Jurisprudenta revendicare imobiliară. Încheierea /2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (237/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 07.05.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Gabrierla Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 1511/F/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
Obiectul cauzei - revendicare imobiliară.
Procedura legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL prin consilier juridic, în baza delegație pe care o depune, intimații - reclamanți și prin apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2008, emisă de Baroul București T. " și Asociații" (fila 14).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile arată că nu mai au cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Consilierul juridic al apelantului - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea, în tot, a sentinței de fond, întrucât, în opinia sa, se impune ca instanța de control judiciar, să aibă în vedere dispozițiile imperative ale Legii nr.10/2001.
În ceea ce privește inadmisibilitatea capătului de cerere privind revendicarea arată că, instanța de fond a dispus restituirea în natură a imobilului și întrucât existența unor norme speciale privind modul de redobândire al unei anumite categorii de imobile, înlătură posibilitatea promovării unei acțiuni în revendicare, în condițiile dreptului comun, prezenta acțiune este inadmisibilă.
Solicită respingerea cererii de aderare la apel.
Apărătorul intimaților - reclamanți și solicită respingerea apelului, ca nefondat, având în vedere că temeiul specific acțiunii în revendicare a fost formulat în acțiunea introductivă de instanță, în raport de împrejurarea că apartamentul nr. 4 din imobilul ce a constituit proprietatea autorilor reclamanților, era deja înstrăinat de către defuncta R, apelantul nu avea calitatea procesuală pasive asupra acestui capăt de cerere, dar, avea calitate asupra restituirii în natură a imobilului care fusese înstrăinat.
În opinia sa, instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Solicită admiterea cererii de aderare la apel și, în consecință, admiterea cererii de modificare a capătului 2 al cererii introductive de instanță.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art.260 alin.1 din Codul d e procedură civilă,
DISPUNE
Amână pronunțarea la 14.05.2009.
Pronunțată în ședința publică de la 07.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
-
Dosar nr- (237/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.303
Ședința publică de la 14.05.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 1511/F/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 07.05.2009 fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea consecutiv la
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13.06.2007 pe rolul Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, sub nr-, reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B, prin Primarul General și R, să se constate că imobilul situat în B,-, sector 5 trecut în proprietatea statului fără titlu și să fie obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate imobilul menționat, compus din construcție și teren în suprafață de 460 mp.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul este fiul, iar reclamanta fiica defunctului, fostul proprietar al imobilului menționat mai sus, care l-a cumpărat prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.56920/14.11.1945 și transcris sub nr.20184/1945 de Tribunalul Ilfov, că în urma decesului lui, intervenit la data de 27.10.1946, cu ultimul domiciliu în B, nr.15, au rămas ca moștenitori ( s) și mama acestuia, având în vedere3 și cererea expresă de renunțare din partea lui, născută, așa cum rezultă din nr.8358 din 29 aprilie 1947, precum și al procesului-verbal nr.277/12.11.1946, aflat în registrul de renunțări și acceptări de succesiuni, ambele eliberate de Tribunalul Ilfov, că potrivit acestui jurnal, averea rămasă de pe urma defunctului, compusă dintr-un imobil loc și clădire în B,-, un teren situat în comuna suburbană Herăstrău în suprafață de 1830 mp și fondul de comerț din nr.15, a revenit reclamantului și defunctei sale mame, iar în urma decesului acesteia din urmă, intervenit la data de 03.04.1967, în, moștenitorii acesteia sunt și, născută.
Reclamanții au mai arătat că imobilul situat în B, B,-, sector 5 trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950, fiind consemnat pe lista imobilelor naționalizate la poziția nr.2330, că tatăl reclamanților nu era altceva decât un mic comerciant, un simplu vânzător de cafea, nicidecum un exploatator de locuințe, iar locuința din B, B,-, sector 5 era utilizată în exclusivitate de către familia, nefiind destinată nicidecum exploatării de locuințe.
Reclamanții au mai arătat că, după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr.10/2001, s-a înaintat pârâtului Municipiul B prin Primar General o notificare, înregistrată sub nr.8919/2001, prin care reclamantul a solicitat, ca în conformitate cu dispozițiile aceleiași legi, să-i fie restituit în natură imobilul în cauză, că nu s-a răspuns acestei notificări, că absența răspunsului persoanei juridice deținătoare, respectiv a Municipiului B prin Primar General, are valoarea unui refuz de restituire a imobilului.
Prin sentința civilă nr.1432/20.11.2007, Tribunalul a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei R, anulând acțiunea formulată în contradictoriu cu R și disjungând judecarea cererii formulate în contradictoriu cu Municipiul B, pentru judecarea acesteia din urmă cereri formându-se dosarul de față.
La 29.01.2008, reclamanții au formulat cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată, iar la 26.02.2008 reclamanții au depus o precizare la cererea modificatoare, prin care au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât a Primarului General al Municipiului B, însă la același termen, instanța a constatat tardivitatea atât a cererii modificatoare, cât și a cererii precizatoare a cererii modificatoare, acestea fiind depuse mult după prima zi de înfățișare în prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr.1511/30.09.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primarul General. A fost obligat pârâtul Municipiul B să restituie reclamanților în deplină proprietate imobilul situat în B, B,-, sector 5, cu excepția părții din imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.3820/19.12.2000 încheiat între Consiliul General al Municipiului B - și R.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că, în condițiile în care era decedat din anul 1946, imobilul a fost naționalizat de la o persoană care la data naționalizării nu mai avea capacitate de folosință, iar actul naționalizării nu este opozabil adevăraților proprietari ai imoibilului de la acel moment, ( ) și ( ).
În ceea ce privește al doilea capăt al cererii, prima instanță a reținut faptul că până în prezent nu a fost soluționată notificarea nr.2250/3.08.2001 înregistrată la Primăria Municipiului B prin care reclamanții au solicitat restituirea în natură sau, dacă nu mai este posibil, prin echivalent a imobilului în litigiu.
Tribunalul a admis în parte și cel de-al doilea capăt de cerere și a obligat pârâtul să restituie reclamanților partea din imobil care se mai află în prezent în patrimoniul acestuia, având în vedere faptul că o parte a acestuia a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.3820/19 octombrie 2000 încheiat între - și R.
Împotriva sentinței civile anterior menționate a declarat apel pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond a reținut că acțiunea reclamanților este admisibilă, întrucât reclamanților nu le-a fost soluționată notificarea pe care au formulat-o prin emiterea unei decizii sau dispoziții motivate de către entitatea notificată, dreptul acestora de a se adresa instanței în vederea valorificării drepturilor conferite de Legea nr.10/2001 nu a luat naștere.
Acest motiv de apel a fost susținut și prin invocarea faptului că Legea nr.10/2001 instituie o procedură administrativă de recuperare a posesiei bunului (art.2 pct.2) supusă însă controlului judiciar prin aceea că acordă posibilitatea celor interesați de a ataca în justiție deciziile sau dispozițiile persoanelor juridice deținătoare ale imobilelor prin care sunt rezolvate cererile de restituire.
Inadmisibilitatea acțiunii în revendicare a fost argumentată de apelant și prin invocarea considerentelor deciziei nr.33/0.06.2008 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
O altă critică formulată de apelant a fost aceea a nepronunțării instanței de fond în ceea ce privește capătul de cerere privind nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului în litigiu.
La data de 20 februarie 2009, intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând în esență că instanța de fond a aplicat în mod corect legea și a pronunțat o hotărâre temeinică și legală și, la aceeași dată, reclamanții au formulat și o cerere de aderare la apel, prin care au solicitat schimbarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii cererii de modificare a capătului 2 al cererii introductive de instanță prin care au solicitat instanței de fond ca în contradictoriu cu Municipiul B prin Primarul General să dispună restituirea în natură a imobilului situat în B, B,-, sector 5, format din teren și construcție, ca urmare a refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire, păstrând dispozitivul hotărârii ca fiind temeinic și legal.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, verificând actele și lucrările dosarului instanței de fond, Curtea reține următoarele:
Este nefondată susținerea apelantului în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat pe capătul de cerere privind nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului în litigiu, întrucât această solicitare nu a constituit obiect al investirii instanței, de natură să atragă incidența în cauză a dispozițiilor art.17 Cod procedură civilă, în sensul existenței unei cereri accesorii și subsecvente celei privind restituirea, ci argumentul pe care se sprijină solicitarea reclamanților pentru a se dispune în conformitate cu dispozițiile legii speciale.
De altfel, instanța de fond în considerentele hotărârii apelate argumentează constatarea preluării imobilului fără titlu în patrimoniul statului, arătând că "pe lângă împrejurarea că Decretul nr.92/1950 a fost calificat chiar de legiuitor în Legea nr.10/2001 ca fiind un act de preluare abuzivă, în cauză acesta nici nu a putut produce vreun efect, întrucât a fost aplicat unei persoane decedate, iar nu persoanelor care aveau calitatea de proprietari la momentul naționalizării.
O altă critică formulată de apelant vizează inadmisibilitatea acțiunii în revendicare pentru argumentele menționate anterior, când au fost evidențiate motivele de apel.
Prin sentința civilă nr.1432/20.XI.2007, Tribunalul Bucureștia anulat acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta R și a disjuns judecarea cererii formulată în contradictoriu cu apelantul pârât, instanța fiind investită astfel cu o cerere de restituire a imobilului în litigiu, întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, acțiunea în revendicare constituind obiect al acțiunii introductive formulată în contradictoriu cu R.
De altfel, reclamanții au solicitat instanței să procedeze la compararea titlurilor de proprietate metodă specifică acțiunii în revendicare, și să constate că titlul lor este preferabil și mai bine caracterizat față de cel al pârâtei R, care provine de la un neproprietar - statul ce a deținut imobilul fără un titlu valabil (fila 9 cererii de chemare în judecată).
Nu poate fi primită susținerea apelantului în sensul că nu a luat naștere dreptul reclamanților de a se adresa instanței în vederea valorificării drepturilor conferite de Legea nr.10/2001 cât timp nu le-a fost soluționată notificarea pe care au formulat-o (nr.2250/3.08.2001) nefiind emisă o decizie sau dispoziție motivată de către entitatea notificată.
Aceasta deoarece, prin decizia pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii nr.20 din 19.03.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Analiza incidenței în cauză a dispozițiilor cuprinse în decizia nr.33/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, acțiunile în revendicare a imobilelor preluate abuziv, invocate de apelant în susținerea criticilor formulate cu privire la hotărârea instanței de fond, nu va mai fi analizată de C pentru considerentele arătate anterior, în legătură cu natura juridică a litigiului cu care reclamanții au investit instanța de judecată.
Cererea formulată de intimații reclamanți la data de 20.02.2009, prin care învederează instanței că înțeleg să adere la apelul pârâtului nu va fi analizată prin prisma dispozițiilor art.293 Cod procedură civilă, întrucât apare ca neavenită cât timp nu tinde la schimbarea hotărârii primei instanțe, în preambulul acesteia fiind făcută expres mențiunea "păstrării dispozitivului hotărârii ca fiind temeinic și legal".
Acestea sunt considerentele pentru care Curtea a constatat că hotărârea instanței de fond nu este afectată de nelegalitate și netemeinicie, astfel încât, în baza art.296 Cod procedură civilă, o va menține, respingând ca nefondat apelul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1511/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, ambii cu domiciliul ales la, în B,-, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnodact. /5 ex./08.07.2009
- Secția a V-a Civ. -
Președinte:Gabrierla Sorina PrepelițăJudecători:Gabrierla Sorina Prepeliță, Stere Learciu
