Anulare act. Decizia 823/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 823
Ședința publică de la 15 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 8 octombrie 2008, privind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii, G, împotriva deciziei civile nr. 544 din 16 iunie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea de concluzii scrise de către intimații, la data de 14 octombrie 2008, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 8 octombrie 2008, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
La data de 16 octombrie 2001 reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român, Consiliul Local al Municipiului C, -, G și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună restituirea în natură a imobilului situat în C,- (fostă, nr. 51), compus din construcții și teren, imobil preluat abuziv prin Decretul nr. 92/1950 de la autorii reclamanților - G și.
Au solicitat de asemenea, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 409/1997 încheiat între Statul Român și G, nr. 524/1998 încheiat între Statul Român și și respectiv, nr. 593/1999 încheiat între Statul Român și, intabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului în litigiu, evacuarea pârâților - persoane fizice din imobil pentru lipsa titlului și obligarea acestora, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
La 16 mai 2003 reclamanții au formulat o precizare la acțiune, arătând că solicită anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 409/21.08.1997, privind suprafața de 54,31. deținută de G și -, nr. 524/01.09.1998 privind suprafața de 99,117. deținută de G și și respectiv, nr. 593/28.09.1999 privind suprafața de 55,05. deținută de și -, contracte încheiate în baza Legii nr. 112/1995.
Au invocat drept cauză de nulitate absolută, fraudarea legii și dispozițiile art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, precizând că acțiunea în revendicare privește construcția rămasă neretrocedată prin decizia administrativă și în subsidiar, au solicitat acordarea despăgubirilor bănești, ca măsură reparatorie, pentru imobilul nerestituit în natură.
Pârâții și - au formulat întâmpinare, invocând excepția de necompetență materială a tribunalului în soluționarea acțiunii în revendicare și respectiv, în constatarea nulității unor contracte de vânzare-cumpărare, precum și excepția autorității de lucru judecat cu privire la regimul juridic al imobilului, în raport de sentința civilă nr. 10128/1996 pronunțată de Judecătoria Craiova, într-o revendicare anterioară.
Prin sentința civilă nr. 445 din 17 octombrie 2003, Tribunalul Dolja declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Craiova.
Prin aceeași sentință, instanța a luat act că reclamanții renunță la judecata cererii privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, formulată împotriva pârâților Consiliul Local C, D și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 210/2004.
La data de 27.07.2004, reclamanții au precizat acțiunea, arătând că înțeleg să restrângă obiectul cererii inițiale, la constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare menționate în cereri.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că la momentul înstrăinării apartamentelor către pârâți, statul nu deținea un titlu valabil asupra imobilului, acesta fiind preluat fără a se respecta prevederile legale la data naționalizării.
Astfel, Decretul nr. 92/1950 prin care imobilul a trecut în proprietatea statului a fost afectat în întregime de neconstituționalitate, încălcând prevederile Constituției, în vigoare la data adoptării, iar proprietarul naționalizat nu s-a încadrat în criteriile de naționalizare enunțate limitativ la art. 1 din acest act normativ, fiind în fapt asociat într-o societate comercială în nume colectiv, obiectul de activitate fiind comerțul, și nu producția, activitatea bancară sau asigurările.
Reclamanții au mai arătat că imobilul a fost vândut de către stat pârâților, cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data înstrăinării - Legea nr. 112/1995 și nr.HG 11/1997 - întrucât, la momentul înstrăinării pe rolul instanțelor judecătorești se afla acțiunea în revendicare privind acest imobil, decizia definitivă și irevocabilă fiind pronunțată la data de 19.10.1999 de către Curtea de APEL CRAIOVA.
Că, pârâții au fost dobânditori de rea-credință, în sensul că nu au depus minime diligențe pentru a cunoaște titlul prin care statul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului.
Prin sentința civilă nr. 10863 din 5 octombrie 2004, Judecătoria Craiovaa admis acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților, G, Consiliul Județean D - Sector Servicii Publice.
S-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 409/21.08.1997 încheiat între G și în calitate de cumpărători și Consiliul Județean D - Sector Servicii Publice în calitate de vânzător, contractul nr. 524/01.09.1998 încheiat între și și Consiliul Județean D - Sector Servicii Publice și contractul nr. 593/28.09.1999 încheiat între și - și Consiliul Județean D - Sector Servicii Publice.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, -, G și, arătând că au fost cumpărători de bună-credință și că etajul clădirii - unde se află apartamentul deținut de ei - a fost construit de C și nu a aparținut autorilor reclamanților.
Prin decizia civilă nr. 210/15.09.2005, Curtea de APEL CRAIOVAa declinat competența de soluționare a apelurilor în favoarea Tribunalului Dolj, avându-se în vedere dispozițiile art. 2 pct. 2 Cod pr. Civilă, modificat prin Legea nr. 219/2005 pentru aprobarea nr.OUG 138/2000.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Civilă la nr. 5285/CIV/2005.
Intimatele-reclamante și au formulat întâmpinare, arătând că sentința apelată este netemeinică și nelegală, întrucât imobilul a fost preluat fără titlu valabil, actele de înstrăinare au fost încheiate cu încălcarea legii, iar susținerile apelanților privind edificarea unei părți din construcție de către C sunt neîntemeiate.
Prin decizia civilă nr. 918/31.05.2006 Tribunalul Dolja admis apelurile declarate de pârâți, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că toți apelanții au invocat buna-credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, iar analizarea acestei împrejurări de fapt și de drept era hotărâtoare pentru rezolvarea juridică a speței.
S-a reținut de asemenea, că prima instanță s-a raportat în mod greșit la dispozițiile art. 46 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 (art. 50 alin. 1, în reglementarea actuală) și că temeiul juridic în funcție de care ar fi trebuit soluționată acțiunea în constatarea nulității este reprezentat de dispozițiile art. 46 alin. 2 (art. 50 alin. 2 în reglementarea actuală), conform cărora "actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință".
Prin sentința civilă nr. 3718 din 23 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr- s-a respins acțiunea precizată, formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților, -, G, () și Direcția Județeană de Pază și Servicii D -
Pronunțându-se astfel, prima instanță a apreciat ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, reținând că imobilul situat în C,-, a fost construit în întregime, parter și etaj de autorii reclamanților, fiind preluat de către stat în anul 1952, nefinisat, conform certificatului eliberat de Arhivele Statului și procesului - verbal de predare-primire din 27 februarie 1960.
Și excepția lipsei de interes a reclamanților a fost respinsă, apreciindu-se că se justifică un interes personal, actual și legitim, ce se circumscrie dorinței reclamanților de readucere a bunului în patrimoniul lor.
Împotriva sentinței civile nr. 3718/23 martie 2007 au formulat apel atât reclamanții, cât și pârâții și, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin apelul reclamanților s-a criticat sentința pentru că nu s-a avut în vedere că imobilul a fost preluat fără titlu, astfel că nu era posibilă vânzarea apartamentelor din imobil către pârâții - cumpărători, pentru că dispozițiile Legii 112/1995 privesc doar imobilele luate cu titlu.
S-a invocat reținerea bunei - credințe a cumpărătorilor - apreciind reclamanții că au fost înlăturate nejustificat declarațiile martorilor, inclusiv declarația expertului (care a efectuat expertiza în procesul anterior de revendicare a imobilului ), declarații potrivit cărora, pârâții cumpărători au avut cunoștință de existența litigiului pentru revendicarea imobilului.
În același sens au susținut că nu s-a avut în vedere obligația de diligență ce le revenea acestora, de a se informa asupra situației juridice a imobilului.
Apelanții pârâți G și au criticat sentința sub aspectul soluționării excepțiilor.
Prin decizia nr.623 din 07 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins apelul pârâților, s-a admis apelul formulat de reclamanți, s-a schimbat sentința, în sensul că s-a admis acțiunea și s-a constatat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare nr.524/01.09.1998, 593 din 28.09.1999 și 409/21.08.1997.
Instanța de apel, analizând excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes în raport de caracterul definitiv al deciziei emisă de Primarul Municipiului C în soluționarea notificării întemeiată pe Legea nr.10/2001, le-a considerat neîntemeiate, motivând că dispozițiile art.16-18 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 permit Secretariatului Comisiei Centrale să verifice legalitatea respingerii cererilor de restituire în natură a imobilelor.
Instanța a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, precum și împrejurarea că pârâții nu au depus dovezi din care să rezulte alocarea de către stat de fonduri pentru investiții în perioada de după naționalizare, pentru edificarea etajului.
În privința titlului de preluare a imobilului, instanța a constatat că prin decizia nr.918/2006 a tribunalului s-a stabilit că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, astfel că nu se mai poate repune în discuție acest aspect.
Împotriva deciziei au formulat recurs pârâții, G, și.
Au invocat nepronunțarea instanței asupra apelurilor pârâților, în condiții de contradictorialitate conform raporturilor procesuale ale speței, instanța anulând contractul încheiat de pârâții G și, cu toate că apelul reclamanților s-a admis în contradictoriu doar cu intimații pârâți, și D, nu și în contradictoriu cu acești pârâți, anulând și un contract din 1993, care nu a făcut obiectul cauzei.
Au susținut că este nelegală soluția dată de instanță excepțiilor promovate, privind lipsa de calitate procesuală activă și interesului legitim al reclamanților, motivarea dată excepțiilor fiind străină de problematica speței.
Instanța a refuzat să se pronunțe asupra excepției lipsei de interes raportat la susținerea privitoare la inadmisibilitatea acțiunii în revendicare promovată după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Prin decizia civilă nr.544 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- s-au respins recursurile declarate de pârâții, G, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și și intimata pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII D, având ca obiect anulare act.
Au fost obligați recurenții pârâți, G, la 1190 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți, și.
Pentru a decide astfel Curtea a apreciat că, criticile formulate de pârâți împotriva încheierii de îndreptare a erorilor materiale din dispozitivul deciziei sunt în sensul că aspectele completate prin încheiere nu ar fi erori materiale în sensul art. 281 Cod pr. civilă, ci veritabile completări ale dispozitivului hotărârii, care nu s-au realizat în condițiile art. 2812Cod pr. civilă.
Că, art. 2812Cod pr. civilă se referă la ipoteza în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere și permite completarea hotărârii cu citarea părților.
Că, prin încheierea atacată cu recurs, nu s-a completat decizia în acest sens, întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri omise de la judecată.
Curtea a reținut că, din minuta deciziei rezultă că Tribunalul Dolj a soluționat atât apelul declarat de reclamanți, cât și apelul pârâților; că, instanța de apel a omis să treacă în dispozitivul deciziei toate părțile, omisiune ce se poate încadra în dispozițiile art. 281 Cod pr. civilă. Tot eroare materială reprezintă și înscrierea greșită a anului 1993, ca an al încheierii contractului nr.593, în minută figurând corect anul 1999.
Celelalte critici aduse deciziei prin recursul pârâților, se constituie în argumentele pentru motivele de recurs invocate art. - 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.
S-a reținut că instanța de apel s-a pronunțat în mod expres asupra excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamanților de a obține restituirea în natură a apartamentelor vândute recurenților pârâți, iar motivarea dată respingerii acestor excepții, nu este străină de problematica speței și nici contradictorie.
Instanța de recurs a apreciat corectă interpretarea dată de instanța de apel dispozițiilor art.16 - 18 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, în sensul că revin Comisiei Centrale competente în verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilelor solicitate prin notificare, iar în cea ce privește admisibilitatea acțiunii în revendicare ce s-ar promova după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, Curtea a apreciat că nu se mai impune a se pronunța, întrucât nu a mai rămas investită cu acest capăt al acțiunii.
Această motivare se justific în raport de cadrul procesual fixat în urma precizării acțiunii și a cererilor soluționate în primă instanță.
Că, în raport de soluția dacă de ICCJ - Secțiile Unite în dosarul nr.60/2007 în ședința din 9 iunie 2008, în privința admisibilității acțiunii în revendicare, reclamanții au posibilitatea de a obține revendicarea părții din imobil ce nu le-a fost restituită în condițiile Legii nr.10/2001, dar abia după constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare a apartamentelor pe care pârâții le dețin cu proprietarii.
Instanța de recurs a reținut că prin analiza probatoriului administrat, s-a clarificat regimul proprietății etajului imobilului, ca fiind edificat de autorii reclamanților până la stadiul de finisaj, anterior naționalizării ce a operat în baza Legii nr.92/1950.
Curtea a apreciat că s-a pornit corect de la prezumția de proprietate asupra construcțiilor de pe teren instituită în favoarea proprietarului terenului, prin instituția accesiunii ( art. 492 Cod civil), că în raport de această prezumție, revenea pârâților sarcina de a proba contrar și anume că etajul construcției nun este proprietatea reclamanților.
S-a motivat de asemenea, că s-a rezolvat corect și problema bunei sau relei credințe a subdobânditorilor imobilului, printr-o corectă aplicare a dispozițiilor incidente în speță, cuprinse în Codul civil, Legea nr.10/2001, Legea nr.112/1995, că nu se poate reține nici autoritatea nici puterea de lucru judecat a sentinței Judecătoriei Craiova, pronunțată în litigiul privind revendicarea imobilului, față de prevederile art. 47 din Legea nr.10/2001, care prevede posibilitatea formulării unor cereri noi pentru obținerea restituirii imobilelor, chiar în situația respingerii unor acțiuni interioare.
Asupra nevalabilității titlului de preluare a imobilului prin actul naționalizării s-a statuat în mod irevocabil prin decizia nr.918/2006 dată de Tribunalul Dolj ( nerecurată ), instanța stabilind că imobilul a fost preluat fără titlu de către stat, astfel că în speță este aplicabil art. 4 alin. 21 ( devenit art. 50 ) din Legea nr.10/2001, text care prevede expres nulitatea contractelor de vânzare - cumpărare preluate fără titlu, cu excepția situației în care cumpărătorii au fost de bună credință.
Cum imobilul a fost preluat fără titlu, nu a făcut obiect de reglementare al Legii nr.112/1995, astfel că, nu putea fi înstrăinat în baza art. 9 din această lege.
Obiecțiunile pârâților referitoare la omisiunea reclamanților de a face cunoscută situația imobilului pentru a paraliza efectele Legii nr.112/1995, sunt contrazise de existența pe rolul instanțelor - în perioada încheierii contractului de vânzare - cumpărare - a acțiunii în revendicare.
Că, buna credință a cumpărătorilor poate fi reținută numai raportat la demersurile pe care le-au efectuat prealabil încheierii contractului, pentru a afla situația juridică a imobilului și a înlătura astfel orice echivoc cu privire la diligența pe care au depus-o în materializarea posibilității de a afla dacă imobilul este revendicat în cadrul unei acțiuni în justiție, sau în cadrul unei alte proceduri legal instituită.
În raport de art. 13 din contract, prin care pârâții au fost de acord să suporte o eventuală majorare a cuantumului despăgubirilor datorate adevăratului proprietar, această clauză denotă că pârâții și-au asumat riscul evicțiunii și chiar au luat asupra lor consecințele acesteia, iar un asemenea comportament răstoarnă prezumția de bună credință și inevitabil înlătură aparența de drept.
Curtea a reținut că instanța de apel nu a ignorat prezumția bunei credințe a pârâților prevăzută de art. 1899 alin. 2 Cod civil, pentru operarea uzucapiunii și extinsă de jurisprudență și la alte situații, prezumție relativă ce a fost răsturnată în cauză.
Că, nu se poate reține nici încălcarea dispozițiilor art. 129, 186, 201 Cod pr. civilă, art. 1203, 1204 Cod civil, atâta timp cât instanța a motivat măsurile dispuse în privința administrării probatoriilor și a examinat probatoriile la care se referă pârâții, iar modul de interpretare al acestora nu este cenzurabil în recurs.
Recurenții pârâți nu au explicat în ce constă încălcarea art. 6 din CEDO și nu se poate reține că li s-a oprit sau li s-a limitat dreptul la un proces echitabil.
A fost apreciat ca nefondat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod pr. civilă, referitor la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, ori a înțelesului acestuia.
Împotriva deciziei au formulat contestație în anulare contestatorii, G, și.
În motivele contestației, contestatorii susțin, în esență, că nu s-au cercetat din eroare unele motive de recurs și s-au făcut greșeli materiale în sensul că:
- dezlegarea dată motivului de recurs privind aplicarea de către instanța de apel a art. 281 Cod pr. civil, este rezultatul unei erori materiale;
- că, din minuta soluției tribunalului nu rezultă că apelurile s-au admis în contradictoriu cu părțile care au fost omise din dispozitivul deciziei, instanța de recurs făcând confuzie asupra datelor din minută;
- că, din eroare instanța de recurs nu a cercetat motivul ce vizează nepronunțarea instanței de apel asupra excepției lipsei de calitate procesuală activă și interes a reclamanților;
- nu s-a analizat motivul de recurs, în sensul că în apel s-au încălcat dispozițiile art.201 Cod pr. civilă;
- nu s-a asigurat o judecată echitabilă în condițiile art. 6 din CEDO prin încălcarea art. 201 Cod pr. civilă, privitor la recursul la o expertiză într-o materie tehnică de specialitate;
- nu s-a analizat motivul de recurs, privind buna credință a pârâșilor la încheierea contractelor;
- nu s-a analizat critica privind încălcarea art. 1203 Cod civil, 1204 și 186 Cod civil; nu s-a analizat problema instituirii unei prezumții de rea credință a pârâților și a încălcării prevederilor legale, privind prezumțiile;
- nu s-au analizat motivele privind caracterul irevocabil al hotărârilor judecătorești în procesul de revendicare la data încheierii contractelor părților, din eroare;
- nu s-a analizat din eroare, motivul regăsit în punctul 3 al motivului de recurs referitor la ignorarea principiului judiciar al bunei credințe și a prevederilor Legii nr.112/1995 de instanța de apel;
- că la dosar există înscrisuri privind demersurile făcute de pârâți, pentru a afla situația juridică a imobilului;
În drept, contestatorii invocă incidența dispozițiilor art. 318 Cod pr. civilă.
Contestația în anulare este nefondată.
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 Cod pr. civilă (necompetență și vicii de procedură) și de art. 318 Cod pr. civilă ( greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs).
În speța dedusă judecății, contestatorii invocă dispozițiile art. 318 Cod pr. civilă, ambele teze.
Greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură, cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată.
Instanța de recurs nu a săvârșit erori materiale cu ocazia analizei minutei soluției pronunțată de tribunal în dosarul privind îndreptare eroare materială, deoarece s-au aplicat corect dispozițiile art. 281 Cod pr. civilă, singura omisiune a instanței de apel fiind aceea a nepronunțării asupra apelurilor tuturor părților litigante, omisiune ce se putea îndrepta pe calea dispozițiilor mai sus - menționate.
Nici Teza a II-a a art. 318 Cod pr. civilă nu este incidentă în speță.
Instanța de recurs a analizat argumentat toate motivele de modificare sau casare invocate de recurenți, iar faptul că motivarea deciziei pronunțate pare neconvingătoare și nesusținută de probe, excede situațiilor limitativ prevăzute de art. 318 Cod pr. civilă.
Instanța de recurs a răspuns motivat că, potrivit actualei reglementări a recursului prin abrogarea art. 304 pct. 11 Cod pr. civilă, nu se mai poate exercita controlul judiciar asupra actelor exhibate de părți, întrucât acest aspect ține de temeinicia hotărârii.
Față de considerentele mai sus - expuse, urmează a se respinge contestația în anulare.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, urmează a fi obligați contestatorii la plata sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată, către intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii, G, împotriva deciziei civile nr. 544 din 16 iunie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII
Obligă contestatorii la plata sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată,către intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
-
Grefier,
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
04.11.2008
Jud.rec.
-
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
