Anulare act. Decizia 781/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 781/R
Ședința publică din 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de către reclamantul Orașul -reprezentat prin Primar și de către intervenienții, Foame, și împotriva deciziei civile de apel nr.219 din 11.10.2007, pronunțată de Tribunalul C - S, Reșița în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Consiliul Local, și pârâta, având ca obiect constatare nulitate absolută.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamantul recurent, consilier juridic, pentru pârâta intimată ,avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta reclamantei recurente depune împuternicire de reprezentare juridică la dosar.
Nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat instanța procedează la soluționarea recursului si acordă cuvântul părților.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului și casarea hotărârilor criticate ca fiind netemeinice și nelegale potrivit motivelor depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată, lăsând la aprecierea instanței soluționarea recursului intervenienților.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate, pentru motivele prezentate oral azi în ședința de judecată, cu cheltuieli de judecată, în sumă de 833 lei, reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr. 4039/C/208/11 0ctombrie 2005, reclamantul Orașul, reprezentat prin primar a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței de judecată ca prin sentința ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a documentației de delimitare și amplasament vizat de Oficiul de cadastru sub nr. 751/18 mai 2001,întocmit de și a documentației de dezmembrare întocmită de și actului de dezmembrare autentificat sub nr. 7/18.01.2003 de Notarul Public -,înscrisuri ce au stat la baza evidențierii în CF nr. 1546-, a magaziilor, aleilor și locul de construcție, creându-se fără nr.top. de la 1-25, pe numele pârâtei,ca proprietar tabular și pe cale de consecință să se dispună radierea acestor mențiuni din cartea funciară.
Prin sentința civilă nr. 540 din 15.03.2007, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Caransebeșa respins acțiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere faptul că în baza deciziei nr. 228/7.07.1979, ( de la fila 16 dosar fond), emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al județului C S, a fost aprobat efectuarea unui schimb de terenuri între Consiliul popular al orașului și cetățenii și, din orașul, conform listei anexă care face parte integrantă din această decizie, cu plata unor despăgubiri de 41.679 lei, pe seama acestora, reprezentând diferența de valoare dintre terenurile supuse schimbului. Terenul primit de numitul -, soțul pârâtei -, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 85/14.10.1999 eliberat de Notarul Public din comuna județul C S ( fila 68 dosar fond), este evidențiat în CF 1546 fără nr.top. - intravilan în de de 254.
După decesul soțului ei, pârâta, în baza acestui certificat de moștenitor,a devenit proprietară și asupra acestui imobil,pe lângă alte imobile,în cotă de 1/1 părți,iar ulterior prin actul de dezmembrare autentificat de, cu sediul secundar în comuna, prin încheierea de autentificare nr. 7/18.01.2003, (de la fila 6 dosar fond), acest imobil a fost dezmembrat în 25 de parcele, în baza memoriului tehnic întocmit de numitul, ce face parte integrantă din actul de dezmembrare ( fila 7 dosar fond).
Această dezmembrare a fost înscrisă în nr. 1546 -, fără nr.top. de la 1-25,magazie în intravilan și loc de construcție în intravilan și pe care a fost instituită o servitute de trecere asupra top. fără nr. /11 - alee în intravilan în favoarea top. fără nr. 1 - 4, precum și asupra imobilului top. fără nr. /25 - alee în intravilan, în favoarea top. fără nr.13 -24 (fila 81 dosar).
Prin sentința civilă nr.2397/29.06.2005 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. 1860 /C/2004, a fost admisă acțiunea civilă în revendicare imobiliară și evacuare formulată de pârâta -, în calitate de reclamantă, împotriva pârâților, Foame, -, și, în sensul că i-a obligat pe pârâți ( o parte intervenienți în această cauză) să lase reclamantei, în deplină proprietate imobilul evidențiat în CF 1546 de 254. înscris sub nr. top. 1-25 și să-și ridice construcțiile de pe acest teren ( magaziile). De asemenea, a fost respinsă cererea de intervenție a Consiliului local. Această soluție a rămas irevocabilă prin respingerea recursului promovat de pârâți și intervenientă, de Tribunalul C S în baza deciziei civile nr. 1236/R/7 decembrie 2005 (fila 95/96 dosar fond).
Faptul că pârâta este proprietară a imobilului înscris în CF nr. 1546 fără nr.top. de grădină în suprafață de 254.este dovedit, fără putință de tăgadă, de extrasul de CF depus la dosarul acestei cauze și confirmat de sentința civilă nr.2397/2005 a Judecătoriei Caransebeș,pronunțată în dosarul nr. 1860/C/2004, rămasă definitivă și irevocabilă în baza deciziei civile nr. 1236/R/2005 a Tribunalului CSd in dosar nr.5720/C/2005, hotărâre judecătorească ce are autoritate de lucru judecat cu privire la terenul în discuție.De altfel, cu prilejul judecării cauzei ce a făcut obiectul dosarului civil nr.1860/C/2004, atât reclamanta, cât și intervenienții menționați mai au avut posibilitatea de a ridica această eventuală neconcordanță dintre terenurile ce au făcut obiectul schimbului,însă nu au făcut-o, deși au avut cunoșțință despre ea.
De altfel, decizia nr. 228/1979 a fostului Comitet Executiv al Consiliului popular al județului C S, prin care a avut loc schimbul de terenuri, este în ființă, și în baza acestei decizii a fost înscris dreptul de proprietate al pârâtei, ca succesoare al defunctului ei soț, pe de o parte, iar pe de altă parte, atât reclamanta cât și intervenienții nu au făcut dovada faptului că pârâta ar fi dus în eroare pe cei doi executanți ai celor două lucrări, respectiv si la întocmirea documentațiilor a căror anulare este cerută, mai ales că decizia menționată se afla în documentația care a stat la baza înscrierii în CF a imobilului primit de soțul pârâtei, prin schimbul efectuat, așa cum reiese și din extrasul de CF nr. 1546 fără nr.top. intravilan în din grădină de 254. precum și din certificatul de moștenitor nr. 85/14.10.1999 eliberat de Notarul Public din comuna și unde se face vorbire despre acest schimb de teren.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul Orașul - prin Primar - solicitând casarea ei, ca fiind netemeinică și nelegală și prin decizia civilă nr. 219/11.10.2007, pronunțată în dosar nr- Tribunalul C Reșița respinge apelul reclamantului.
Pentru a pronunța această decizie civilă, instanța de apel reține că primul motiv de apel - vizând incorecta reținere a faptului că reclamantul nu a făcut dovada că executanții documentațiilor tehnice au fost induși în eroare de către pârâta intimată - nu este întemeiat, deoarece adresa nr. 6060/14.12.2005 (fila 191 dosar fond) emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C S ( prin care se constată că parcela fără nr. top -intravilan în de, grădină în suprafață de 254. înscrisă în nr.1546 - adusă din CF 116 - fost intabulată în baza deciziei nr. 228/7.07.1979 și a planului anexă, conform copiei emisă de Consiliul Județean - S cu nr. 8945/6-10.2004) nu face dovada ea însăși a faptului inducerii în eroare a acelor executanți (experți) de către pârâta intimată și aceasta, cu atât mai mult, cu cât prin sentința civilă nr.2397/29.06.2005, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosarul nr.1860/C/2004 s-a dispus admiterea acțiunii în revendicare formulată de intimata pârâtă și evacuarea intervenienților din imobilul evidențiat în C: nr. 1546 în suprafață de 254. cu privire la care s-a mai dispus și să-și ridice construcțiile de pe acest teren.
Prin sentința civilă s- respins și cererea de intervenție reclamantului apelant, respectiva sentință civilă rămânând irevocabilă prin respingerea căilor de atac și cu prilejul judecării acestei acțiuni în rejudecare, atât reclamantul apelant cât și intervenienții intimați aveau posibilitatea să invoce eventualele neconcordanțe vizând amplasamentele terenurilor (dacă acestea există într-adevăr), dar nu au făcut-
Instanța de apel a găsit neîntemeiat și motivul de apel potrivit căruia concluzia primei instanțe că eventuala această neconcordanță nu prezintă relevanță juridică, câtă vreme reclamantul apelant nu a dovedit că terenul ocupat de către intimata pârâtă ar face parte din domeniul public.
Împotriva acestei decizii civile de apel au declarat recursuri în termen legal atât reclamantul Orașul - reprezentat prin Primar - cât și intervenienții, Foame, și, criticând-o pentru nelegalitate ți netemeinicie.
Reclamantul Orașul - reprezentat prin Primar- solicită casarea ambelor hotărâri criticate, ca nelegale și netemeinice, reiterând exact aceleeași motive ca și cele expuse în apelul lui (cuvânt cu cuvânt), dar invocând în drept art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă și susținând - din nou- că instanțele anterioare au reținut - greșit- că nu ar fi făcut dovada că executanții documentațiilor tehnice au fost induși în eroare de către pârâta intimată și că tot eronat s-a concluzionat că eventualele neconcordanțe vizând amplasamentele terenurilor nu prezintă relevanță juridică și că această confuzie generează prejudicii domeniului public al reclamantului.
Recurenții intervenienți în interes propriu,Foame, și solicită casarea deciziei civile de apel și admiterea apelului reclamantului, în sensul admiterii acțiunii introductive, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și motivând în esență că întreaga documentație de dezmembrare nu ține seama de planul anexă care a stat la baza deciziei nr.228/7.07.1979 a Consiliului Județean C - S și că greșit s-a reținut că cele două documentații au fost întocmite corect în baza unor înscrisuri, necontestate, precum și că este eronată argumentația că nu s-a făcut dovada că terenul în cauză aparține domeniului public al reclamantului Orașul.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art.299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele invocate în ambele recursuri, față de starea de fapt în dosar, ca și de probele administrate în cauză, coroborate și cu dispozițiile art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că ambele recursuri de față sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins apelul reclamantului.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, când în temeiul art. 948 și 953 cod civil a confirmat soluția primei instanțe ( prin care s-a respins acțiunea reclamantului, întrucât acesta nu dovedit nici o condiție esențială pentru constatarea nevalidității convenției de schimb a terenurilor în cauză), neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul reclamantului, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite în întregime și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în ambele recursuri nefiind întemeiate.
Astfel, în ce privește recursul reclamantului Curtea îl găsește nefondat și-l va respinge ca atare, deoarece acesta nu a dovedit incidența motivelor de recurs invocate prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, câtă vreme decizia civilă recurată a instanței de apel nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, această decizie nefiind lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii.
În adevăr, primul motiv de recurs invocat de reclamant nu este întemeiat de vreme ce în dosar este dovedit clar că cei doi executanți ai celor două documentații care au stat la baza intabulării dreptului de proprietate al pârâtei intimate au întocmit corect aceste documentații, în baza înscrisurilor care au reflectat realitatea existentă la data efectuării acestui schimb de terenuri - înscrisuri necontestate de nici o parte, de altfel - și ca atare nu sunt îndeplinite în speță cerințele legale precitate care să poată conduce la constatarea nulității acestora, mai ales că reclamantul face doar o simplă afirmare când susține că terenul acestei pârâte intimate ar aparține domeniului public, dar nu și dovedește această susținere prin nici un mijloc legal de probă nici în prezentul proces și nici în cel anterior, având ca obiect revendicarea cerută de pârâta intimată și evacuarea intervenienților.
De altfel, decizia nr.228/1979 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului C -S care vizează schimbul de terenuri în cauză și în baza căreia s-a intabulat în final în cartea funciară dreptul de proprietate al acestei pârâte intimate - se află depusă în documentația care a stat la baza înscrierii în cartea funciară a imobilului primit de către defunctul soț al intimatei pârâte, prin schimbul aferent, așa cum reiese clar și din cuprinsul extrasului de carte funciară nr.1546, fără nr. top, intravilan în de, grădină de 254. precum și din certificatul de moștenitor nr. 85/14.10.1999, în care, de asemenea, se precizează despre acest legal schimb de terenuri, astfel că mici cel de al doilea motiv de recurs nu este întemeiat,recurentul reclamant nefăcând dovada că terenul primit de intimata pârâtă ar aparține domeniului public, ambele motive de recurs în drept, fiind invocate doar formal, fără o susținere, și fundamentare ori dezbatere concretă și detailată, cu argumente separate, decât cele indicate în apel.
Referitor la recursul intervenienților în interes propriu declarat de, Foame, și, Curtea constată că aceștia nu au declarat și apel împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria Caransebeș (omissio medio), astfel că recursul acestora va fi respins ca atare, nici motivele de recurs invocate de aceștia - art. 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă- nefiind admisibile, întrucât instanțele anterioare nu au interpretat greșit actul juridic dedus judecății - respectiv schimbul de terenuri, care este legal - iar hotărârile judecătorești pronunțate anterior nu sunt lipsite de temei legal și nici date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, potrivit considerentelor ce preced și pentru aceleași argumente mai dezvoltate, documentația de dezmembrare fiind întocmită în mod legal, iar decizia nr. 228/7.07.1999 fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului C - S - prin care s- autorizat și aprobat schimbul de terenuri în speță - este în ființă, ea nefiind anulată în vreun mod legal și în baza căreia s-a înscris dreptul de proprietate al pârâtei intimate - ca succesoare a defunctului ei soț, încât deci cele două documentații tehnice au fost întocmite corect și în baza unor înscrisuri necontestate.
În dosar este bine stabilit că nici unul dintre recurenți - nici reclamantul și nici precitații intervenienți - nu au făcut nici o dovadă că pârâta intimată de mai ar fi indus în eroare pe cei doi executanți ai celor două lucrări de documentații tehnice, anume și, această decizie - invocată în recurs - aflându-se încorporată în documentația care a stat la baza înscrierii în cartea funciară menționată imobilului primit de soțul pârâtei intimate, prin schimbul efectuat în condiții legale așa cum reiese cu evidență și din extrasul de carte funciară nr. 1546 și certificatul de moștenitor nr. 85/14.10.1999, de la dosarul cauzei.
Așa fiind, în raport de toate considerentele mai redate și cum nici una dintre criticile formulate în ambele recursuri nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să le facă admisibile și să influențeze soluția pronunțată de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate ambele aceste recursuri declarate în cauză, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței, recurenții nedovedind incidența în cauză a motivelor de recurs, invocate prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 și respectiv 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai, expuse pe larg de C, toate aceste motive de drept fiind invocate doar formal de recurenți, fără o fundamentare și susținere concretă și detaliată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod pr.civilă, aflați în culpă procesuală ca părți căzute în proces, recurenții de mai vor fi obligați să-i plătească intimatei pârâte - la cererea acesteia - suma de 833 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu împuternicirea avocațială nr. - din 19.06.2008 și chitanța aferentă nr.- din aceiași dată, ambele ale Baroului T, aflate la fila 50 și 51 din dosarul cauzei de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul Orașul -reprezentat prin Primar și de intervenienții, Foame, și împotriva deciziei civile de apel nr.219 din 11.10.2007, pronunțată de Tribunalul C- S, Reșița în dosar nr-.
Obligă recurenții de mai să plătească intimatei pârâte suma de 833 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. TP/ 30.09.2008
Thred. NF/ 2.10.2008
Ex.2
Tribunalul C S -
Președinte,
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
