Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 74/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - servitute -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr.74
Ședința publică din 4 martie 2008
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în comuna Ostra, județul S, împotriva deciziei civile nr. 483 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns pârâtul intimat asistat de avocat, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând cauza în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâtul intimat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. În susținere a precizat că soluțiile instanțelor de fond sunt legale și temeinice, terenul în discuție neavând caracterul de loc înfundat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 26 mai 2004 la Judecătoria Gura Humorului, reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul solicitând crearea, pe terenul acestuia, a unei căi de acces la terenul proprietatea sa, identic cu 547/2, 547/200, 567/202 și 567/203 din nr. 125 comunei cadastrale Ostra.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că terenul în discuție este situat în amonte de locuința sa. Terenul limitrof s-a aflat în administrarea Ocolului Silvic, fiind naționalizat de la bunicul său. Între terenul său și cel silvic a existat un drum de trecere, care deservea mai mulți proprietari din zonă, însă în baza Legii nr. 18/1991 pârâtului i s-a atribuit teren pe acel amplasament, iar la data de 10 mai 2004 a închis drumul cu barieră și nu-i mai permite accesul.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că terenul reclamantei nu este loc înfundat, în sensul dispozițiilor art. 616 Cod civil, aceasta având și alte posibilități de acces.
Judecătoria Gura Humorului, prin sentința civilă nr. 668 din 14 iulie 2006, a respins acțiunea ca nefondată, reținând că terenul reclamantei nu constituie loc înfundat, aceasta având posibilitatea de a-și amenaja o cale de acces chiar pe terenul proprietatea sa, de-a lungul gardului împrejmuitor.
Prin decizia civilă nr. 887 din 13 noiembrie 2006, Tribunalul Suceavaa respins apelul ca nefondat, cu aceeași motivare cu a primei instanțe.
Curtea de APEL SUCEAVA, prin decizia civilă nr. 55 din 2 februarie 2007, a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei tribunalului, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că primele instanțe au făcut o insuficientă cercetare a fondului cauzei, impunându-se o suplimentare a probatoriului.
Investit cu rejudecarea apelului, Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 483 din 13 noiembrie 2007, a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, pe de o parte, că din suplimentul la raportul de expertiză efectuat în această fază procesuală rezultă că accesul la terenul în discuție prin grădina reclamantei se poate face numai cu piciorul datorită pantei mari de 35 grade, nefiind deci propice pentru deschidere de drum, iar pe de altă parte, că din cercetarea la fața locului efectuată în faza procesuală a apelului, rezultă că terenul pârâtului pe care se solicită instituirea servituții de trecere prezintă aceleași inconveniente, respectiv este greu accesibil și cu piciorul, este în și necesită mari amenajări pentru a putea fi utilizat în sensul dorit de reclamantă.
În aceste condiții, instanța de apel a conchis că deoarece ambele terenuri necesită executarea unor lucrări pentru exercițiul servituții, pentru evitarea unei stări conflictuale permanente, se impune ca aceste amenajări să fie făcute pe terenul reclamantei.
S-a reținut, în concluzie, că terenul reclamantei nu este loc înfundat, în sensul dispozițiilor art. 616 Cod civil, cu motivarea că terenul reclamantei are asigurat accesul la calea publică, iar accesul cu mijloace hipo se poate amenaja tot pe terenul său.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, în motivarea căruia a arătat, în esență, că proba cu cercetare la fața locului s-a făcut în condiții de nelegalitate, deoarece judecătorul care a efectuat această proba s-a mai pronunțat în prezenta cauză, iar apărătorul său nu s-a prezentat cu ocazia efectuării acestei probe.
De asemenea, arată că este nemulțumită de modalitatea în care apărătorul său și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în baza contractului de asistență judiciară, că pe terenul său nu se poate amenaja drum de trecere din cauza pantei foarte abrupte, motiv pentru care nu poate exploata terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 9 ha proprietatea sa.
Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 55 din 2 februarie 2007, Curtea de APEL SUCEAVAa casat decizia instanței de apel, apreciind că ea nu se sprijină pe probe suficiente.
În rejudecare, Tribunalul a dispus completarea probatoriului. În acest sens, s-a dispus un supliment la raportul de expertiză efectuat la prima instanță de către
expert. Acest supliment a concluzionat că reclamanta nu are acces la terenul ei de peste 6 ha cu mijloace auto sau hipo și că accesul prin fundul grădinii reclamantei, unde aceasta are casa, nu se poate face decât cu piciorul din cauza pantei de 35 grade. Se conchide că acest teren al reclamantei nu este propice pentru deschidere de drum, pentru că structura solului este grohotiș, are o stabilitate precară, existând pericolul, în condițiile în care s-ar secționa acest teren pentru deschidere de drum, ca versantul să "pornească" la vale cu drum cu tot, putând ajunge peste casa reclamantei. Așa fiind, expertul concluzionează că terenul reclamantei are caracterul de teren înfundat, propunând crearea drumului de trecere peste terenul pârâtului, în două variante.
Pe de altă parte, procesul verbal întocmit cu ocazia efectuării probei cu cercetare la fața locului la data de 21 septembrie 2007, concluzionează că terenul reclamantei nu are caracterul de loc înfundat, accesul la acest teren putându-se realiza prin fundul grădinii acesteia.
Astfel, instanța de apel dând eficiență acestei din urmă probe, înlătură concluziile expertizei de specialitate efectuate în cauză și, în consecință, respinge apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
Însă, cu privire la proba cu cercetare la fața locului se reține că a fost efectuată de un complet de judecată în compunerea căruia a intrat un judecător incompatibil, deoarece a pronunțat hotărârea din apel în primul ciclu procesual (decizia civilă nr. 887 din 13 noiembrie 2006 a Tribunalului Suceava ). De altfel, acest membru al completului de judecată a și formulat cerere de abținere la un termen ulterior, admisă prin încheierea nr. 333 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava, dispunându-se înlocuirea acestuia cu un alt judecător.
Cum la cercetarea la fața locului a participat un judecător incompatibil, întrucât se afla în unul din cazurile prevăzute de art. 24 Cod procedură civilă, în considerarea dispozițiilor art. 105 al. 1 Cod procedură civilă, procedându-se la înlăturarea acestei probe, se constată că instanța de apel și-a fundamentat soluția pe un probatoriu incomplet, pronunțând o soluție în contradicție cu probele legal administrate, ignorând îndatorirea legală care îi revenea pentru descoperirea adevărului și prevenirea oricăror greșeli în cunoașterea faptelor.
necesității probelor suplimentare reiese, de altfel, dintr-o serie de aspecte importante, neclarificate ale cauzei, cum sunt: caracterul de loc înfundat al terenului proprietatea reclamantei și dacă ieșirea propusă de pârât prezintă inconveniente grave care, practic, echivalează cu imposibilitatea de acces la calea publică.
De aceea, pentru evitarea oricărei erori în stabilirea adevărului și justa soluționare a cauzei, recursul va fi admis, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art. 312 al. 1, 2, 3 și 5 Cod procedură civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea completării probatoriului cu acte și alte mijloace de probă, eventual cu o nouă cercetare la fața locului, realizată cu respectarea condițiilor impuse de art. 215 -216 Cod procedură civilă, în scopul lămuririi împrejurărilor de fapt relevante pentru soluționarea cauzei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în comuna Ostra, județul S, împotriva deciziei civile nr. 483 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Casează decizia atacată cu trimitere la Tribunalul Suceava pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:
Jud. fond:
Dact. Sb.
Ex. 2/02.04.2008
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Grosu Cristinel, Dumitraș Daniela
