Anulare act. Decizia 81/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.81
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii reclamanți, și - împotriva deciziei civile de recurs nr. 1096 din 24.10.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea și avocat pentru intimatul, lipsă fiind contestatorii și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cereri se acordă cuvântul în dezbaterea cererii de contestație în anulare.
Contestatoarea solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată, conform motivelor din concluziile scrise depuse la dosar.
Reprezentantul intimatului invocă excepția tardivității introducerii contestației, iar în caz că nu este tardivă pe fond solicită respingerea contestației, deoarece nu sunt îndeplinite prevederile art. 318 al. 1 Cod procedură civilă, nefiind vorba despre vreo greșeală materială.
Contestatoarea solicită respingerea excepției privind tardivitatea.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin decizia civilă de recurs nr. 1096 din 24.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARA - secția civilă - admite recursul pârâtului împotriva deciziei civile nr. 282/A/11.04.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite apelul pârâtului împotriva sentinței civile nr. 8877/05.10.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr. 2947/2005, pe care o schimbă în sensul că:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta, G împotriva pârâtului.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional împotriva pârâților reconvenționali, G și în consecință:
Constată că între părți s-a încheiat contractul provizoriu de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare la data de 01.08.2001, cu privire la imobilul-teren arabil de 8,20 ha situat în localitatea Pișchia, contra prețului de 12.300.000 lei vechi (ROL).
Prezenta hotărâre ține loc de vânzare-cumpărare.
Autorizează apelantul pârât să-și înscrie dreptul de proprietate cu privire la imobil în
Respinge celălalt petit din cererea reconvențională.
Menține în rest decizia atacată.
Împotriva acestei decizii civile de recurs au formulat prezenta contestație în anulare reclamanții, și G, solicitând rejudecarea recursului, invocând în drept art. 318 al. 1 Cod procedură civilă și motivând, în esență, că instanța de recurs a săvârșit o eroare când a pronunțat hotărârea atacată, dezlegarea dată cauzei fiind rezultatul unei greșeli materiale.
Verificând prezenta contestație în anulare, prin prisma admisibilității ei și la faptele pe care se întemeiază, conform art. 318 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că această contestație este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 319 și 320 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce se vor expune în continuare mai jos.
Astfel, potrivit prevederilor art. 318 al. 1 Cod procedură civilă - invocate în drept în contestația anulare de față - hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale (teza I) sau când instanța, respingând recursul sau admițându- numai în parte (precum în speță), a omis greșeala să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare,( teza II).
Așadar, contestația în anulare specială poate fi exercitată în condițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă - teza I - atunci când dezlegarea dată de instanța de recurs a fost rezultatul unei greșeli materiale, în această privință - a greșelii materiale fiind de menționat că reglementarea legală reprezintă o excepție, astfel că această noțiune nu trebuie interpretată extensiv, întrucât legiuitorul a avut în vedere numai greșeli de ordin material cu caracter procedural (iar nu greșeli de judecată), care au condus la pronunțarea unei soluții eronate, (nefiind vizată stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor), precum, de exemplu, respingerea unui recurs ca tardiv (deși el era declarat în termen) ori anularea unui recurs ca netimbrat (deși existau la dosar dovezi privind timbrarea lui legală), încât deci o - eventuală - netemeinicie a hotărârii, nu poate constitui o greșeală materială, de natură să justifice admiterea unei contestații în anulare.
Ca atare,Curtea consideră că greșelile materiale la care se referă art. 318 teza I Cod procedură civilă trebuie să fie evidente și săvârșite de instanța de recurs ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale esențiale din dosarul cauzei, contestația în anulare neputând fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, (ca în speță), întreaga doctrină juridică și practică judiciară statuând că greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare trebuie să fie greșeli materiale, de fapt și nu greșeli de judecată, adică de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiile legale, pe această cale (a contestației în anulare) nefiind admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate, căci textul legal indicat poartă numai asupra unor erori de fapt, involuntare, de ordin formal, care au determinat o soluție greșită și nicidecum ceea ce rezultă din prezenta contestație în anulare promovată, și anume că ea se referă integral la greșeli de judecată, având finalitate aprecierea asupra probelor și interpretarea acestora și de aceea evident Curtea nu le poate primi.
De asemenea, referitor la teza II - al. 1 - a aceluiași art. 318 Cod procedură civilă, vizând contestația în anulare specială, bazată pe omiterea din greșeală a cercetării vreuneia dintre motivele de modificare sau de casare, Curtea consideră că prezenta contestație în anulare este nefondată, deoarece instanța de recurs a admis recursul pârâtului, în sensul mai sus redat, constatând corect că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pe care le- analizat just și asupra cărora s-a pronunțat deci motivat și temeinic, stabilind că este cazul admiterii apelului acestui pârât, potrivit dispozitivului menționat, și drept urmare din redactarea cuprinsului contestației în anulare de față nu se poate desprinde vreun aspect care să conducă la concluzia că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra acestui singur motiv de recurs invocat (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă) ori asupra vreunui alt motiv de casare, sau modificare prev. de art. 304 Cod procedură civilă.
La fel, Curtea apreciază că nu este cazul ca din dezvoltarea motivelor de recurs formulate să fie posibilă încadrarea lor și într-un alt motiv prev. de art. 304 Cod procedură civilă, decât cel declarat ca temei juridic al recursului (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), câtă vreme din redactarea economică a recursului pârâtului, sub aspectul legalității nu se poate face o astfel de încadrare a recursului.
Așadar, Curtea stabilește că cererea reclamanților contestatori de mai sus, făcută în cadrul prezentei contestații în anulare, (că în baza probelor de la dosar să se dispună rejudecarea recursului, cu motivarea că instanța de recurs a făcut o apreciere justă a probelor administrate în dosar), nu poate fi găsită întemeiată, căci instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt, ci poate să le analizeze global printr-un raționament juridic de sinteză ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că eventuala omisiune de a se cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentului nu poate deschide calea contestației în anulare prevăzută de art. 318 al. 1 Cod procedură civilă - teza II - și chiar lipsa de claritate potențială (situația neincidentă în acest recurs) purtând asupra considerentelor deciziei de recurs nu echivalează cu o nepronunțare asupra unui motiv de recurs. Numai o necercetare totală a vreunui motiv de recurs vizând modificarea ori casarea poate atrage admiterea unei contestații în anulare, dar nu este cazul acestui dosar.
Din studiul dosarului cauzei, Curtea observă că întrucât din considerentele deciziei de recurs atacate rezultă fără echivoc că instanța de recurs a sistematizat criticile formulate și analizându-le a motivat concluzia la care a ajuns în legătură cu obiectul litigiului, se impune, așadar, respingerea contestației în anulare de față, deoarece instanța de recurs nu avea obligația să analizeze fiecare probă în parte, ci să formuleze raționamentul juridic de sinteză, în speță fie evident că - pe calea contestație în anulare - nu pot fi repuse în discuție acele motive de casare ori de modificare, care au formulat obiect de preocupare pentru instanță de recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul un ei greșite aprecieri a probelor sau a un ei încălcări a legii (ceea ce nu este cazul acestui dosar), astfel că o contestație în anulare nu poate constitui un mijloc de reformare a hotărârii greșite date în recurs.
În consecință, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare admisibilă numai în cazurile - expres și limitativ arătate în art. 318 al. 1 Cod procedură civilă, și prin ea se tinde la anularea unei hotărârii irevocabile nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale, Curtea apreciind că o contestație în anulare nu poate fi întemeiată pe motive ce putea fi invocate în calea ordinară a recursului, deoarece imposibilitatea invocării lor în cadrul căii ordinare a recursului reprezintă o condiție esențială pentru admisibilitate a contestației în anulare, astfel că dispozițiile art. 318 al. 1 - teza I și II - Cod procedură civilă, nu sunt incidente în prezenta cauză, impunându-se deci respingerea acestei contestații în anulare, ca atare, deoarece instanța de recurs nu a comis nici o greșeală materială și nici nu a omis să examineze vreun motiv de modificare sau casare.
Așadar, textul legal în materie, care prevede admisibilitatea unei contestații în anulare - art. 318 al. 1 Cod procedură civilă - este de strictă interpretare, prin această cale extraordinară de atac (de retractare), urmărindu-se doar repararea unor nereguli procedurale, în afară, însă a problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul, instanța de recurs nefiind ținută să răspundă separat la fiecare dintre argumentele invocate în dezvoltarea unui motiv de recurs, ci este îndreptățită să le grupeze pentru a răspunde la motivele de recurs, printr-un considerent comun, cum a procedat just instanța de recurs, anularea unei decizii de recurs, în temeiul tezei II a art. 318 Cod procedură civilă neputând fi dispusă decât dacă instanța de recurs nu a cercetat de loc, adică sub nici un aspect, una din criticile formulate în recurs, ceea ce evident nu este cazul acestei spețe și nici lipsa de claritate a considerentelor deciziei de recurs nu justifică anularea ei, prin procedura contestației în anulare cum s-a mai arătat în principiu în calea extraordinară de atac a contestației în anulare nerealizându-se un control judiciar asupra unei judecăți anterioare.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum motivele invocate în prezenta contestație în anulare nu sunt întemeiate, în temeiul dispozițiilor art. precitate, Curtea o va respinge ca atare, întrucât această cale extraordinară de atac nu poate constitui un mijloc de reformare a unei hotărâri date în recurs, deoarece instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege, mai sus indicate, și nu poate să examineze justețea soluției pronunțate în cauză, legiuitorul neurmărind deschidă părților calea recursului la recurs care să fie soluționat de aceiași instanță, sub motivul greșitei stabiliri a stării de fapt și a unei eronate aprecieri a probelor administrate.
În consecință, întrucât susținerile contestatorilor de mai sus nu sunt fondate, sub aspectele invederate, Curtea va respinge ca nefondată această contestație în anulare, care este însă introdusă în termenul legal prevăzut de art. 319 al. 2 Cod procedură civilă, nefiind tardivă.
Intimatul pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii reclamanți, și G - împotriva deciziei civile de recurs nr. 1096 din 24.10.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - secția civilă - în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /13.02.2008
Tehnored /20.02.2008
Ex.2
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
