Anulare act. Decizia 75/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act - anulare certificat moștenitor -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 75
Ședința publică din 4 martie 2008
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de reclamanții recurenți și G, ambii cu domiciliul în comuna, județul S și pârâții recurenți și din comuna, județul S și domiciliată în comuna de, județul S, împotriva deciziei civile nr. 505 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamanții recurenți și G asistați de avocat și pârâții recurenți, și asistați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că prin serviciul arhivă a fost depusă de reclamanții recurenți, în dublu exemplar, răspuns la întâmpinare, a înmânat unul avocatului pârâților recurenți, apoi constatând cauza în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamanții recurenți, a solicitat admiterea recursului părților pe care le reprezintă, casarea deciziei recurate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței, cu cheltuieli de judecată. A solicitat respingerea recursului pârâților recurenți și dacă instanța consideră necesar amânarea pronunțării, pentru a depune concluzii scrise. În susținere a precizat că instanța de apel nu a observat că în masa succesorală nu este trecută întreaga suprafață de teren.
Avocat, pentru pârâții recurenți, a solicitat respingerea recursului reclamanților și admiterea recursului părților pe care le reprezintă - respectiv acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată, cu cheltuieli și din acest stadiu procesual. În susținere a precizat că renunțarea nu poate fi afectată de modalități și nu poate fi invocată încheierea unui pact succesoral în accepțiunea art. 965 alin. 2 cod civil - prohibit în dreptul nostru civil, chiar dacă ar fi dat consimțământul celui a cărui succesiune este în chestiune ( a se vedea în acest sens și Decizia XI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B ). A mai precizat că după părerea sa este dată prescripția dreptului la acțiune întrucât se solicită anularea unui certificat de moștenitor încheiat în urmă cu 14 ani, câtă vreme în această materie prescripția intervine după 3 ani.
În replică, avocat, pentru reclamanții recurenți, a precizat că la notar s-a prezentat adeverința de proprietate, că a făcut cerere și că reclamanții nu au predat posesia terenului, astfel încât nu este dată prescripția.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuți, înregistrată sub nr- reclamanții și G i-au chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții, și, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 560 din 30 iunie 1993, în sensul includerii și a lor, ca moștenitori după defuncta.
În motivarea acțiunii reclamanții artă că, sunt fii defunctei, iar pârâții de asemenea sunt fii acesteia, cu excepția pârâtului care este moștenitor testamentar.
După decesul autoarei succesiunii, cu toate că au făcut acte de acceptare a succesiunii, preluând o parte din terenurile moștenite, în prezent, pârâții și vor să le vândă terenul pe care l-au cultivat în calitate de moștenitori, nerecunoscându-le această calitate.
Verificând la notariatul de stat dosarul succesoral după autoarea succesiunii, au descoperit că în lipsa lor s-a dezbătut succesiunea, iar ei au fost înscriși ca renunțători la succesiune. În atare condiții consideră că certificatul de moștenitor ce a fost eliberat pe numele pârâților este nelegal și de aceea solicită a fi anulat pentru a fi incluși și ei la moștenire alături de pârâți.
În vederea soluționării cauzei, reclamanții au depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 560 din 3 iunie 1993 eliberat de Notariatul de Stat Local R și certificatul de moștenitor din data de 5 martie 1980 eliberat de același birou notarial.
De asemenea, instanța a solicitat de la Biroul Notarilor Publici Asociați -, dosarul succesoral privind pe defuncta.
Pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamanților ca fiind formulată de persoane fără a avea calitate procesuală activă.
În fapt, pârâții au arătat că, la dezbaterea succesiunii după defuncta, au fost citați toți moștenitorii, deci, inclusiv reclamanții, așa încât, afirmația acestora că succesiunea s-ar fi dezbătut în lipsa lor este neadevărată.
Faptul că la dezbaterea succesiunii au participat și reclamanții este dovedit prin declarațiile de renunțare la succesiune, date în fața notarului care a instrumentat dosarul succesoral.
Față de această situație, pârâții au arătat că înțeleg să invoce lipsa calității procesuale active a reclamanților, fundamentată prin dispozițiile art. 696 și 700 Cod civil.
Cum renunțarea la succesiune îndeplinește toate cerințele unui act juridic solemn, înseamnă că reclamanții au pierdut în mod retroactiv partea de moștenire ce li se cuvenea, în acest fel, sporind prin acrescământ partea ce li se cuvine celorlalți comoștenitori.
Prin sentința civilă nr. 2234/2007 Judecătoria a admis acțiunea și a anulat certificatul de moștenitor.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Urmare a decesului defunctei, decedată la data de 3 ianuarie 1993, a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 560/1993 prin care li se recunoaște calitatea de moștenitori testamentari pârâților și, iar pârâtei calitatea de moștenitoare legală, reclamanții fiind renunțători la succesiune conform declarațiilor autentificate de Notariatul de Stat Local R sub nr. 3982 și 3983 din 3 iunie 1993.
Potrivit certificatului de moștenitor depus la dosar rezultă că masa succesorală după autoarea succesiunii se compune din din una casă cu anexe și suprafața de 7,26 ha teren pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea defunctei, precum și pârâtelor și în calitate de moștenitoare după defunctul.
În vederea soluționării excepției invocate de pârâți, instanța a dispus unirea acesteia cu fondul cauzei conform art. 137 Cod procedură civilă, fiind administrată suplimentar proba cu martori.
Martorii C și, audiați la solicitarea reclamantului G au arătat că după Revoluție acesta a cultivat o parcelă de teren situată în intravilanul comunei, situată la locul numit "" în mărime de circa 40 ari, anterior cooperativizării aceeași parcelă fiind cultivată de părinți.
La rândul lor martorii și, audiați la propunerea reclamantei, au relatat că după Revoluție au văzut-o pe aceasta cultivând o parcelă de teren situată în intravilanul comunei la locul numit "Dealul ". Anterior cooperativizării această parcelă a fost cultivată de părinții părților iar, în prezent, este deținută de asemenea de reclamantă.
Martorul C G, audiat la solicitarea pârâților, a învederat faptul că reclamanta a cultivat parcela de care s-a făcut vorbire, atât anterior decesului defunctei cât și după deces, până în prezent.
Audiată în aceleași condiții, la propunerea pârâților, martora -, a relatat cu privire la posesia exercitată asupra parcelelor de teren rămase moștenire după defuncta că după Revoluție, cât și în prezent, reclamantul Gac ontinuat să cultive o parcelă de teren situată în intravilanul comunei, situată lângă cimitir, urmare a unui schimb pe care l-a efectuat cu pârâta, aceasta primind o parcelă situată la locul numit "".
Cu privire la posesia exercitată de reclamanți asupra terenurilor rămase moștenire după decesul autoarei succesiunii a fost audiată și martora, însă aceasta a declarat că nu are cunoștință despre modul în care părțile s-au înțeles să împartă parcelele dobândite prin moștenire.
Acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită și are un caracter irevocabil, în sensul că eredele nu mai poate reveni asupra acceptării:
- este expresă când își însușește titlul sau calitatea de erede printr-un act autentic sau privat;
- este tacită când succesorul face un act ce implică calitatea sa de erede și care lasă să se presupună neapărat intenția sa de acceptare a succesiunii (art. 689 Cod civil).
În speța dedusă judecății, prima instanță a constatat că atunci când s-a făcut dezbaterea succesorală după autoarea succesiunii, în fața notarului s-au prezentat toate părțile, reclamanții făcând declarații exprese că renunță la succesiune.
Or, în același timp, se poate constata că, contrar declarațiilor date de reclamanți, aceștia au făcut acte tacite de acceptare a succesiunii prin aceea că, au continuat să cultive terenuri ce au aparținut autoarei succesiunii, în condițiile în care nici unul din moștenitorii acceptanți expreși ai succesiunii, nu au solicitat revendicarea acelor parcele care ar fi trebuit să intre de drept în posesia lor.
Față de această situație, instanța a constatat că prin preluarea de bunuri din masa succesorală în termenul prevăzut de art. 700 Cod civil, în mod implicit, reclamanții au acceptat succesiunea după mama lor, decedată la data de 3 ianuarie 1993.
În atare condiții, s-a considerat că declarațiile de renunțare la succesiune date de reclamanți în fața notarului în luna iunie 1993 rămân ineficiente din punct de vedere juridic de vreme ce, imediat după decesul autoarei succesiunii, moștenitorii s-au înțeles între ei și fiecare a intrat în stăpânirea unui bun rămas moștenire.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel pârâții, arătând că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților întrucât aceștia nu au acceptat succesiunea, motiv pentru care și pe fondul cauzei nu se impunea anularea certificatului de moștenitor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimații au arătat că au acceptat tacit succesiunea așa cum a reținut prima instanță și cum rezultă din probatoriul administrat.
Prin decizia civilă nr. 505 din 13 noiembrie 2007, Tribunalul Suceavaa admis apelul pârâților și, schimbând sentința atacată, a respins acțiunea ca nefondată, obligând intimații să plătească apelanților suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că reclamanții au calitate procesuală activă întrucât au vocație succesorală generală (nu și concretă) dar apelul a fost admis pentru următoarele considerente:
Este dovedită și necontestată împrejurarea că reclamanții au renunțat expres la succesiune, astfel încât, potrivit art. 696 Cod civil, este considerat că nu au fost niciodată erezi.
A considerat Tribunalul că, prin acțiunea promovată, reclamanții urmăresc în fapt revocarea declarației exprese de renunțare la succesiune, lucru care este inadmisibil.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă doar că reclamanții au deținut anumite suprafețe de teren, fără a rezulta cu claritate că sunt terenuri din masa succesorală. Chiar dacă ar fi așa, instanța a acordat prevalență declarației de renunțare la succesiune, aceasta fiind clară, expresă și neîndoielnică, spre deosebire de declarațiile martorilor care sunt generale, insuficient de clare și cu valoare probatorie redusă față de o declarație expresă și necontestată, asumată de către reclamanți, la data când a fost făcută.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și reclamanții.
Pârâții, și au arătat că Tribunalul trebuia să-i oblige pe reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 610 lei, în loc de 100 lei, cheltuielile fiind dovedite cu chitanța eliberată de avocatul ales.
Reclamanții și G au arătat că instanța de apel nu a sesizat faptul că suprafețele de teren de 5.200 teren "", respectiv 3.800 teren la "Dealul ", nu au fost înscrise în certificatul de moștenitor nr. 560 din 3 iunie 1993, tocmai datorită împrejurării că au fost preluate în posesie de către reclamanți, cu acceptul pârâților, chiar de la data decesului mamei lor.
Arată reclamanții că au acceptat tacit succesiunea în termen de 6 luni de la deschiderea acesteia; că nu au solicitat revocarea declarațiilor de renunțare la succesiune, ci doar anularea certificatului de moștenitor; că au deținut terenul în litigiu atât înainte cât și după decesul mamei lor; că în adeverința de proprietate depusă pentru eliberarea certificatului de moștenitor sunt trecute și parcelele de teren în litigiu, însă cu acordul pârâților nu au fost înscrise în certificatul de moștenitor.
Mai arată reclamanții că, întrucât în titlul de proprietate nr. 1343 din 28 martie 2000 apare înscrisă o suprafață de 7 ha și 2.600, deci în plus o suprafață de 3 ha și 2.600 teren, față de suprafața de 4,0 ha înscrisă în adeverința de proprietate nr. 1154/1992, iar în certificatul de moștenitor este înscrisă o suprafață totală de 6 ha și 3.494, mai mică cu exact 90 ari cât totalizează suprafețele în litigiu, conduce în mod indubitabil la concluzia că nu au renunțat la succesiune pentru că în realitate au preluat legal și mai ales și cu acordul pârâților, parte din masa succesorală.
Recursul reclamanților care, în drept, se încadrează conform art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă este nefondat, urmând admite recursul pârâților, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin cererea adresată primei instanțe reclamanții au solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 560/1993 eliberat după mama lor, arătând că nu au dat o declarație de renunțare la moștenirea lăsată de aceasta, în fapt, acceptând succesiunea în mod tacit.
Ulterior au arătat, inclusiv în instanța de recurs, că, deși există declarații autentice de renunțare la succesiune, cu privire la două parcele de teren din masa succesorală, respectiv 5.200 la "" și 3.800 la "Dealul, și-au exprimat opțiunea de acceptare tacită a succesiunii prin preluarea acestora în posesie.
Cert este că așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 560/1993 și declarațiile date în fața notarului (filele 17, 18 dosar fond) reclamanții au renunțat expres la succesiunea lăsată de mama lor, dreptul de opțiune succesorală fiind indivizibil.
Pentru a fi valabilă retractarea renunțării la moștenire, potrivit art. 701 Cod civil este necesar a fi îndeplinite cumulativ două condiții și anume: nu s-a împlinit, în raport cu renunțătorul termenul de prescripție prevăzut de art. 700 Cod civil și succesiunea să nu fi fost acceptată de alți moștenitori.
Ori, în speță, cea de a doua condiție în mod cert nu este îndeplinită.
Astfel, atâta timp cât implicit prin emiterea certificatului de moștenitor nr. 560/1993, pârâții fac dovada că au acceptat succesiunea, iar reclamanții au renunțat expres, o retractare a renunțării din partea reclamanților nu mai poate avea loc.
Un asemenea act de voință din partea reclamanților renunțători se putea produce valabil doar dacă existau dubii cu privire la acceptarea moștenirii de către pârâți, ori aceștia din urmă au acceptat expres și neechivoc moștenirea lăsată de mama lor.
În aceste condiții recursul reclamanților este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Cu privire la recursul pârâților se constată că, deși în apel au dovedit cu chitanța eliberată de avocatul ales că au suportat cheltuieli în sumă de 610 lei, instanța a acordat doar 100 lei, încălcând dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, sens în care recursul va fi admis.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECI D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții recurenți și G, ambii cu domiciliul în comuna, județul S, împotriva deciziei civile nr. 505 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de pârâții recurenți și din comuna, județul S și domiciliată în comuna de, județul S, împotriva aceleiași decizii.
Modifică decizia civilă nr. 505 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava, în sensul că obligă reclamanții să plătească pârâților apelanți, și suma de 610 lei, cheltuieli de judecată, menținând celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Obligă reclamanții și G să plătească pârâților, și suma de 700 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact. Sb.
Ex.2/24.03.2008
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Grosu Cristinel, Dumitraș Daniela
