Anulare act. Decizia 802/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 802
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr.156 din 04 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.9174 din 04 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru recurenta reclamantă - și avocat pentru intimatul pârât .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurenta reclamantă a depus bilet de trimitere către cardiologie pentru a face dovada că partea pe care o reprezintă este bolnavă și nu se poate prezenta personal în instanță.
Avocat, pentru intimatul pârât, a depus întâmpinare.
S-a comunicat un exemplar al întâmpinării și apărătorului recurentei reclamante
Avocat, pentru intimatul pârât, a invocat, pe cale de excepție lipsa calității de reprezentant a apărătorului recurentei reclamante în recurs întrucât acesta nu a fost mandatat de partea pe care susține că o reprezintă în recurs,să promoveze prezenta acțiune și calea de atac, ci de către fiica acesteia, care nu are nici o calitate procesuală în cauză și nici nu e mandatată de către partea căreia susține că îi reprezintă interesele.
Instanța, a unit excepția cu fondul cauzei fiind în strânsă legătură cu motivele invocate prin recurs apreciind că o soluționare a excepției ar reprezenta o antepronunțare asupra recursului și acordat cuvântul părților asupra excepției și a recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a susținut că în mod greșit instanțele au reținut în calitate de client direct pe fiica reclamantei, mandatară în cauză, contractul de asistență juridică încheiat între - și Societatea civilă Profesională de Avocați, și " este valabil încheiat, deoarece clientul în sensul art.113 alin alin.1 al Statutului profesiei de avocat nu este persoana care semnează efectiv contractul de asistență juridică, aceasta putând fi atât persoana direct beneficiară a serviciilor avocațiale și care încheie contractul personal, cât și cea care prin mandatar încheie în numele acesteia contractul de asistență juridică respectiv.
De asemenea, învederat faptul că, în mod eronat, instanța de fond a reținut inexistența mandatului dintre apelanta reclamantă și persoana care a semnat contractul de asistență judiciară, precizând că acesta este, de regulă, un contract consensual care ia naștere prin simplu acord de voință al părților, fără a fi supus vreunei forme speciale, acesta putând fi dat în formă scrisă ori în mod tacit.
Față de cele susținute prin motivele de recurs și dezvoltate oral, a solicitat respingerea excepției.
Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond.
Avocat, pentru intimatul pârât, a solicitat admiterea excepției invocate, precizând că în lipsa unui mandat de reprezentare, contractul de asistență încheiat între avocat și fiica recurentei reclamante este lovit de nulitate. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de împrumut cu garanție imobiliară asupra imobilului situat în C, str. -, - 12,. 1,. 17, D, autentificat sub nr. 3277/17.11.2004 de BNP și a actelor adiționale autentificate sub nr. 1379/03.06.2005, nr. 169/18.01.2006 și nr. 2011/28.07.2006 de BNP.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de împrumut cu garanție imobiliară a împrumutat de la pârât suma de 2000 euro, cu condiția ca să-i ofere garanție apartamentul proprietatea sa în care locuia cu cei 2 copii. Pârâtul i-a condiționat acordarea împrumutului de înscrierea în contract și a dobânzii, dar care să apară ca sumă împrumutată. Nu a reușit să-i restituie împrumutul la termen și dobânzile pretinse de pârât ce s-au înscris în actele adiționale la contract ca sume împrumutate Ulterior, pârâtul a început executarea silită și în prezent este în posesia apartamentului pe care și l-a însușit pentru o sumă modică, reclamanta și familia sa fiind evacuată.
La termenul din data de 07.05.2008, pârâtul, prin aparător, invocat excepția lipsei calității de reprezentant cabinetului de avocatură ", și ".
Prin sentința civilă nr.9174 din 04 iunie 2008, Judecătoria Craiovaa admis excepția lipsei calității de reprezentant a Societății Civile Profesionale de Avocați ", și " și a anulat acțiunea formulată de reclamanta.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în speță, contractul de asistență juridică nr. 525/2007 este încheiat între Societatea Civilă Profesională de Avocați ", și " și în calitate de client de către prin -, fără exista un mandat în baza căruia să se fi încheiat valabil contractul de asistență juridică.
S-a reținut că reclamanta are calitatea de parte contractantă nu de beneficiar al serviciilor avocațiale conform art. 126 al. 5 situație în care contractul de asistență juridică s-ar fi încheiat între Societatea Civilă Profesională de Avocați ", și " și fiica reclamantei, -, în calitate de client, cu mențiunea expresă că beneficiarul serviciilor avocațiale va fi reclamanta.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta -, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că este valabil încheiat contractul de asistență juridică astfel că se impunea examinarea pe fond a cauzei.
Intimatul pârâtul a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al apărătorului strict referitor la calea de atac, având în vedere faptul că acesta nu a fost mandatat de către partea pe care susține că o reprezintă pentru promova acțiunea și calea de atac, ci de către fiica acesteia, care dincolo de legătura de rudenie nu are absolut nici o calitate procesuală în cauză și nici nu este mandatată de către partea căreia susține că îi reprezintă interesele.
A solicitat să se constate că cererea de apel are practic aceleași lipsuri ca și cererea introductivă, reprezentantul părții neputând face dovada calității sale și ca atare, a solicitat anularea cererii potrivit art.161 alin.2 pr.civ. iar în situația în care se va constata că cererea a fost introdusă în baza unui mandat valabil, a solicitat anularea apelului, având în vedere excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a reclamantei, aceasta neavând discernământul faptelor sale și neputându-și exprima implicit un consimțământ valabil la acordarea unui presupus mandat.
Prin decizia civilă nr.156 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Doljs -a admis excepția lipsei calității de reprezentant în declararea apelului a Societății Civile Profesionale de Avocați ", și " și s-a anulat apelul declarat de reclamanta - prin Societatea Civilă Profesională de Avocați ", și G".
Instanța de apel a motivat că potrivit art.68 pr.civ. - aplicabil și în privința căilor de atac- semnătura de pe procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată, în cazul când este dată unui avocat, va fi certificată potrivit legii avocaților iar potrivit art.113 și 126 din Statutul profesiei de avocat - dreptul avocatului de reprezentare se naște din contractul de asistență juridică încheiat în formă scrisă ce trebuie să cuprindă mai multe date de identificare ale clientului.
S-a mai motivat că, în cazul încheierii, prin mandatar, a contractului de asistență juridică, mandatarul trebuie să-și justifice calitatea printr-un mandat valabil emis.
Cu referire la speță s-a reținut că Societatea Civilă Profesională de Avocați " a încheiat contractul de asistență juridică în calitate de client cu prin fiica acesteia - - - fără ca aceasta să-și justifice calitatea de mandatar - din probele cauzei nerezultând împuternicirea expresă ori tacită a acesteia de către reclamantă pentru angajarea apărătorului.
A mai motivat instanța că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.126 alin.5 din Statutul profesiei de avocat întrucât în contractul de asistență juridică - reclamanta nu apare ca terț beneficiar de servicii ci în calitate de client.
A reținut că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.69 alin.2 pr.civ. întrucât acțiunea apelantei reclamante fiind anulată pentru lipsa calității Societății Civile Profesionale de Avocați - ", și " de reprezentant al reclamantei rezultă că această societate nu a asistat-o pe reclamantă la judecata din prima instanță, iar reclamanta nu a ratificat apelul declarat în numele său.
Împotriva deciziei și a sentinței a declarat recurs reclamanta -, solicitând casarea deciziei, admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Craiova susținând în esență că instanțele au interpretat greșit dispozițiile legale privitoare la mandatul judiciar dat unui avocat.
Recurenta a argumentat că accepțiunea noțiunii de "client" la care se referă textul art.113 alin.1din Statutul profesiei de avocat este mai largă, că noțiunea nu se referă neapărat la persoana care semnează și încheie personal contractul de asistență juridică - client putând fi și persoana care încheie prin mandatar respectivul contract - iar unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem conform regulii "ubi lex non distinquit nec nos distinquere debemus".
A susținut că dovada, față de terți a contractului de asistență juridică, inclusiv a limitelor acestuia - constă în însăși emiterea de către forma de exercitare a profesiei de avocat a împuternicirii avocațiale, ceea ce în speță s-a realizat.
Un alt argument al motivului de nelegalitate se referă la neanalizarea cauzei, în apel, și prin prisma dispoz.art.43 alin.2 pr.civ. - privitor la confirmarea, de către reprezentantul incapabililor, a actelor de procedură îndeplinite de acesta.
S-a apreciat că motivația instanței de apel privitoare la nedovedirea valabilității mandatului de reprezentare - este eronată, întrucât instanța nu a făcut distincția între reprezentarea la momentul exercițiului dreptului la acțiune și reprezentarea în judecată potrivit art.68 alin.1 pr.civ.
În concret, recurenta a arătat că pe fondul excepției, aceasta vizează însăși introducerea cererii de chemare în judecată, pe când instanța de apel a motivat admiterea excepției în principal prin prisma prezenței în proces a mandantului, prin raportare la toate celelalte acte de judecată decât cererea introductivă.
S-a criticat decizia și pentru că în mod greșit instanța de apel a motivat hotărârea prin prisma inexistenței consimțământului reclamantei, deoarece operațiunea juridică a ratificării mandatului interesează exclusiv în situația depășirii limitelor împuternicirii, ratificarea valorând însăși mandatul conform art.1546 civ. S-a susținut că, în speță, existența mandatului este dedusă din relațiile de rudenie ale reclamantei cu mandatara fiica acesteia, care ca membru al familiei unei persoane cu discernământ abolit putea efectua valabil acte juridice în interesul acesteia.
A mai susținut recurenta că nulitatea invocată de pârât trebuia analizată și prin prisma art.105 alin.2 pr.civ. - care cere pentru aplicarea sancțiunii anulării să se producă o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului de procedură - condiție neîndeplinită în speță - deoarece prin mandatul exercitat de fiica reclamantei nu i s-a cauzat acesteia nici o vătămare.
Recurenta a arătat că în circumstanțele speței în care se invocă lipsa de discernământ a reclamantei, existența mandatului este prezumată prin prisma legăturilor de rudenie dintre mandant și mandatar.
A cerut să se constate că în speță nu-și găsesc aplicarea dispoz.art.161 pr.civ. deoarece reprezentarea s-a făcut potrivit împuternicirii avocațiale și că modalitatea în care a fost soluționată atât acțiunea cât și apelul reprezintă p limitare a exercițiului liber al profesiei de avocat o încălcare a dreptului la apărare.
Intimatul pârât a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a recurentei în calea recursului, excepția fiind unită cu fondul întrucât viza aspectele privitoare la lipsa calității de reprezentant al reclamantei pe parcursul judecății - chestiune ce face chiar obiectul judecății în recurs, motivarea excepției fiind în legătură inseparabilă cu recursul declarat - astfel că se va examina odată cu recursul.
Recursul este fondat.
Este greșită soluția dată în apel - de anulare a apelului ca urmare a admiterii excepției lipsei calității de reprezentant în declararea apelului a Societății Civile Profesionale de Avocați ", și ", soluția fiind dată cu încălcarea prevederilor legale avute în vedere de instanță.
Apelul a fost declarat de reclamantă prin apărător.
Potrivit art.68 alin.1 teza a-II-a pr.civ. în cazul în care procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților.
Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și Statul profesiei de avocat (prin art.113 alin.1) prevăd că avocatul reprezintă partea în temeiul unui contract de asistență juridică încheiat în formă scrisă de avocat și client sau mandatarul său, contract în baza căruia avocatul se legitimează prin împuternicirea avocațială, aceasta putând fi considerată "procura" la care se referă codul d e procedură civilă.
La dosarul cauzei s-a depus împuternicirea avocațială pentru susținerea apelului.
Art.69 alin.(2) pr.civ. prevede că avocatul care a asistat o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite și orice cale de atac împotriva hotărârii date.
După cum s-a arătat mai sus, apelul împotriva sentinței s-a declarat de către reclamantă prin Societatea civilă de avocați ", și " - care a reprezentat-o pe reclamantă în fața primei instanțe.
Apelul declarat de apărător s-a întemeiat pe o împuternicire izvorâtă din lege - respectiv din art.69 alin.2 pr.civ. care nu cere mandat pentru exercitarea căii de atac astfel că tribunalul trebuia să respingă excepția lipsei calității de reprezentant - invocată în privința căii de atac a apelului și să treacă la examinarea apelului, respectiv a criticilor ce vizau greșita anulare a acțiunii ca o consecință a lipsei dovezii calității de reprezentant.
A admite contrariul și a reține că apelul nu poate fi analizat întrucât acțiunea s-a anulat pe considerente privitoare la lipsa calității apărătorului de reprezentant al reclamantei înseamnă a se ajunge la un cerc vicios la un refuz de judecată la derogare de dreptate și în final la încălcarea dreptului de acces la justiție - consfințit prin art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această concluzie rezultă din interpretarea normei procedurale prin aplicarea argumentului (regulilor de interpretare ale logicii formale ) reducerii la absurd - procedeu care evidențiază că o anumită soluție propusă prin interpretare este singura posibilă deoarece susținerea oricărui alt punct de vedere ar duce la consecințe inadmisibile - absurde.
Aceleași considerente privitoare la împuternicirea legală, în lipsa unui mandat a apărătorului, de a exercita calea de atac - subzistă și în privința recursului declarat împotriva deciziei astfel că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al recurentei, este neântemeiată.
Judecarea apelului se impunea și prin prisma dispozițiilor art.44 alin.1 din codul d e procedură civilă.
Din actele aflate în dosarul de apel (filele 34 și 35) rezultă că fiica reclamantei - solicitat autorității tutelare de pe lângă Primăria Mun. C instituirea unei curatele pentru mama sa - - - reclamantă în cauză - în vederea reprezentării și susținerii intereselor acesteia în dosarul aflat pe rolul instanțelor - invocând starea de boală a reclamantei. În ședința de judecată de la 25 februarie 2009 (conform consemnărilor din încheiere) apărătorul apelantei a cerut și instanței instituirea unei curatele speciale dar instanța a respins cererea și a trecut la examinarea excepției lipsei dovezii calității de reprezentat al apelantei.
codul d e procedură civilă reglementează și posibilitatea reprezentării legale temporare impusă de o situație deosebită.
Potrivit art.44 alin.(1) pr.civ. în caz de urgență, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanța, la cererea părții interesate, va putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal.
Prin decizia XXXVII din 7 mai 2007 - Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - a stabilit că dispoz.art.44 pr.civ. se interpretează în sensul că revine instanței pe rolul căreia se află cauza competența de soluționare a cererii formulate de partea interesată pentru numirea unui curator.
În considerentele deciziei s-a reținut că prevederile din cuprinsul art.44 pr.civ. referitoare la numirea curatorului special, reprezentând o reglementare distinctă de aceea pe care o conține art.152 din Codul familiei privind instituirea curatelei de către autoritatea tutelară, au aplicabilitate proprie.
În împrejurările speței ( în care se contesta calitatea reprezentantului reclamantei și se invoca lipsa de discernământ a acesteia) atât în apel cât și în primă instanță se impunea numirea unui curator al reclamantei și punerea în discuție a ratificării actelor de procedură efectuate în numele reclamantei.
Având în vedere că tribunalul a soluționat apelul fără a intra în cercetarea fondului urmează, ca în baza art.312 alin.3 pr.civ. să se admită recursul, să se caseze decizia din apel.
Cum criticile din apel vizează chiar necercetarea fondului cauzei de către prima instanță din considerente privitoare la lipsa dovezii calității de reprezentant al reclamantei - iar tribunalul - în soluționarea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant al apărătorului în apel - s-a pronunțat implicit asupra acestei chestiuni ce face obiectul judecății apelului, considerentele deciziei putând fi apreciate ca o dezlegare de drept a problemei în discuție, se vor examina și motivele de apel privitoare la valabilitatea mandatului judiciar în prima fază a judecății.
Acțiunea în constatarea nulității contractului de împrumut încheiat de reclamantă cu pârâtul s-a formulat prin apărător, la dosar fiind depusă împuternicirea avocațială în care apare client reclamanta.
Împuternicirea avocațială - potrivit art.68 din codul d e procedură civilă - coroborat cu dispozițiile Legii 51/1995 - atestă identitatea părților, conținutul și data contractului de asistență juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea.
La dosar s- depus și contractul de asistență juridică încheiat de Societatea Profesională de Avocați ", și " pentru reprezentarea în proces a reclamantei în care apare client reclamanta. În contract s-a înscris mențiunea conform căreia contractul s-a încheiat prin fiica reclamantei -.
Pârâtul a invocat lipsa dovezii calității de reprezentant al reclamantei - referindu-se în concret la lipsa mandatului dat de reclamantă fiicei acesteia în vederea încheierii contractului de asistență juridică.
Prin urmare, excepția nu privește propriu-zis lipsa procurii judiciare și respectiv a dovezii calității de reprezentant al reclamantei ci lipsa mandatului acesteia pentru încheierea contractului de asistență judiciară.
Potrivit art.1533 civ. mandatul poate fi expres sau tacit.
În consecință, forma scrisă nu este obligatorie, astfel că în mod greșit prima instanță a reținut încheierea contractului de asistență juridică pentru reclamantă de către fiica acesteia în lipsa mandatului, fără a verifica ipoteza mandatului tacit.
Pe de altă parte - în speță invocându-se nulitatea contractului de împrumut pentru lipsa discernământului reclamantei, se impunea - după cum am arătat deja, ca instanța să numească un curator special, care să reprezinte interesele reclamantei și să-i ratifice actele.
Față de toate aceste considerente, soluția ce se impunea în apel era de admitere a apelului, de desființarea sentinței și de trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe spre a se pronunța pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr.156 din 04 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.9174 din 04 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât.
Casează decizia menționată.
Admite apelul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 9174 din 04 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, pe care o desființează.
Trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Craiova.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
07.07.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa
