Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 810/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 810
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții pârâți și împotriva deciziei civile nr. 62 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât asistat de avocat și avocat, recurenta pârâtă reprezentată de aceeași avocați, intimatul reclamant asistat de avocat -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat și avocat, pentru recurenții pârâți și, pe rând având cuvântul, susțin că linia că linia de hotar stabilită de instanțele anterioare nu corespunde realității, iar garajul, proprietatea pârâților, a fost construit cu acordul autorului comun în timpul vieții acestuia.
De asemenea, se arată că instanța de apel, prin respingerea în mod nejustificat probelor solicitate, a încălcat dreptul pârâților la apărare, astfel că soluția pronunțată este în contradicție cu declarația extrajudiciară a numitului, frate cu pârâții.
Se depun concluzii scrise, în raport de care se solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj pentru suplimentarea probatoriului.
Avocat -, pentru intimatul reclamant, arată că instanța de apel, în raport de raportul de expertiză efectuat, a stabilit în mod corect grănițuirea celor două proprietăți.
Se susține că atât expertiza efectuată la instanța de fond cât și cea efectuată în apel, au identificat aceleași semne vechi de hotar.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea adresată la Judecătoria Craiova la data de 22.11.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților să-i lase în deplina proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 25 mp, situat dealungul casei, să se stabilească linia de hotar de-a lungul peretelui din spatele casei reclamantului, la o distanță de 1, si să fie obligați pârâții să-și ridice garajul provizoriu construit din tablă si așezat pe peretele casei reclamantului.
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a susținut că prin nr. 38-59383/1993, i s-a constituit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafața de 1258 mp, situat în tarlaua 36 728 și 728/1, pe care se află construită casa proprietatea sa.
Menționează că pârâții sunt proprietarii imobilului teren si casa ce se învecinează cu proprietatea sa, iar aceștia s-au extins pe o suprafața de circa 25 mp. prin ridicarea unui gard din sârmă ce desparte proprietățile părților.
Ulterior pârâții și-au construit un garaj provizoriu din tabla chiar pe peretele din spate al casei reclamantului și nu-i mai permit acestuia accesul pe terenul din spatele casei.
La termenul din 22.01.2007, pârâții au depus întimpinare si cerere reconvențională.
Prin întimpinare, pârâții solicită respingerea acțiunii reclamantului arătând că dețin în com. - o suprafața totală de 1114 mp, conform documentației cadastrale, în baza contractului de vânzare cumpărare cu întreținere, autentificat sub nr.19799/1995 și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.350/2004 de BNP.
Precizează că în partea de vest a proprietăți se învecinează cu reclamantul, iar grănițuirea proprietăților lor a fost făcută de autorul comun actualmente decedat si pe care au respectat-
Mai mult, pârâții susțin ca nu dețin întreaga suprafața de teren care li s-a transmis de autor prin actele autentice menționate mai sus, și anume 1200 mp.
, pârâții solicită obligarea reclamantului de a respecta distanța legală de montare a ferestrelor de vedere, respectiv să desființeze aceste ferestre construite în partea din spate a imobilului și să ia măsurile ce se impun pentru ca apele pluviale si cele rezultate din zăpezi să nu se mai scurgă pe terenul proprietatea reclamantului, respectiv să-și doteze imobilul cu jgheaburi colectoare.
Prin sentința civilă nr.15331/12.11.2007 a Judecătoriei Craiovaa fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților și si cererea reconvențională formulată de pârâți.
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 4-5-14-13, de la la S, conform planului de situație, anexa 3, din raportul de expertiză întocmit de expert, ce face parte integrantă din hotărâre.
A fost obligat reclamantul să închidă cele două ferestre amplasate pe zidul din spatele casei.
A fost respins capătul de cerere privind revendicarea și demolarea garajului pârâților.
A fost respins petitul din cererea reconvențională privind obligarea reclamantului la montarea de jgheaburi pentru scurgerea apelor pluviale.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut că reclamantul deține în comuna,-, o suprafața de 1066 mp, mai puțin cu 192 mp decât cea prevăzută în nr. 38-59383/1993 iar pârâții dețin un teren vecin cu al reclamantului, în suprafața de 1114 mp, conform contractului de întreținere autentificat sub nr. 19799/1995 și contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.350/2004, având o diferența de 86 mp.
Conform raportului de expertiza, aceste diferențe de teren se găsesc la ambele părți, deoarece în partea de nord a terenurilor s-a construit un drum betonat chiar pe terenurile aparținând părților.
Pentru a promova acțiunea în revendicare potrivit dispozițiilor art. 480.civ. reclamantul avea obligația să dovedească ca este proprietarul exclusiv al unui bun individual determinat, iar pârâtul ocupă abuziv acest bun.
În speță, s-a constatat că atât reclamantul, cât și pârâții ocupă suprafețe de teren mai mici decât cele deținute în actele de proprietate și ca atare pârâții nu ocupă nici o suprafață din terenul proprietatea reclamantului, drept pentru care instanța a respins capătul de cerere având ca obiect revendicare.
Referitor la capătul de cerere privind grănițuire, instanța a constatat incidența dispozițiilor art. 584.Civ. conform cărora orice proprietar poate îndatora vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, aceasta fiind o operațiune de determinare prin semne exterioare si vizibile a limitelor dintre doua proprietăți vecine.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții-apelanți și, precum și reclamantul-apelant.
În motivarea apelului, pârâții-apelanți și au susținut că, așa cum rezultă și din întâmpinarea depusă la instanța de fond, atât terenul proprietatea lor, cât și al intimatului, dar și al numitului, au aparținut autorului comun care, în timpul vieții sale, l-a împărțit între cei trei copii, stabilind limitele fiecărei proprietăți.
Aceste limite nu au fost niciodată contestate și nici modificate de niciunul dintre descendenți, neexistând nici o îndoială care să justifice o operațiune de grănițuire.
Mai arată apelanții-intimați că instanța de fond a stabilit că în speță sunt întrunite cerințele prevăzute de art.584 Cod Civil, cu toate că din probatoriul administrat rezultă că asupra traseului hotarului dintre proprietăți nu există îndoieli, fiind stabilit prin voința autorului comun.
Un alt motiv de apel a vizat faptul că hotărârea conține dispoziții contradictorii, întrucât, deși instanța de fond respinge capătul de cerere în revendicare, dispunând grănițuirea pe aliniamentul punctelor 4-5-14-13 de la la S, conform anexei 3, îi acorda reclamantului-intimat o suprafața de teren, și anume cea cuprinsă între punctele 5-14-13 din proprietatea apelanților.
De asemenea, s-a susținut că datorita unor măsurători greșite efectuate de expert, întinderile celor două proprietăți nu sunt corect stabilite, diferența de teren pe lățime influențând întreaga suprafața a apelanților.
S-a solicita admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate, in sensul respingerii capătului de cerere privind grănițuirea.
În motivarea apelului formulat de reclamantul-apelant se arată că potrivit concluziilor raportului de expertiză, grănițuirea, așa cum corect a fost stabilită de instanța de fond, presupunea si lăsarea in deplină proprietate și liniștită posesie a celor 24 mp situați între punctele 4-12-11-10-13-14-5-4.
A susținut intimatul-apelant ca instanța de fond a motivat insuficient capătul de cerere privind demolarea garajului provizoriu.
Expertul nu a identificat aceasta construcție, însă ea există, fiind ridicată fără drept, lipită de spatele casei apelantului.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererilor privind revendicarea terenului în suprafața de 24 mp și demolarea garajului pârâților.
În ședința publică din 04.04.2008 s-a încuviințat efectuarea unei expertize topografice care să stabilească ce suprafețe de teren dețin părțile, in raport de actele de proprietate ale acestora, dacă există semne exterioare de grănițuire între proprietății, să se stabilească dacă ferestrele construite pe partea din spatele imobilului reclamantului respecta distantele legale fata de proprietatea pârâților, să se stabilească dacă imobilul reclamantului este dotat cu jgheaburi pentru preluarea apelor pluviale si instalații contra zăpezii și dacă inexistența acestor dotări produce prejudicii imobilului aparținând pârâților, sa se fixeze linia de hotar intre proprietățile părților, să se stabilească linia de hotar si dacă pârâții ocupa vreo suprafața din terenul reclamantului.
La dosar a fost depus raportul de expertiza tehnică întocmit de expert.
Prin decizia civilă nr.62 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul formulat de apelanții pârâți reclamanți și, împotriva sentinței civile nr.15331/12.11.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
S-a admis apelul formulat de apelantul reclamant pârât împotriva aceleiași sentințe.
S-a schimbat sentința apelată, în sensul că s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 2-16-17-18-9, de la la S conform schiței (plan topo) anexă 10 la raportul de expertiză întocmit de expert.
Au fost obligate părțile să achite diferența onorariu expert în sumă de 200 lei astfel: câte 100 lei fiecare parte.
Au fost obligați apelanții-pârâți să-și ridice garajul provizoriu construit din tablă.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut, în raport de titlurile de proprietate ale părților și de concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de exp. tehnic, că ambele părți dețin în fapt suprafețe de teren mai mici decât cele evidențiate în actele de dobândire, ca urmare a construirii unui drum din beton, în partea de nord, și că grănițuirea în funcție de suprafețele prevăzute în titluri nu este posibilă, ca urmare a lipsei unei referințe din care să rezulte forma și dimensiunile terenurilor, astfel s-au avut în vedere fronturile stradale menționate în planul de situație întocmit cu ocazia emiterii autorizației de construire nr. 450/17.07.1981.
Cererea în revendicare s-a respins ca neîntemeiată, întrucât reclamantul nu a făcut dovada, potrivit art. 480 și 1169 Cod civil, a dreptului de proprietate asupra porțiunii de teren de 25. și nici a posesiei nelegitime exercitată de pârâți.
Apelul declarat de pârâții s-a apreciat a fi nefondat, din probe neputându-se reține existența unor semne materiale care să delimiteze fondurile limitrofe pe tot aliniamentul hotarului despărțitor, ci numai parțial, în zona, nu și a curților.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate.
Au susținut că decizia recurată este rezultatul unei greșite interpretări a legii și se bazează exclusiv pe proba cu expertiză tehnică administrată în apel, care nu aduce modificări față de raportul întocmit la prima instanță, și care nesocotește faptul că grănițuirea s-a făcut în timpul vieții autorului comun, existând semne exterioare vizibile și necontestate de pârâți, aspect confirmat și prin declarația extrajudiciară a lui, frate cu părțile și cel de-al treilea fiu al autorului.
O altă critică a vizat existența unor motive contradictorii ale deciziei, în sensul că deși s-a respins cererea în revendicare, prin admiterea grănițuirii în maniera adoptată de Tribunal, s-a dat în proprietatea intimatului reclamant o suprafață din terenul pârâților, ceea ce echivalează cu o veritabilă admitere a acțiunii în revendicare.
Recurenții pârâți au mai arătat că garajul proprietatea lor a fost edificat pe amplasamentul revendicat cu acordul reclamantului, împrejurare ignorată de instanțele de fond, care nu i-au acordat nicio relevanță juridică în contextul probatoriului administrat.
Totodată, s-a criticat și respingerea cererii de suplimentare a probatoriului cu un martor.
S-a solicitat admiterea recursului, în principal modificarea hotărârilor atacate, în sensul respingerii acțiunii în grănițuire, iar în subsidiar, casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru suplimentarea probatoriului, în condițiile art. 312 alin.3 Cod pr. civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr. civ.
La dosarul cauzei s-au depus: chitanță pentru încasare impozite și taxe nr.-, adeverința nr.1427 din 27 aprilie 2009, certificat de atestare fiscală nr.1419/27 aprilie 2009, adeverința nr.1425 eliberată de Primăria comunei la 27.04.2009.
La data de 5.05.2009, intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, întrucât nu subzistă motivele de modificare reglementate de art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civ.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, cu respectarea dispozițiilor din materia grănițuirii, reglementate de art. 584 și urm. Cod civil, stabilind hotarul despărțitor dintre proprietățile părților pe aliniamentul propus de exp. tehnic, care, în cuprinsul lucrării efectuate ( filele 48-50 apel), a menționat faptul că determinarea liniei de hotar în funcție de suprafețele prevăzute în titlurile părților nu este posibilă, ca urmare a lipsei unei referințe din care să rezulte forma și dimensiunile terenurilor la data emiterii titlurilor de proprietate, precum și anterior construirii drumului betonat de la nord, pentru a se putea deduce suprafețele ocupate de acesta din proprietatea fiecărei părți.
În aceste condiții, hotarul propus de expert a avut în vedere pe de o parte, două semne vechi de hotar, respectiv segmentul de gard situat între punctele 9-10, care, deși face parte din actualul front stradal al curții pârâților, este identic ca model și are continuitate cu gardul reclamantului, fiind diferit de modelul gardului pârâților, și linia dintre punctele 19-20, situată pe aliniamentul limitei de nord a casei reclamantului, al cărei formă și model sunt asemănătoare cu gardul de la stradă, iar pe de altă parte fronturile stradale prevăzute pentru fiecare dintre părți în planul de situație întocmit cu ocazia emiterii autorizației de construire nr. 450/1981.
Atât expertul desemnat în apel, cât și cel care a întocmit lucrarea la prima instanță au evidențiat faptul că ambele părți dețin în fapt suprafețe mai mici decât cele din titlurile lor de proprietate, aspect explicat prin aceea că în partea de nord s-a construit un drum betonat care a ocupat parțial terenurile părților, astfel că în mod corect s-a respins cererea în revendicare, neputându-se stabili dacă pârâtul ocupă vreo suprafață din terenul reclamantului, condiție de admisibilitate pentru acțiunea în revendicare, potrivit art. 480 și urm. Cod civil, critica recurenților cu acest obiect fiind nefondată.
Nu se poate admite că există o neconcordanță între dispozițiile deciziei civile, sub aspectul modului de soluționare a cererii în revendicare, întrucât prin stabilirea liniei de hotar în varianta adoptată de instanță nu au fost obligați pârâții să lase reclamantului vreo suprafață de teren în deplină proprietate și liniștită posesie.
Cât privește pretinsul acord al reclamantului pentru edificarea garajului construit ce pârâți, se constată că nu s-a făcut o astfel de dovadă, iar față de concluziile raportului de expertiză întocmit de exp., potrivit cărora anexa provizorie construită din foi de tablă și acoperită cu plăci de azbociment este lipită de peretele de est al casei reclamantului, se apreciază că soluția adoptată de Tribunal în sensul obligării pârâților la ridicarea garajului - construcție demontabilă - este corectă.
Respingerea motivată de către Tribunal a cererii de suplimentare a probatoriului cu un martor, formulată în ședința publică din 16 ianuarie 2009, nu constituie un motiv de nelegalitate a deciziei recurate, întrucât art. 295 alin.2 Cod pr.civ. prevede posibilitatea, și nu obligativitatea, pentru instanța de apel dea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță,precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, doar în măsura în care consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei, or, în speță, proba a fost apreciată ca inutilă, potrivit art. 167 Cod pr. civ.
Nu sunt incidente, așadar, motivele de modificare a deciziei prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civ. susținute de recurenții pârâți, astfel că recursul declarat se apreciază a fi nefondat, și potrivit art. 312 Cod pr. civ. se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții pârâți și împotriva deciziei civile nr. 62 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect grănițuire.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.jud.-/2ex. /30.06.2009
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
