Anulare act. Decizia 767/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 767
Ședința publică de la 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de și împotriva deciziei civile nr. 433 din data de 13 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr- în contradictoriu cu intimații, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit contestatorii, și intimații, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR.
Instanța apreciază necesar lăsarea dosarului la a doua strigare în vederea prezentării părților.
La a doua strigare au lipsit contestatorii, și intimații, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței întâmpinarea formulată de intimații CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Luându-se act de cererea formulată de intimații CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și, Consiliul local al Municipiului T, respectiv Municipiul T, reprezentat prin Primar, pentru a se constata că imobilul situat în T,-, a fost trecut în proprietatea Statului Român, fără titlu valabil, cu aplicarea greșită a prevederilor Decretului nr.92/1950, respectiv nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.11999/1997, încheiat de pârâtul Consiliul local al Municipiului T și pârâții, persoane fizice, pentru apartamentul nr.1 din imobil, a se dispune obligarea acestor pârâți să lase în deplină proprietate și posesie spațiul locativ, împreună cu terenul aferent, respectiv a se constata nulitatea absolută a actelor încheiate în favoarea unor terțe persoane de către pârâții, cu privire la apartamentul nr.1, pentru încălcarea dispozițiilor art.9 alin. ultim din Legea nr.112/1995.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T, reprezentat prin Primar, au solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că au fost respectate dispozițiile legale la încheierea contractului de vânzare cumpărare în favoarea pârâților, că imobilul a fost preluat cu titlu valabil de către Statul Român.
Pârâtul a invocat, prin întâmpinările depuse, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Prin sentința civilă nr.1827/23.02.2006, Judecătoria Timișoaraa admis în parte acțiunea completată și precizată, a constatat că pentru cota de din dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr.783 T nr. top 1084, situat în T-, Statul nu deține titlu valabil, respingând în rest acțiunea, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel s-au reținut următoarele:
Cum calitatea de moștenitori după foștii proprietari tabulari a fost dovedită de reclamanți prin această hotărâre, s-a reținut că aceștia au calitate procesuală activă în cauză.
Pe fond, s-a constatat că însăși Legea nr.10/2001consacră caracterul abuziv al măsurilor de preluare în patrimoniul statului a imobilelor.
În privința contractului de vânzare cumpărare încheiat în favoarea pârâților, s-a constatat că acesta a fost încheiat în temeiul art.9 din Legea nr.112/1995.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal atât pârâtul Consiliul Local al Municipiului T cât și reclamanții și.
Reclamanții au solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul de a se constata că și cota de din dreptul de proprietate asupra imobilului, ce a aparținut numitului a fost naționalizat abuziv, a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat cu privire la apartamentul nr.1 din clădire în favoarea pârâților, a se dispune restabilirea situației anterioare acestei vânzări în CF nr.783 T, precum și obligarea pârâților de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie spațiul locativ.
Consiliul Local al Municipiului Tas olicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii susținând că imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea Statului sub imperiul Decretului nr.92/1950, care respecta Constituția în vigoare la acel moment.
Prin decizia civilă nr. 229/2007 Tribunalul Timișa dispus respingerea apelurilor ca nefondate.
Din motivarea acestor hotărâri s-a reținut că imobilul din litigiu a fost preluat abuziv de către stat, statul a preluat fără titlu cota de aparținând coproprietarului și tot abuziv cota de aparținând coproprietarului care a fost naționalizată prin Decretul 92/1950. Dar față de cota de naționalizată abuzul a fost declarat legal, așa încât reclamanții nu mai au interes să promoveze o acțiune în constatare. Pe de altă parte se consideră ca fiind legală preluarea conform decretului 92/1950 și deci Statul ar fi proprietar legal pentru din imobil, astfel că contractul ulterior de vânzare în temeiul Legii 112/1995 este valabil și oportun reclamanților, iar cumpărătorul este proprietar legal al apartamentului cumpărat.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs reclamanții - și solicitând casarea lor ca nelegale cu admiterea pe fond a acțiunii introductive.
Recurenții au susținut că Statul Român a dobândit abuziv întregul imobil și că din acest motiv reclamanții au rămas în continuare proprietarii lui. Pe cale de consecință și vânzarea de către stat a apartamentului către pârâți este nelegală, aceștia neputând să cumpere legal de la un vânzător neproprietar. Cumpărătorii fiind deci neproprietari, iar actul lor de vânzare neavând nici o valoare juridică, reclamanții pot să revendice în temeiul art. 480 cod civil dreptul lor de proprietate.
Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T au formulat la rândul său recurs solicitând casarea ambelor hotărâri atacate, cu respingerea pe fond a acțiunii formulate de reclamanți.
Recurenta a motivat arătând că Decretul 92/50 a fost legal emis, legal aplicat, Statul a devenit și este proprietarul imobilului, iar reclamanții nu au nici un drept să-l revendice.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă nr. 433 din 13.05.2008, a admis recursul formulat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 299 din 27 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1827 din 23 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul 19564/2002, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Au fost modificate în parte ambele hotărâri, în sensul că preluarea abuzivă s-a făcut asupra întregului imobil situat în T,-, fiind menținute restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
A fost respins recursul formulat de Consiliul Local T și Municipiul T, împotriva deciziei civile nr. 299 din 27 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1827 din 23 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul 19564/2002.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin Decretul 92/1950, imobilul situat în T,- a fost naționalizat trecând în acest mod în patrimoniul Statului. Problema este că acest imobil aparținea în coproprietate de câte coproprietarilor și. a vizat însă numai unul din coproprietari și anume pe, în atare situație cota de aparținând celuilalt coproprietar, rămânând neinclusă în Decretul de naționalizare, a rămas din punct de vedere juridic în continuare în proprietatea lui. Statul a preluat însă în întregime întregul imobil.
Această preluare a fost abuzivă atât în ce privește cota de naționalizată de la, cât și cota de care a rămas neinclusă în actul de naționalizare.
Abuzul Statului a constat în însușirea și deposedarea violentă a cotei proprietarului care nu a fost naționalizat cât și însușirea prin aplicarea Decretului 92/1950 a cotei proprietarului naționalizat.
Actul de naționalizare este și a fost un act abuziv, indiferent de conținutul său sau de modul de aplicare.
Așadar, întregul imobil situat în T,- a trecut în mod abuziv în patrimoniul statului, iar proprietarii lui, implicit moștenitorii acestora, au păstrat în mod nealterat dreptul lor de proprietate.
Problema e că Statul, considerat ca unic proprietar, a vândut, în temeiul Legii 112/1995, apartamentul nr. 2, situat în imobilul respectiv, chiriașilor care-l dețineau cu contract de locațiune.
Or, în temeiul acestui contract pârâții au beneficiat de dispozițiile Legii 112/1995 și au cumpărat apartamentul în care locuiau și pe care-l foloseau de o atât de lungă perioadă de timp.
Contractul a fost legal întocmit, iar efectele lui sunt opozabile inclusiv reclamanților proprietari.
Comparând titlurile celor două părți, instanța a dat prioritate titlului deținut de pârâții cumpărători.
La data întocmirii lui dreptul de proprietate al Statului vânzător nu era contestat fiind recunoscut chiar de către reclamanți. și-au manifestat drepturile lor asupra întregului imobil, dar nu au solicitat restituirea în natură, ci au cerut expres numai c/v în bani.
Ori, în atare situație Statul a dispus de bunul proprietatea sa, iar acest drept al Statului nu a fost contestat nici chiar de reclamanți.
Ca urmare, vânzarea a fost legală, a intrat ca legală în circuitul civil și a dobândit opozabilitate față de reclamanți prin înscriere în
În atare situație, dreptul de proprietate al pârâților este legal și preferabil dreptului reclamanților. nu au decât să se desocotească cu Statul Român care rămâne responsabil atât de deposedarea abuzivă cât și de promulgarea Legii 112/1995.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorii și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică vizează împrejurarea că la termenul din 19.03.2008, completul de judecată nu a fost constituit în mod legal, astfel că hotărârea instanței de repunere pe rol este nelegală.
O a doua critică vizează faptul că repunerea pe rol în baza art. 151 Cod pr. civ. nu îndeplinește condițiile prevăzute de acest text.
De asemenea, se mai arată că s-a omis să se pronunțe asupra cererii privind faptul că imobilul naționalizat a trecut în proprietatea statului, fără titlu, și, de asemenea, nu s-a pronunțat cu privire la excepția autorității de lucru judecat.
Contestația în anulare nu este întemeiată.
Potrivit art. 317 Cod pr. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, atunci când procedura de chemare a părții nu a fost îndeplinită potrivit legii, pentru ziua când s-a judecat pricina sau când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
De asemenea, potrivit art. 318 Cod pr. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, admițând sau respingând recursul numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Examinând aceste dispoziții legale, prin prisma motivelor invocate de contestatori, instanța constată că motivele invocate nu constituie motive prevăzute de art. 317 și 318 Cod pr. civ.
Astfel, împrejurarea că repunerea pe rol a avut un temei juridic greșit sau că repunerea pe rol a dosarului s-a făcut prin încălcarea regulilor de competență, nu sunt întemeiate, deoarece contestația vizează o hotărâre judecătorească, or, în speța dată, contestația vizează o încheiere de repunere pe rol, ulterior hotărârea dându-se în componența legal constituită a completului de judecată.
Pe de altă parte, aceste motive puteau fi invocate pe calea recursului, însă contestatorii nu au făcut-o, așa cum solicită dispoz. art. 317 Cod pr. civ.
Nu sunt întemeiate nici motivele cu privire la nepronunțarea asupra unei cereri sau cu privire la excepția autorității de lucru judecat, deoarece din considerentele hotărârii atacate coroborate cu motivele de recurs rezultă că instanța a răspuns la toate obiectivele.
În consecință, având în vedere aceste considerente, contestația în anulare nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii și împotriva deciziei civile nr. 433 din data de 13 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și MUNICIPIUL T, PRIN PRIMAR.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./07.10.2008
-
-
-
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
