Anulare act. Decizia 824/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (786/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.824.
Ședința publică de la 14 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 3: Gabriela
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr.1501 A din 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
are ca obiect - anulare act, nulitate contract donație.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic, pentru recurentul pârât Municipiul B prin Primarul General, în baza delegației depuse la dosar, avocat, pentru intimații reclamanți și, în baza împuternicirii avocațiale nr.6846 emisă de Baroul București -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentului pârât depune la dosar ordinul de plată nr.1650, în cuantum de 6 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de recurs și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentantul intimaților reclamanți invocă excepția tardivității declarării recursului față de faptul că decizia atacată a fost comunicată pârâtului la data de 3.02.2009 iar calea de atac a fost promovată la data de 20.02.2009.
Reprezentantul recurentului pârât solicită respingerea excepției ca total neîntemeiată.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs urmând a se pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității declarării recursului.
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Arată că actul de donație a fost încheiat cu respectarea legislației în vigoare respectiv a decretului nr.478/1958 și în formă autentică sub nr.5722/14.12.1962, acceptarea fiind cuprinsă în Decizia nr.3183/1962.
Intimații reclamanți, prin apărător, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate; solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.01.2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B Secția a II-a Civilă, reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primarul General să se constate nulitatea absoluta a contractului de donație autentificat sub nr.5722/14.12.1962.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că, prin actul de vânzare-cumpărare nr-, transcris sub nr.326/1955, și au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentul nr.1 și 50 mp. cotă parte indiviză de teren situat în B, bd.6 -, nr.83, prin contractul de donație autentificat sub nr.5722/14.12.1962, supuși presiunilor și violentelor fiind obligați insa sa doneze imobilul Sfatului Popular al capitalei Au arătat ca donatorii aveau moștenitori, iar situația materială a acestora nu le permitea sa facă astfel de gratuități. A învederat că este moștenitoarea.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât reclamanții nu au făcut dovada că la încheierea actului juridic au fost încălcate dispozițiile imperative ale legii, folosindu-se în acest scop alte prevederi legale. De asemenea, oferta de donație poartă semnătura donatorilor, astfel că nu poate fi reținută afirmația că nu au avut intenția de a gratifica statul român. Cauza este falsă când există asupra scopului imediat (causa proxima) precum și atunci când există eroare asupra scopului mediat (sau motivului determinant), ori nu poate fi vorba de o asemenea eroare în cauza de față. Totodată, au fost respectate dispozițiile legale privind acceptarea donațiilor oferite sfaturilor populare, care prevedeau acceptarea acestora fie de către comitetul executiv al sfatului popular regional, fie de către Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Municipiului
Prin sentința civilă nr.3229/30.04.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B - Secția a II-a Civilă în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâtului Municipiul B prin Primarul General; s-a constatat nulitatea absolută, pentru lipsa cauzei, a contractului de donație autentificat sub nr.5722/14.12.1962 de notariatul de Stat al Raionului B, încheiat între defuncta și în calitate de donatori și fostul S Popular al, având ca obiect imobilul situat în B,-
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin contractul de donație autentificat sub nr.5722/14.12.1962 de fostul Notariat de Stat al Raionului VI B, și au transmis în favoarea Statului R dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.1, situat la parterul imobilului din B,-, raionul, compus din vestibul, hol, doua camere, bucătărie, baie, cămara, camera de serviciu și o boxa pivnița, împreună cu cota parte indiviza de teren aferenta apartamentului, și anume 50 de mp din suprafața totală a terenului pe care este construit imobilul și că donatarii dobândiseră dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr- de Notariatul, și transcris sub nr.326/1955 de Tribunalul Popular.
Instanța a apreciat că, în ce privește cauza actului juridic, aceasta este o condiție de fond, esențială, de validitate și generala a aerului juridic civil. în general se admite ca în structura cauzei intra doua elemente și anume scopul mediat și scopul imediat, iar în cazul actelor cu titlu gratuit, printre care se număra și contractul de donație, scopul imediat consta în intenția de a gratifica (animus donandi).
Instanța a reținut și că, dispozițiile art.967 cod civil instituie două prezumții: de valabilitate și de existență a cauzei, sarcina probei revenindu-i celui care invocă lipsa sau nevalabilitatea cauzei.
Așa fiind instanța a constatat că, martora a arătat ca și reclamantul nu au locuit niciodată în acest imobil, fiind ocupat de chiriași. Mai mult, întrucât -ul efectuase reparații la imobil în suma de 43000 lei, iar donatorii nu dispuneau de bani pentru ale restitui, se înființase poprire asupra veniturilor defunctei, astfel ca, pentru a nu mai plăti această sumă și din cauza presiunilor la care a fost supusă de către Serviciul de cadre de la editura "", unde lucra în acel moment, pentru a nu solicita evacuarea chiriașilor, s-au decis să doneze imobilul Statului
Ca atare, instanța a constatat, ca în realitate nu intenția de a gratifica a stat la baza încheierii contractului de donație, ci dorința de a nu mai achita costurile unui imobil, pe care nici nu ii puteau folosi, astfel că, lipsa intenției de a gratifica rezultă și din împrejurarea, că potrivit afirmațiilor martorei, donatorii nu dețineau un alt imobil în proprietate, locuind atât înainte cât și după încheierea contractului de donație, cu chirie.
Soluția se impune, întrucât instanța a apreciat că, în speță, nu se poate retine niciun motiv rezonabil pentru ca donatorii să fi dorit cu adevărat să își micșoreze într-un mod atât de substanțial patrimoniul, fără a urmări obținerea altui folos patrimonial în schimb, astfel că, lipsa intenției de a gratifica reținută de către instanță, determina lipsa scopului imediat, și prin această lipsă cauzei actului juridic civil cu titlu gratuit, instanța a constatat că, în drept, devin incidente dispozițiile art.948, p66 teza I și 967 Cod civil, sancțiunea care se impune fiind cea a nulității absolute a contractului.
Sub acest aspect, instanța a apreciat că apare ca fiind neîntemeiată apărarea făcută de către pârâtă în cadrul întâmpinării, în sensul că, din moment ce oferta de donație poartă semnătura donatorilor, nu poate fi reținută afirmația reclamanților că nu au avut intenția de a gratifica statul român, deoarece, așa cum s-a arătat Codul Civil instituie numai o prezumție relativă a existentei cauzei, absența acesteia putând fi dovedita de către persoana interesată prin orice mijloc de probă, fiind un element de fapt.
În consecință, față de împrejurarea că în urma decesului donatoarei, dreptul acesteia de a invoca nulitatea absolută s-a transmis, în cadrul devoluțiunii succesorale legale, succesorilor săi universali, respectiv reclamanților din prezenta cauza, instanța a admis cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul Municipiul B prin Primarul General, apelul fiind înregistrat la data de 05.08.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr-.
În motivare, a arătat că în mod greșit instanța de fond a analizat probatoriul administrat în cauză, considerând în mod greșit ca fiind dovedită lipsa intenției părților de a gratifica Statul Român cu imobilul ce le aparținea. Or, față de această împrejurare, instanța a constatat în mod neîntemeiat nulitatea absolută a actului de donație autentificat sub nr.5722/14.12.1962 cu privire la imobilul din B, bd. 6 -, nr.83.
A arătat că, în raport de dispozițiile art.801 și 813 Cod civil, donația, ca varietate a contractului cu titlu gratuit, respectiv o liberalitate - este definită ca fiind un contract solemn, unilateral și cu titlu gratuit prin care una dintre părți, numită donator, cu intenție liberală, își micșorează în mod irevocabil patrimoniul său cu un drept mărind patrimoniul celeilalte părți, numită donatar, cu același drept, fără a urmări sa primească ceva în schimb.
Referitor la condițiile de valabilitate ale contractului de donație, potrivit dreptului comun, bunul care formează obiectul contractului, trebuie sa fie în circuitul civil (art.963 Cod civil), să fie determinat sau determinabil (art.948 și art.964 Cod civil), posibil și licit, iar dacă bunul donat este individual determinat, donatorul trebuie să aibă capacitatea de proprietar.
Sub aspectul condițiilor de formă conf.art.813 Cod civil, toate donațiile se fac prin act autentic, astfel că un asemenea contract își va produce efectele juridice numai dacă ambele părți își manifestă consimțământul în forma autentică.
Prin derogare de la dispozițiunile art.814 Cod civil, donatorii au declarat că sunt de acord ca donația sa-și producă efectele din momentul acceptării.
În cazul special al donațiilor făcute statului în condițiile Decretul nr.478/1954, acestea se acceptau în baza art.2 din de către "Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional sau de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al ".
Pentru a ne afla în prezența unui contract, este necesară realizarea acordului de voința al pârtilor, respectiv întâlnirea ofertei de a contracta cu acceptarea acelei oferte. Oferta de a contracta și acceptarea ei, reprezintă cele două laturi ale voinței de a contracta, iar, prin întâlnirea lor, se reunesc în acordul de voința.
Așadar, prima manifestare de voința reprezintă oferta de a contracta, care fiind o latură a consimțământului trebuie să întrunească condițiile generale ale acestuia, precum și condiții speciale, respectiv să fie o manifestare de voința reală, serioasă, consistentă, neviciată, cu intenția de a angaja din punct de vedere juridic, fermă, neechivocă, precisă și completă.
In speța, oferta de donație (oferta de a contracta), poarta semnătura donatorilor semnătură dată în fața Notarului de Stat astfel încât consideră că nu poate fi reținută motivarea instanței în sensul că nu a existat intenția de a gratifica.
Consideră că, faptul că donatorii nu au vrut să supere autoritățile de la acea vreme nu echivalează cu lipsa intenției de a gratifica.
Totuși lipsa sau abolirea consimțământului donatoarei putea fi invocată doar dacă aceștia nu ar fi semnat actul de donație, ci o altă persoană care și-ar fi probat identitatea acestora. Acest lucru nu este însa posibil întrucât potrivit art.43 alin.5 din Legea nr.36/1995 - notarul public stabilește identitatea, domiciliului și capacitatea părților și la o verificare atentă a notarului ce a instrumentat actul ar fi descoperit neconcordanță în privința identității reclamanților.
A arătat și că, potrivit art.60 din Legea nr.36/1995, pentru a lua consimțământul părților, notarul public, după citarea actului întreabă părțile dacă au înțeles conținutul înscrisului și dacă clauzele inserate în el exprimă voința lor. Ca atare, notarul public constată personal consimțământul părții la încheierea actului, în funcție de natura juridică a cestuia. În cazul în care partea semnatară a unui înscris, reclamă lipsa consimțământului la încheierea actului, iar din înscrisul autentic rezultă, că a consimțit la încheierea lui, din punct de vedere formal consimțământul a existat. Această concluzie se impunea cu atât mai mult cu cat actul încheiat este un contract de donație care a avut la baza o ofertă de donație făcută de însăși autorii reclamanților ocazie cu care aceștia și-au exprimat consimțământul în același sens, ca și actul autentic.
Constatarea existentei consimțământului la perfectarea actului înseamnă negarea de parte a faptului că notarul public și-a îndeplinit atribuțiile legale privind înfăptuirea formalităților de autentificare a înscrisului, adică pe cele privind luarea consimțământului după ce actul a fost citit și i s-a confirmat că s-a înțeles conținutul actului, iar cele menționate în act reprezintă voință reala a părții.
Or, față de regimul juridic al actelor autentice și forța probantă în privința constatărilor notarului, lipsa consimțământului sau abolirea sa, ca și cauza de nulitate absolută, nu poate fi primită.
Mai mult, decât atât, este știut faptul că donația este un act juridic esențialmente irevocabil, caracter consacrat de art.801 Cod civil potrivit cu care "donațiunea este un act de liberalitate prin care donatorul dă irevocabil un lucru donatarului care-l primește".
Consideră și că reclamanții nu au dovedit în această cauză nulitatea absolută a contractului conform art.1169 Cod civil, iar instanța ar fi trebuit sa respingă acțiunea ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282-298 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, considerând că rezultă cu claritate lipsa intenției de a gratifica statul.
Prin decizia civilă nr. 1501 A din 14.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, s-a respins, ca nefondat apelul declarat de apelantul - pârât Municipiul B reprezentat prin Primarul General.
Împotriva deciziei civile de mai sus, a declarat recurs recurentul.pârât Municipiul B reprezentat prin Primarul General care arată că în cauză actul de donație a fost încheiat nu numai cu respectarea întocmai a legislației în vigoare la acel moment, respectiv a Decretului nr.478/1958, dar și cu respectarea dispozițiilor art.813 Cod civil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată, recurenta a invocat excepția tardivității declarării recursului.
Recursul este nefondat.
Astfel, în opinia Curții, în mod corect prima instanță a constatat nulitatea contractului de donație pentru lipsa cauzei pentru motivele arătate în considerentele sentinței apelate, considerente ce sunt întrutotul însușite și de tribunal.
Este neîntemeiată susținerea apelantei conform căreia odată ce oferta de donație a fost semnată în fața notarului de stat, există intenția de a gratifica. Aceasta întrucât consimțământul nu se confundă cu scopul (cauza) actului juridic; semnarea ofertei de donație are semnificația exprimării consimțământului în sensul încheierii liberalității, dar nu poate oferi nicio certitudine în ceea ce privește existența cauzei donației, respectiv intenția de a gratifica (animus donandi).
În mod evident, caracterul irevocabil al contractului de donație nu înseamnă că acesta nu poate fi declarat nul, pentru lipsa unei condiții de fond esențiale precum lipsa cauzei.
În ceea ce privește excepția invocată, aceasta urmează a fi respinsă întrucât recursul a fost introdus în termen, așa cum rezultă din actele de la dosar, respectiv dovada de comunicare a deciziei recurate - 03.02.2009, iar pe plicul trimis prin poștă este data de 19.02.2009, termenul legal fiind respectat.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat recursul declarat în cauză.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul MUNICIPIUL B REPREZENTAT DE PRIMARUL GENERAL împotriva deciziei civile nr.1501 A din 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
Obligă pe recurentă la 6000 lei cheltuieli de judecată către intimata.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/29.05.2009
Secția a V-a Civ. -
-
Jud.sector 5. -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Gabriela
