Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 824/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 824
Ședința publică de la 15 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 8 octombrie 2008, privind judecarea recursului formulat de pârâții OG, domiciliați în C,-, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 195 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliați în C,- (fost 68), jud. D, și intimata intervenientă C, cu sediul în C,- (fost 70), jud. D, având ca obiect servitute.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea de concluzii scrise de către recurenții pârâți OG, la data de 13 octombrie 2008, precum și de către intimații, la data de 14 octombrie 2008, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 8 octombrie 2008, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 28 iunie 2006, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții și OG pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constituie dreptul reclamanților de servitute de trecere pe o cale de acces lată de un metru și care urmează conturul clădirii de la nr.68 pe lungimea acesteia, de la accesul din str. - până la imobilul proprietatea reclamanților, de la nr.68A traversând curtea în dreptul dependințelor WC și magazie și până la intrarea efectivă în clădirea proprietatea reclamanților, urmând conturul acesteia.
La termenul din 21 noiembrie 2006, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât reclamanții nu sunt proprietari ai unui loc înfundat.
Prin sentința civilă nr. 9611 din 25 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, fost admisă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant în ce privește pe reclamanta.
fost anulată acțiunea formulată în numele reclamantei, ca fiind promovată de o persoană ce nu face dovada calității de reprezentant.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții și OG și cererea reconvențională formulată de pârâți.
fost admisă cererea pârâților de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată și au fost obligați reclamanții în solidar la plata sumei de 1700 lei, către pârâți, cu acest titlu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța constatat întemeiată și admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant în ce privește pe reclamanta, având în vedere că acțiunea introductivă este formulată prin apărător, iar la dosarul cauzei nu se află nici o împuternicire avocațială care să confirme existența unui mandat expres în acest sens, conform prevederilor art. 68 Cod pr. civ, deși instanța a acordat apărătorului acesteia, potrivit prevederilor art. 161, al.1. Cod pr. civ. mai multe termene de judecată pentru a se depune dovada calității de reprezentant, începând cu ședința publică din data de 27.02.2007.
Ca atare, instanța făcut aplicarea prevederilor art.161 al.2 Cod pr. civ. și a anulat acțiunea formulată în numele reclamantei, ca fiind promovată de o persoană care nu a făcut dovada calității de reprezentant.
În ce privește cererea formulată de ceilalți reclamanți, instanța reținut că, în cauză, își găsesc aplicarea prevederile art. 616 Cod civ. conform cărora "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona."
Sub aspectul situației de fapt, s- reținut că reclamanții, și sunt, conform contractelor încheiate în baza Legii nr.112/1995, proprietarii unor apartamente din imobilul situat în C,- A ( fost 68 ) și că pârâții au cumpărat imobilul de la fostul proprietar al acestuia, căruia imobilul în discuție i s-a retrocedat prin Dispoziția Primarului Mun. C nr. 6100/2002, cu excepția unor apartamente, printre care și cele două apartamente ale reclamanților, care au fost achiziționate de foștii chiriași în baza Legii 112/1995.
Totodată, instanța constatat, față de înscrisurile depuse și concluziile raportului de expertiză, că cea mai scurtă cale de acces la drumul public pentru reclamanți, nu trece pe terenul proprietatea pârâților, ci pe proprietatea mun. C, aflata în folosința UCECOM și având destinația de cale de acces persoane fizice și juridice, alee către care reclamanții își pot practica o deschidere proprie în zidul imobilului în care locuiesc.
În ce privește cererea reconvențională formulată de pârâți, instanța respins-o, având în vedere că obiectul ei este acordarea de despăgubiri în cazul în care se va stabili servitute de trecere pe terenul acestuia, iar soluția adoptată de instanța la cererea reclamanților, este de respingere a cererii de stabilire a unei servituți de trecere, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în vederea acordării de despăgubiri.
Împotriva sentinței civile nr.9611 din 25.06.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, au declarat apel reclamanții, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii în materia servituților și, la stabilirea situației de fapt, nu a avut în vedere exercitarea cu caracter continuu și îndelungat a dreptului de trecere de către reclamanți la calea publică din strada -.
Apelanții au criticat soluția primei instanțe și pe considerentul că nu s-ar fi pronunțat asupra cererii de intervenție, cât și în privința modului de soluționare a cererii formulate de reclamanta.
Intimații și OG au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 195 din 14.04.2008, a admis apelul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 9611 din 25 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, intimații pârâți, și intimata intervenientă SC SRL
A desființat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut cu privire la excepția lipsei dovezii calității de reprezentare a reclamantei, excepție invocată de intimați în ședința publică din 14.04.2008, că nu s-a făcut dovada că avocatul celorlalți reclamanți a fost împuternicit și de către, iar procura dată de către aceasta reclamantei, la data de 12.02.2008, nu ar putea privi decât actele procesuale îndeplinite după această dată.
Prin urmare, s-a reținut că, în cauză, își găsește incidența excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru reclamanta în ceea ce privește actele procedurale îndeplinite înainte de data 12.02.2008, dar având în vedere că aceasta nu a declarat apel, nu a formulat în această cale de atac alte cereri, tribunalul a apreciat că sancțiunea decurgând din excepția menționată ar putea avea eventual efect asupra soluționării apelului, cel mult prin prisma cercetării interesului apelanților de a invoca critici ce privesc exclusiv drepturile reclamantei.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că prima instanță nu a luat în considerare situația de fapt prezentată de părți, în special aspectele legate de amplasarea construcțiilor aparținând acestora, împrejurare ce a condus la o soluționare trunchiată a cererii cu care a fost învestită.
În acest sens, s-a apreciat întemeiată critica apelanților conform căreia nu s-a avut în vedere faptul că s-a solicitat stabilirea servituții pe un culoar determinat de trecere ce face legătura între construcțiile acestora și strada -.
Prima instanță a soluționat cauza, examinând din perspectiva art.616-618 Cod civ. doar necesitatea și posibilitatea constituirii servituții pentru asigurarea accesului la calea publică, lăsând nelămurite aspectele legate de accesul solicitat pentru utilizarea celor două dependințe.
Deși prin concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, expertul a sesizat că există dificultăți legate de accesul reclamantei la grupul sanitar amenajat în curte, prima instanță a apreciat că aceste aspecte nu interesează pricina de față, al cărei unic obiect privește stabilirea unei servituți de trecere la calea publică.
Având în vedere aceste aspecte, tribunalul a apreciat că prima instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în raport de obiectul cererii cu care fost învestită, astfel încât sunt incidente dispoz. art.297 alin.2 Cod pr. civ.
În termen legal, au declarat recurs pârâții, considerând decizia civilă nelegală și netemeinică conform art. 304 pct. 6 Cod pr. civ. deoarece instanța de apel a acordat ceea ce nu a cerut, în sensul că a considerat că a fost in vestită și cu servitute de trecere către dependințele situate în curtea imobilului pentru utilizarea acestora; considerentele deciziei au depășit voința intimaților exprimată în motivul apelat, deoarece criticile au vizat faptul că instanța de fond a apreciat greșit starea de fapt cu privire la accesul la calea publică; față de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale aplicabile în cazul servituții de trecere, având în vedere că imobilul reclamanților nu constituie loc înfundat, prin îndrumările dispuse prin decizie instanța de apel încălcând voința părților cu privire la obiectul supus cercetării judecătorești.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Judecătoria a fost investită cu o acțiune în servitute de trecere pe o cale de acces din str. - până la imobilul proprietatea reclamanților, traversând curtea în dreptul dependințelor WC și magazie și până la intrarea efectivă în clădirea proprietatea acestora.
Soluționând cauza, judecătoria a considerat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea art. 617 și 618 Cod civil, deoarece reclamanții pot avea o cale de acces mai scurtă pe proprietatea mun.
Nu există în considerentele sentinței civile nicio referire cu privire la accesul reclamanților la WC-ul și magazia proprietatea în indiviziune a acestora, situate pe terenul proprietatea pârâților, așa cum rezultă atât din schița întocmită de expert (fila 94 dosar fond), cât și din raportul de expertiză întocmit de ing. (fila 178 fond), care la pct. 3 din concluzii precizează expres că realizarea unei uși de acces spre platforma betonată din spatele imobilului nu rezolvă problema accesului reclamanților la grupurile sanitare cumpărate în indiviziune odată cu apartamentele.
Instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un mod asupra acestei servituți de trecere spre grupul sanitar, cu toate că fusese investită în mod direct de către reclamanți prin modul în care precizaseră traseul servituții de trecere solicitate și formase de asemenea obiectul expertizelor efectuate în cauză.
De altfel, pârâții nu contestă dreptul de proprietate al reclamanților asupra grupului sanitar, proprietate rezultată din actele de vânzare-cumpărare existente la dosar.
Prin soluția adoptată de tribunal de desființare și trimitere spre rejudecare la aceeași instanță nu s-a depășit în niciun mod voința părților și nu s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, dimpotrivă în mod legal s-a constatat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiectului investirii. Nu se poate susține că această critică nu a făcut obiectul apelului, atât timp cât în apel s-a arătat în mod expres că terenul asupra căruia s-a cerut stabilirea unei servituți pe un culoar determinat de trecere face legătura între construcțiile proprietatea reclamanților și str. -, or, grupul sanitar este, așa cum rezultă din acte, proprietatea reclamanților și se află pe traseul indicat de către aceștia.
Este firesc ca, în urma desființări pentru rejudecare, să se indice instanței de fond să se pronunțe în totalitate asupra acțiunii în ceea ce privește posibilitatea creării unei căi de acces, deoarece pe aceasta se află construcțiile proprietatea reclamanților și în funcție de acestea să se aprecieze dacă în cauză își găsesc aplicarea dispoz. art. 616, 618 Cod civil.
Nu s-au dat indicații exprese de rezolvare în drept a cauzei de către instanța de fond, lăsându-se la latitudinea acesteia, în funcție de probele care se vor administra, aprecierea asupra condițiilor de îndeplinire a acordării servituții de trecere.
În considerarea celor expuse, urmează ca aplicând art. 312 Cod pr. civ. să se respingă recursul, iar în baza art. 274 Cod pr. civ. recurenții vor fi obligați la 300 lei cheltuieli de judecată, către intimații,.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții OG, domiciliați în C,-, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 195 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliați în C,- (fost 68), jud. D și intimata intervenientă C, cu sediul în C,- (fost 70), jud.
Obligă recurenții la 300 lei cheltuieli de judecată, către intimații,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./06.11.2008
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
