Anulare act. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.84/R
Ședința publică din 2 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 3: Daniela
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Comuna prin Primar împotriva deciziei civile nr.318/A/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 6 lei taxă judiciară de timbru și 0,45 lei timbru judiciar.
Dezbaterea în fond a recursului și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2009, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.246/27.03.2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantei Comuna și s-a admis acțiunea civilă formulată de aceasta, reprezentată de Primar, împotriva pârâtului, s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de calitate de moștenitor nr.826/2005 eliberat de Sânnicolau M, dispunând în consecință anularea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art.84 din Legea nr.36/1995, certificatul de calitate de moștenitor face dovada numai în privința calității de moștenitor și se emite în cazul în care nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri în patrimoniul defunctului, ori determinarea acestora necesită cooperațiuni de durată, iar moștenitorii solicită să se stabilească doar calitatea.
Potrivit art.14 pr.civ. coroborat cu art.10 lit.a și b și art.68 alin.1 și 2 din Legea nr.36/1995, procedura succesorală notarială este de competența Biroului notarial situat în circumscripția teritorială a Judecătoriei unde defunctul și-a avut ultimul domiciliu, în cazul de speță competența revenind autorităților germane, întrucât atât defunctul, cât și defunctul, au avut ultimul domiciliu în Germania. Cu privire la ultimul domiciliu al defunctului există dovezi certe, respectiv certificatul de deces tradus din limba germană, din care rezultă că acesta a avut ultimul domiciliu în Germania, localitatea, astfel că sunt incidente dispozițiile legale sus-menționate.
Instanța de fond a înlăturat argumentul pârâtului privind incidența în cauză a dispozițiilor art.68 alin.2 din Legea nr.36/1995 potrivit cărora, in situația în care defunctul nu a avut ultimul domiciliu în țară, procedura succesorală se poate îndeplini de notarul public din circumscripția teritorială a Judecătoriei în care defunctul și-a avut bunurile cele mai importante. Instanța de fond, sub acest aspect, a apreciat că nu pot fi reținute aceste susțineri, întrucât la momentul decesului lui, respectiv 10 august 1994, acesta nu mai avea în proprietate imobilul înscris în CF nr.3492, astfel încât să fie incidente dispozițiile art.68 alin.2 din Legea nr.36/1995, iar pe de lată parte, nu s-a făcut dovada existenței altor bunuri de valoare ale defunctului, situate în România, pentru a determina competența teritorială a Sânnicolau M, cu atât mai mult cu cât în certificatul de calitate de moștenitor se menționează că nu au fost declarate bunuri succesorale.
Impotriva acestei hotărâri, pârâtul a declarat apel în termen legal, la data de 6.06.2007, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că eliberarea certificatului de calitate de moștenitor s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.73 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.36/1995, precum și cu respectarea dispozițiilor art.18 din Decretul-Lege nr.31/1954.
Prin decizia civilă nr.318/A/18.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost admis apelul pârâtului, s-a dispus schimbarea în totalitate a sentinței civile nr.246/27.03.2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M, în sensul respingerii acțiunii reclamantei Comuna prin Primar.
In considerentele deciziei civile instanța de apel a reținut că, prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor legale în materie, întrucât pârâtul a făcut dovada certificatului de deces nr.38805C emis la la data de 30 august 1954, prin care se confirmă că militarul, domiciliat în, județul T, România, născut la data de 28.01.1910, a decedat la 21 septembrie 1946 în, acest act nefiind însă regăsit în dosarul succesoral și nu a fost depus în fața instanței de fond.
Tribunalul a apreciat că certificatul de calitate de moștenitor nr.826/2005 eliberat de Sânnicolau M pârâtului s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor art.73 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.36/1995, precum și cu respectarea dispozițiilor art.18 din Decretul-Lege nr.31/1954.
Impotriva acestei decizii civile, reclamanta Comuna reprezentată de Primar, prin apărător ales, a declarat recurs în termen legal, la data de 30.06.2008, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului pârâtului și menținerea sentinței civile nr.246/27.03.2007, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs.
In motivarea recursului, reclamanta critică decizia instanței de apel care nu rejudecat cauza prin analizarea tuturor probelor existente la dosar, ci a examinat și analizat sentința apelată doar în raport cu critica invocată de pârât, fără a verifica în temeiul art.295 pr.civ. aplicarea legii de către prima instanță.
Sub aspectul nelegalității deciziei civile recurate, reclamanta a subliniat că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că la emiterea certificatului de calitate de moștenitor au fost încălcate dispozițiile art.14 pr.civ. și art.10 lit.a și b, și art.68 alin.1 din Legea nr.36/1995 cu privire la defunctul, reținând corect că din actele depuse la dosar rezultă că acesta a avut ultimul domiciliu în Germania, localitatea, astfel că sunt incidente dispozițiile legale sus-menționate.
Reclamanta a mai criticat și lipsa de rol activ a instanței de apel, conform art.19 alin.5 pr.civ. coroborat cu art.6 din, în sensul că nu a analizat actele de stare civilă depuse de reclamantă, respectiv certificat de deces nr.33/1917 privind pe, certificat de naștere nr.8/1910 - -, certificat de naștere nr.86/1907 -, certificat de deces nr.26/1929 -, certificat de deces nr.33/1941 -, din care rezultă că defunctul nu este una și aceea și persoană cu, una și aceeași persoană cu -, una și aceeași persoană cu, așa cum s-a reținut în mod nelegal în certificatul de calitate de moștenitor ce face obiectul prezentului litigiu. Cu alte cuvinte, reclamanta susține că instanța de apel nu a verificat dacă din actele de stare civilă depuse în dosarul de succesiune, rezultă legătura de rudenie dintre, văr cu.
Reclamanta a criticat și aprecierea legalității certificatului de deces - copie extras nr.38805/1954 privind data și locul decesului numitului, deoarece acest document nu respectiv dispozițiile art.73 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.36/1995 potrivit cu care dovada decesului și a ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces.
Nu în ultimul rând, s-a invocat și nepronunțarea asupra înscrisului depus la fila 26 dosar apel, respectiv a declarației din care rezultă că tatăl pârâtului lasă toată averea unicului moștenitor, ceea ce dovedește că în încheierea finală a dosarului succesoral, pârâtul a declarat fals că defuncții nu au lăsat testament.
Prin întâmpinarea depusă în cauză la data de 01.10.2008, pârâtul, prin apărător ales, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, subliniind că instanța de apel în mod corect a reținut emiterea certificatului de calitate de moștenitor cu respectarea dispozițiilor art.73 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.36/1995, precum și cu respectarea dispozițiilor art.18 din Decretul-Lege nr.31/1954.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamantă, în raport de actele depuse la dosar și dispozițiile art.299, 304 pct.9 pr.civ. raportat la dispozițiile Legii nr.36/1995, Curtea constată recursul întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin certificatul de calitate de moștenitor nr.826/2005 emis de Sânnicolau M, s-a stabilit că de pe urma defuncților, una și aceeași persoană cu, una și aceeași persoană cu -, una și aceeași persoană cu, decedat la data de 21.09.1946, cu ultimul domiciliu în, Germania, și, una și aceeași persoană cu, decedat la data de 10 august 1994, cu ultimul domiciliu în, Germania, au rămas ca moștenitori, ca văr primar post-decedat, al cărui moștenitor este pârâtul, care a acceptat tacit succesiunea.
Din schema arborelui genealogic depus la dosarul cauzei, fila 23, 28 dosar recurs, coroborate cu actele de stare civilă anexate acestora, Curtea reține că în cauză sunt persoane diferite, născute și decedate la date diferite, aflate într-un anumit grad de rudenie.
Potrivit art.10 lit.b din Legea nr.36/1995, în cazul moștenitorilor succesive, moștenitorii pot alege competența oricăruia dintre birourile notariale din circumscripția teritorială a judecătoriei în care și-au avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urmă.
Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă fără dubiu că defunctul nu este una și aceeași persoană cu, una și aceeași persoană cu - sau una și aceeași persoană cu, cum în mod greșit s-a reținut în certificatul de calitate de moștenitor a cărui nulitate s-a solicitat prin prezenta acțiune.
Curtea reține că la emiterea acestui certificat de calitate de moștenitor au fost încălcate atât normele imperative de competență reglementate de art.14 pr.civ. și art.10 lit.a, b, art.68 alin.1 și 3 din Legea nr.36/1995, cât și cele privind stabilirea calității de moștenitor a pârâtului după autorii săi.
Potrivit art.73 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.36/1995, dovada decesului se face cu certificatul de deces, iar potrivit art.18 din Decretul nr.31/1954, dovada morții, inclusiv data ei, se face cu certificatul de deces eliberat după întocmirea actului de deces sau pe baza hotărârii judecătorești declarative de moarte.
Actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei dovedesc faptul că în cauză este vorba de persoane diferite, cu date de naștere și respectiv, de deces diferite, astfel încât în mod corect instanța de fond, raportat la dispozițiile art.18 și 22 din Decretul-Lege nr.31/1954, și a dispozițiilor Legii nr.119/1996, a admis acțiunea civilă și a constatat nulitatea absolută a certificatului de calitate de moștenitor nr.826/2005 emis de Sânnicolau
In consecință, în baza dispozițiilor art.299, 312 alin.1 pr.civ. va admite recursul declarat de reclamantă, va modifica decizia civilă recurată, în sensul că va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de pârâtul, menținând ca legală și temeinică sentința civilă nr.246/27.03.2007 a Judecătoriei Sânnicolau
Văzând și dispozițiile art.274 pr.civ. Curtea va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 200 lei RON, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Comuna prin Primar împotriva deciziei civile nr.318/A/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică în tot decizia civilă recurată, în sensul că respinge ca neîntemeiat apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 246/27.03.2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr-.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.: /10.03.2009
Dact. // 2 ex./ 10.03.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Maria Petria Martinescu, Daniela
