Anulare act. Decizia 775/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 775
Ședința publică din data de 12 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Ana Roxana Tudose
JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții cu domiciliul ales la procurator avocat, în P,-,. 102,. A,. 3,. 14, jud.P, -, ambii domiciliați în com., sat Mari, nr. 547, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 124 din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, - toți prin reprez.legal --, -- domiciliată în P,-,. 30,. A,. 1,.25, jud.P, pârâții, ambele domiciliate în P, str.G-- -, nr. 18, -. 98, jud.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 5 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a avea posibilitatea să studieze actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 12 septembrie 2008 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Examinând recursurile civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamanta - în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al reclamanților minori, și a chemat în judecată pe pârâții, și -, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4247 din 5.12.2002 dintre prin mandatar, în calitate de vânzător și în calitate de cumpărător și să se dispună repunerea în situația anterioară în sensul restituirii imobilului în sezina reclamanților moștenitori.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4247 din 5.12.2002 (prima soție a lui ), prin mandatar a înstrăinat imobilul situat în mun.P,-,.43,.5, către cumpărătorul, imobil care era proprietatea comună devălmașă a pârâtei și a defunctului, autorul reclamantei, care era căsătorit la acea dată cu pârâta, fiind despărțiți doar în fapt.
- / / -
- 2 -
S-a mai arătat că în vederea încheierii vânzării pârâta a mandatat-o pe fiica sa, prin procura specială autentificată sub nr. 2379 din 13.11.2002 să vândă acest apartament.
Numita știind că la vânzarea acelui apartament avea nevoie și de consimțământul tatălui său, s-a folosit de funcția deținută în cadrul Judecătoriei Ploiești și a falsificat două hotărâri judecătorești, prin care părinții săi erau declarați divorțați și ar fi încheiat o tranzacție în cadrul unui partaj judiciar, iar ulterior aceasta a încheiat contractul de vânzare cumpărare mai sus menționat, în schimbul unui preț derizoriu de 55 milioane lei.
Reclamanții au mai arătat că în cadrul unui proces penal numita a fost condamnată iar cele două hotărâri judecătorești pe care le-a falsificat au fost anulate și prin urmare, având în vedere că apartamentul a fost vândut fără a i se cere proprietarului codevălmaș consimțământul său și pentru că prețul stipulat în contract este cu mult sub valoarea prețului de vânzare solicită admiterea acțiunii și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4247 din 05.12.2002 și pe cale de consecință repunerea părților în situația anterioară încheierii actului și întoarcerea imobilului în patrimoniul moștenitorilor legali ai defunctului.
Pârâții și - au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea prezentei cereri, deoarece în cadrul procesului penal, autorul reclamanților în prezent decedat s-a constituit parte civilă și a primit de la contravaloarea apartamentului respectiv suma de 230 milioane lei, mai mult decât partea sa din imobil, astfel că optând pentru despăgubiri, nici acesta și nici succesorii săi nu mai pot să solicite nulitatea contractului deoarece o eventuală repunere în situația anterioară, ar aduce imobilul în proprietatea exclusivă a pârâtei.
Pârâții au mai invocat excepțiile: lipsei calității procesuale active a reclamanților deoarece într-o eventuală repunere în situația anterioară imobilul ar intra în patrimoniul pârâtei, iar între aceasta și reclamanți nu există nici un raport juridic și excepția prescrierii capătului de cerere, referitor la constatarea nulității pentru lipsa consimțământului lui, în calitate de codevălmaș, deoarece sancțiunea care ar interveni într-o asemenea situație, este nulitatea relativă care poate fi cerută doar într-un termen de 3 ani.
Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece atât lucrul vândut cât și prețul sunt prevăzute în contract și reprezintă rezultatul de voință al părților contractante și chiar dacă ar fi inferior valorii reale a apartamentului, prețul este sincer și serios astfel încât nu se poate vorbi de vreo deghizare a prețului, mai ales că acesta s-a plătit în fața notarului.
Prin încheierea din 8.01.2007 instanța de fond a dispus introducerea în cauză a numitelor și, fiicele defunctului din prima căsătorie cu, iar la termenul de judecată din data de 25.05.2007, instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinare și a rămas în pronunțare asupra acestora.
Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr.5372 din 01.06.2007 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâți, a admis
- 3 -
excepția lipsei de interes a reclamanților invocată de pârâți și a respins acțiunea formulată de reclamanți ca fiind lipsită de interes.
In motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că o condiție esențială pentru exercitarea oricărei acțiuni civile este interesul.Urmare opțiunii anterioare făcută de autorul lor în cadrul procesului penal de a primi despăgubiri civile de la numita, prin sentința penală nr.3431 din 23.11.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești, aceasta a fost obligată la plata sumei de 230 milioane lei vechi reprezentând suma obținută din vânzarea apartamentului, moștenitorii acestuia nu au nici un interes să aleagă o altă cale pentru repararea prejudiciului material cauzat autorului lor și pentru faptul că în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului intră și acest drept de creanță.
Tribunalul Prahova, prin decizia nr.124 din 6.03.2008 a admis apelul declarat de reclamanta -, a desființat sentința civilă nr.5372 din 1.06.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe reținându-se că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea ca lipsită de interes deoarece pentru reclamanți aducerea imobilului la masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, le-ar crea posibilitatea dea dobândi cota parte din bunul respectiv la care au dreptul în calitate de moștenitori sezinari ai defunctului.
Cât privește procesul penal, instanța penală potrivit art. 348 Cod pr.penală, chiar dacă nu există constituirea de parte civilă se pronunță cu privire la restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, dar cum pe cale penală nu s-a desființat acest contract de vânzare cumpărare, reclamanții justifică un interes ocrotit de lege pentru a cere constatarea nulității absolute a actului, prin care au fost vătămate drepturile dobândite de autorul lor.
Interesul reclamanților se justifică și prin aceea că se tinde la înlăturarea efectelor unui demers făcut în mod fraudulos cu privire la imobilul în cauză.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta și pârâții și -.
Pârâta prin recursul declarat critică decizia pe motive de nelegalitate susținând că:
1. Introducerea în cauză a fiicelor sale și s-a făcut corect, la prima zi de înfățișare care era termenul din 17.11.2006 și chiar dacă cererea sa de introducere în cauză a acestora nu întrunea toate condițiile prevăzute de art. 57-59 Cod pr.civilă, reclamanta și pârâții au achiesat la această cerere prin atitudinea pasivă, de acceptare a introducerii în cauză și a soluționării fondului, cu participarea acestora.
Prin depunerea de către acestea a declarațiilor notariale de acceptare a succesiunii defunctului soț și participarea lor la dezbateri, calitatea lor de succesoare ale defunctului, alături de reclamantă și fii săi este incontestabilă, și oricum nu se poate cere evocarea fondului pentru constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, cu nesocotirea calității de mandatară a fiicei sale.
2. Constatarea nulității absolute a contractului respectiv nu aduce un folos propriu pentru reclamanți, întrucât autorul acestora a optat în cadrului procesului penal pentru despăgubiri civile și odată aleasă o cale de judecată nu mai este posibil să se recurgă la altă cale - electa una non datur recursus ad alteram.
- 4 -
Ori, atâta vreme cât autorul reclamanților a fost despăgubit de instanța penală pentru prejudiciul suferit, aceștia nu mai pot pretinde de la instanța civilă desființarea contractului de vânzare cumpărare și despăgubirea lor, în acest fel s-ar încălca disp. art. 989 cod civil și s-ar ajunge la o dublă reparație a prejudiciului suferit de către autorul reclamanților, ceea ce contravine disp. art. 54 din Constituție, art. 970 al. 1 Cod civil și art. 3 al. 2 din Decretul nr.31/1954.
Pârâții și -, prin recursul declarat invocă nulitatea prevăzută de disp. art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă, susținând că în mod greșit instanța de apel a reținut că reclamanții au interes în promovarea prezentei acțiuni, în realitate constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nu aduce un folos propriu pentru reclamanți întrucât autorul acestora a optat în cadrul procesului penal pentru despăgubiri civile, numitul primind de la suma de 230 milioane lei ce reprezintă contravaloarea apartamentului, mai mult decât partea sa din imobil.
Recurenții susțin că instanța de apel a interpretat și aplicat în mod eronat disp. art. 14, 15 și 348 Cod pr.penală întrucât în dosarul penal autorul reclamanților a optat pentru plata de despăgubiri astfel încât constatarea nulității absolute a contractului și repunerea în situația anterioară ar însemna o modificare a voinței acestuia.
Mai mult, beneficiind de repararea prejudiciului pe calea procesului penal, operează principiul că, o dată aleasă o cale de judecată nu mai este posibil să se recurgă la o altă cale. Nu există nicio vătămare a drepturilor reclamanților deoarece în masa succesorală rămasă de pe urma lui a intrat și contravaloarea acestui apartament, respectiv suma de 230 milioane lei pe care a primit-o de la, în timp ce era căsătorit cu reclamanta -, astfel încât apreciază că aceasta și familia sa au dispus de banii respectivi.
De asemenea, optând pentru despăgubiri, nici și nici succesorii săi nu mai pot să solicite nulitatea contractului întrucât o eventuală repunere în situația anterioară ar aduce imobilul în proprietatea exclusivă a pârâtei.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, decizia criticată prin recursurile formulate, constată că este afectată legalitatea acestuia, recursurile fiind fondate și urmează a fi admise deoarece:
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, condițiile de exercițiu ale acțiunii civile sunt: afirmarea unui drept subiectiv civil ce se cere a fi protejat; interesul urmărit pentru punerea în mișcare a acțiunii; capacitatea procesuală și calitatea procesuală.
Prin interes se înțelege folosul practic pe care o parte îl urmărește punând în mișcare procedura judiciară pentru valorificarea dreptului subiectiv civil ce se cere protejat și el trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie legitim adică să nu vină în conflict cu legea sau cu normele morale, să fie personal, adică folosul practic să vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe adversarul său și să fie născut și actual, în sensul că dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu.
In speță, acțiunea reclamanților nu întrunește toate condițiile enumerate, fiind lipsită de interes întrucât autorul acestora - cel vătămat prin
- 5 -
încheierea contractului de vânzare cumpărare a ales calea penală pentru repararea prejudiciului beneficiind de despăgubirile bănești la care a fost obligată pârâta intimată în calitate de inculpat.
Numitul a sesizat organele de poliție după ce a aflat de vânzarea apartamentului și s-a constituit parte vătămată iar prin sentința penală nr.3431 din 23.11.2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul penal nr.6964/2004 definitivă prin neapelare, cu privire la latura civilă, în baza disp. art. 14 și 346 Cod pr.penală rap. la art. 998 -999 Cod civil s-a dispus obligarea inculpatei la plata către partea vătămată a sumei de 230 milioane lei obținută din vânzarea apartamentului.
Voința celui vătămat de a fi despăgubit civil rezultă atât din faptul că nu a apelat sentința penală cât și din acela că de la data pronunțării sentinței penale 23.11.2004 și până la data decesului 7.02.2006, nu a înțeles să promoveze în justiție o acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, ceea ce înseamnă că a optat pentru despăgubiri civile și nu a dorit să se desființeze contractul de vânzare cumpărare.
De aceea este întemeiată susținerea recurenților că partea vătămată beneficiind de repararea prejudiciului pe alea procesului penal, operează principiul că, odată aleasă o cale de judecată, nu mai este posibil să se recurgă la o altă cale, și că s-ar încălca disp. art. 989 Cod civil în baza cărora instanța penală a soluționat latura civilă.
De asemenea, este întemeiată și susținerea că partea vătămată beneficiind de despăgubirile civile aferente dreptului său valoric din apartament, o eventuală repunere în situația anterioară încheierii contractului de vânzare cumpărare ar aduce imobilul în proprietatea exclusivă a pârâtei recurente iar în masa succesorală a defunctului autorul reclamanților, suma de bani acordată de instanța penală, în cazul în care sentința penală nu s-ar fi executat până la data decesului.
De aceea, recursurile sunt fondate și urmează a fi admise în temeiul disp. art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă, modificată în tot decizia în sensul respingerii apelului reclamanților ca nefondat.
Potrivit disp. art. 274 Cod pr.civilă, urmează a fi obligați reclamanții intimați la cheltuieli de judecată în apel și recurs în sumă de 1961 lei către recurenta pârâtă și 3738 lei către recurenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții cu domiciliul ales la procurator avocat, în P,-,. 102,. A,. 3,. 14, jud.P, -, ambii domiciliați în com., sat Mari, nr. 547, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 124 din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, - toți prin reprez.legal --, -- domiciliată în P,-,. 30,. A,. 1,.25, jud.P, pârâții
- 6 -
, ambele domiciliate în P, str.G-- -, nr. 18, -. 98, jud.
Modifică în tot sus - menționata decizie în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții - în nume propriu și ca reprezentantă a fiilor săi M;arcu, și împotriva sentinței civile nr.5372 din 01.06.2007 pronunțată de Judecătoria, pe care o menține.
Obligă reclamanții intimați la cheltuieli de judecată în apel și recurs în sumă de 1961 lei către recurenta pârâtă și 3738 lei către recurenții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța
- - - - - C
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Tehnored.GH./CO
3 ex./16.09.2008
f- Judec.
a- Trib.
Președinte:Ana Roxana TudoseJudecători:Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța
