Obligație de a face. Decizia 17/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.4841/1/C/2006
DECIZIA CIVILĂ NR. 17/
Ședința publică din 2 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în rejudecare, apelul declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr.1045/20.09.2005 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.1756/C/2005, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului A, Municipiul A, prin Primar, și și cu intervenienții Romtelecom A, SC Nord SA -Sucursala A, SC Distribuție SA - Unitatea Teritorială A și Regia Autonomă -Canal A, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura completă.
Dezbaterea în fond a apelului și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2009, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1045/20.09.2005 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.1756/2005 (după casarea cu trimitere spre rejudecare cu respectarea normelor materiale de competență în primă instanță, conform deciziei civile nr.356/R/3 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.5856/C/2004), s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantele și, în nume propriu și în calitate de unică moștenitoare a reclamantului G (decedat), pentru constatare nulitate absolută contract de închiriere, evacuare și obligația de a face.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inițial, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad sub nr.4230/16.04.2004, reclamanții G, și, au chemat în judecată pârâtul Municipiul A prin Primar, solicitând instanței obligarea pârâtului la eliberarea și predarea terenului evidențiat în CF nr.14519 cu nr.top.3918/16/b/2/1 și nr.top.3918/16/b/2/2. In motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietari tabulari ai imobilului în cauză, cu privire la care pârâtul a eliberat autorizații pentru construirea unor garaje pe care pârâtul a eliberat 6 autorizații de construire a unor garaje provizorii unor persoane necunoscute, fără a ține cont că respectivul teren este în proprietatea lor.
Ulterior, prin completarea cererii inițiale, reclamantele au solicitat chemarea în judecată, în calitate de pârâți și a numiților, și, solicitând anularea contractelor de închiriere încheiate de aceștia cu Municipiul A cu privire la terenul pe care și-au amplasat garajele și evacuarea spațiului.
Pârâții, și, în calitate de moștenitoare a lui decedat, au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de cheltuieli de judecată. In motivare pârâții au arătat că dețin terenul în baza unor contracte de închiriere valabile cu chiria achitată la zi, susținând că reclamanta nu este proprietara tabulară a imobilelor, care sunt intabulate pe numele părinților ei. Pârâții au mai susținut inadmisibilitatea acțiunii deoarece reclamantele nu au solicitat despăgubiri în temeiul Legii nr.10/2001 și datorită faptului că parcela revendicată constituie în prezent o alee care face posibilă accederea la blocurile construite, iar sub această parcelă se află rețelele de gaz, telefonie, energie electrică, și canalizare.
Prin notele de ședință depuse la dosar, Municipiul Aaa rătat că lasă la latitudinea instanței de judecată soluția dosarului, recunoscând calitatea de proprietar tabular a reclamantelor asupra parcelelor în cauză.
In cursul judecății, Judecătoria Arada admis atât excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Reclamantele și au mai depus o precizare de acțiune în cursul procesului prin care au stabilit cadrul procesual din cauză, arătând că înțeleg să se judece în contradictoriu cu pârâții Statul Român - Municipiul A prin Primar, precum și cu pârâții, solicitând instanței de judecată constatarea nulității absolute a contractelor de închiriere încheiate de pârâții persoane fizice și Municipiul A cu privire la terenul pe care au fost edificate garajele și obligarea pârâților la ridicarea edificiilor și la readucerea terenului la situația anterioară de grădină, precum și evacuarea acestora de pe imobilul înscris în CF nr.9894 A, nr.top.3919/1/1, iar în caz de refuz, autorizarea reclamanților să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.
Printr-o altă întâmpinare depusă ulterior, Municipiul A prin Primar, a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că terenul în litigiu este traversat de o serie de utilități publice ce deservesc cetățenii din zonă, precum și drumul de acces către blocurile B2, B3 și B4 de pe -.
In cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice SA, solicitând respingerea acțiunii.
Pârâtul Municipiul A mai formulat și o cerere de chemare în judecată a altor persoane, solicitând introducerea în cauză a SC SA A, Romtelecom A, -Nord Mediaș SA și A, cu motivarea că aceste societăți sunt proprietarele rețelelor de utilități care traversează terenul în litigiu.
Din ansamblul probator administrat în cauză, constând în înscrisuri, expertiză, rezultă că parcela cu nr.top.3919/1/1 în suprafață de 295. este înscrisă în CF nr.9894 A sub numele reclamantelor și, în cote egale de câte fiecare, cu titlu de moștenire. In aceeași carte funciară mai sunt notate și alte două parcele, respectiv parcela cu nr.top.3919/2 în suprafață de 184. și parcela cu nr.top.3918/15/1 în suprafață de 100. pe numele acelorași proprietari, respectiv cele două reclamante, cu același titlu de moștenire.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză topografică întocmit de expert, precum și din schița anexă, garajele proprietatea pârâților, persoane fizice, se află pe parcela cu nr.top.3919/1/1, pe aceeași parcelă se află și parte din care leagă str.- de blocurile construite în zonă și sub care s-ar afla instalațiile și conductele de utilitate publică.
Așa cum rezultă din concluziile scrise depuse de reclamante la dosar, acestea și-au limitat obiectul capetelor de cerere la această parcelă pe care se află edificate garajele, respectiv nr.1919/1/1.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză, dar și din celelalte probe administrate în cauză, în baza Decretului de expropriere nr.381/1972 s-a dispus exproprierea din proprietatea foștilor proprietari tabulari G și, antecesorii reclamantelor, suprafața de 595. de teren situat pe-, jud. A, fără a se identifica topografic suprafața preluată de stat, în actul de expropriere specificându-se doar scopul acestuia, respectiv construirea unor blocuri de locuințe, a unei policlinici și a unui punct termic.
Actul de expropriere nu a fost operat decât în parte în cartea funciară. Astfel, parcela cu nr.top.3918/15 înscrisă în aceeași carte funciară nr.9894 A, pe numele antecesorilor reclamantelor, a fost dezmembrată în două parcele mai mici, respectiv: nr.top.3918/15/1 - intravilan în suprafață de 100. rămasă în proprietatea titularilor tabulari și aflată în prezent în posesia și folosința reclamantelor și parcela nr.top.3918/15/2 - intravilan în suprafață de 289. care a trecut în proprietatea statului fiind transpusă în altă carte funciară, iar în prezent pe această parcelă se află blocuri construite.
Prin urmare, deși prin actul de expropriere s-a dispus trecerea în proprietatea statului a unei suprafețe de 595. tribunalul constată că în cartea funciară s-au efectuat operațiuni numai pentru suprafața de 289. - parcela nr.top.3918/15/2 - pe care mai apoi s-au construit blocuri. Cu privire la restul terenului expropriat de la antecesorii reclamantelor, în suprafață de 306. nu s-a operat nici o mențiune în cele două cărți funciare care cuprind parcele aflate anterior în proprietatea antecesorilor reclamantelor: CF nr.14519 A și CF nr.9894
Cu toate acestea, se poate constata că Statul Român a preluat în posesie parcela cu nr.top.3919/1/1 în suprafață de 295. închiriind o parte din teren pârâților, persoane fizice, pentru edificarea unor garaje. Mai mult, din înscrisul de la fila 78 (dosar C de Apel Timișoara ) se poate deduce că antecesorii reclamanților au încasat integral despăgubirile pentru întreaga suprafață de teren expropriată, adică de 595. nefiind prevăzuți în lista persoanelor care nu și-au ridicat despăgubirile la care erau îndreptățite.
Conform dispozițiilor art.32 alin.1 din Decretul - Lege nr.115/1938, aplicabil la data adoptării actului de expropriere, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei. Prezumția instituită de lege este însă prezumție relativă care poate fi combătută prin dovada contrară. Pe de altă parte, conform art.26 din același act normativ - Decretul-Lege nr.115/1938 drepturile reale, deci inclusiv dreptul de proprietate, se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită și expropriere, titularul neputând însă dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea.
Având în vedere starea de fapt expusă mai sus și dispozițiile legale menționate, tribunalul a apreciat că, deși nu s-a operat nici o mențiune în cartea funciară și parcela cu nr.top.3919/1/1 a făcut obiectul actului de expropriere și a ieșit din patrimoniul antecesorilor reclamantelor, astfel încât reclamantele nu au în prezent calitatea de proprietar asupra acestei parcele, chiar dacă și-au intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară cu titlu de moștenire, deoarece nu puteau moșteni un imobil care la data decesului titularului nu mai era în patrimoniul acestuia, iar mențiunile din cartea funciară fac dovada până la proba contrară. Neoperarea în cartea funciară asupra parcelei în litigiu a actului de expropriere este irelevantă în condițiile în care, conform art.26 din Decretul-Lege nr.115/1938, în astfel de cazuri proprietatea se dobândește chiar și fără intabularea în cartea funciară. Această concluzie a tribunalului se întemeiază pe situația faptică constând în aceea că, parcela a fost preluată de stat ulterior actului de expropriere și posedată sub un nume de proprietar de către acesta până în prezent, precum și pe împrejurarea că suprafața acestei parcele - 295. împreună cu parcela asupra căreia Statul Român s-a intabulat după dezmembrare - 3918/15/2 în suprafață de 289. însumează 584. adică aproape întreaga suprafață de 595. expropriată prin Decretul nr.381/1972.
Reclamantele nu au atacat prin prezenta acțiune legalitatea actului de expropriere astfel că, în condițiile în care din cele expuse mai rezultă că nu au calitatea de proprietar a parcelei cu nr.top.3919/1/1, deoarece aceasta a trecut în proprietatea Statului Român prin expropriere, reclamantele nu au temei juridic de a cere nici evacuarea pârâților persoane fizice, nici demolarea garajelor acestora și nici nulitatea absolută a contractelor de închiriere încheiate de pârâți.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept și concluzionând că reclamantele nu au calitatea de proprietar al parcelei în litigiu și, prin urmare, capetele de cerere formulate de acestea sunt lipsite de temei juridic.
Impotriva acestei hotărâri, reclamantele și au declarat apel, susținând că în mod greșit s-a reținut că suprafața revendicată de către acestea a fost expropriată și că din acest punct de vedere nu ar fi îndreptățite să solicite restituirea suprafeței respective.
Mai mult, apelantele au arătat că s-a făcut confuzie între suprafețele expropriate și suprafața pe care au fost construite garajele, ce face obiectul acțiunii, suprafață ce nu a fost niciodată expropriată și care, potrivit evidențelor CF, a fost proprietatea reclamantelor și a antecesorilor acestora.
Prin decizia civilă nr.41/A/2 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.11962/C/2005, s-a admis apelul împotriva sentinței civile nr.1045/20.09.2005 a Tribunalului Arad și în baza art.297 pr.civ. modificat prin Legea nr.219/2005, s-a anulat hotărârea primei instanțe ca fiind pronunțată de o instanță necompetentă, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță la Judecătoria Arad.
Instanța de apel a reținut în considerentele sale că în mod corect apelantele au arătat că suprafața de teren ce face obiectul revendicării nu a fost niciodată expropriată, din punct de vedere al evidențelor de CF aparținând reclamantelor apelante și antecesorilor acestora, ipoteză în care instanța competentă să soluționeze acest gen de litigiu, ca primă instanță, este Judecătoria Arad și nu Tribunalul Arad.
Constatându-se astfel încălcarea unei norme de competență de ordine publică, instanța de control judiciar va face aplicarea dispozițiilor art.297 modificat prin Legea nr.219/2005, în sensul că va proceda la anularea hotărârii atacate și la trimiterea cauzei spre rejudecare, în fond, instanței competente, respectiv Judecătoriei Arad.
Instanța va verifica inclusiv pe calea unei expertize topografice realitatea parcelei pretinsă de către reclamante și a suprafeței exacte a acesteia pentru a se putea stabili apoi asupra modalității de exercitare a dreptului real de proprietate și pentru a se cunoaște valoarea bunului revendicat.
Prin decizia civilă nr.2771/R/7 mai 2008 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție în dosarul nr- s-au admis recursurile pârâților, și Municipiul A prin Primar împotriva deciziei nr.41 din 2 februarie 2006 Curții de Apel Timișoara, Secția civilă.
A fost casată decizia atacată și a fost trimisă cauza pentru rejudecarea apelului reclamantelor, aceleiași Curți de Apel.
In considerentele deciziei civile de casare, s-a reținut că, Curtea de Apel Timișoara, Secția civilă, nu a analizat motivele de apel ale reclamantelor, mărginindu-se la a primi susținerile acestora, că suprafața de teren ce face obiectul litigiului nu a fost niciodată expropriată din punct de vedere al CF, aparținând acestora și antecesorilor lor. In mod greșit instanța de apel a apreciat că, în această situație, competența soluționării cauzei în primă instanță aparține judecătoriei și nu tribunalului, pronunțând o hotărâre nelegală, succint motivată și în vădită contradicție cu actele dosarului.
Astfel, prin decizia civilă nr.356/R/3.02.2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția Civilă, a fost admis recursul declarat de Primăria Municipiului A, a fost casată decizia Tribunalului și a fost trimisă cauza la Tribunalul Arad pentru ca acesta să o judece în primă instanță. In motivarea deciziei, Curtea de Apel a reținut că, din actele depuse în fața instanței de recurs, rezultă că terenurile în litigiu au fost supuse exproprierii prin Decretul nr.381/1972, situație în care competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține tribunalului.
Această hotărâre irevocabilă are putere de lucru judecat cu privire la două chestiuni esențiale ale pricinii: stabilirea regimului juridic al terenurilor revendicate ca fiind terenuri expropriate și stabilirea competenței materiale de a judeca pricina în primă instanță în favoarea Tribunalului Arad.
Decizia atacată prin recursurile de față încalcă dispozițiile legale cu privire la puterea lucrului judecat deoarece, pe de o parte, ignora cu totul decizia nr.356/R/3 februarie 2005 Curții de Apel Timișoara, deși această chestiune a format obiectul dezbaterilor orale în fața instanței de apel și, pe de altă parte, înfrânge puterea de lucru judecat a acestei decizii.
Curtea de apel, judecând cauza în apel, avea obligația să respecte, fără a le mai pune în discuția părților, dezlegările date problemelor de drept de instanța de casare, astfel cum dispune art.315 pr.civilă.
Așa fiind, recursurile se privesc ca fondate urmând a fi admise, în raport cu dispozițiile art.313 pr.civ. cu consecința casării deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului reclamantelor aceleiași instanțe.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr-, instanța fiind investită cu rejudecarea pe fond a apelului declarat de reclamante.
Acestea, prin apărătorul ales, avocat, au solicitat prin cererea depusă la data de 16 ianuarie 2009 (fila 17 dosar), încuviințarea administrării unui supliment la expertiza efectuată în cauză, în temeiul art.212 pr.civ. prin care expertul să stabilească următoarele puncte:
-să se stabilească de unde rezultă suprafața de 595. prevăzuți în Decretul de expropriere nr.381/1972, având în vedere că nu corespunde această suprafață cu cea din CF nr.9894 A și CF nr.14519 A;
-unde se regăsește în prezent această suprafață, deoarece în sentința civilă nr.1045/2005, la penultima filă se arată că "se regăsește aproape întreaga suprafață expropriată prin Decretul nr.381/1972", ori, este imperios necesar să se stabilească cu certitudine și fără echivoc, unde se regăsește întreaga suprafață de teren, instanța neputând să judece prin aproximări;
-cine sunt în prezent proprietarii pe această suprafață de teren;
-ce utilități se găsesc pe acest teren;
-dacă se poate restitui terenul și să se precizeze CF-ul unde s-a intabulat dreptul de proprietate al statului, deoarece din CF nr.14519 A rezultă că s-a înscris în CF nr.22826
Prin precizările depuse de intimata SC Distribuție SA - Unitatea Teritorială A la data de 26 ianuarie 2009, aceasta a reiterat dispozițiile art.37 alin.2 din Legea nr.318/2003, coroborat cu art.16 alin.3 din Legea nr.318/2003, susținând menținerea amplasamentului instalațiilor electrice existente pe terenul în litigiu, fără plata unei chirii sau a altor taxe, accesul liber la aceste instalații pentru executarea lucrărilor de întreținere, menținerea dreptului de servitute de trecere, cu respectarea art.37 alin.2 din Legea nr.318/2003.
Față de înscrisurile existente la dosar și concluziile expertizei tehnice de specialitate întocmită în cauză de expert ing. (filele 33-37 dosar fond nr.4230/C/2002 al Judecătoriei Arad ), Curtea a respins cererea de efectuare a unui supliment la expertiză, apreciind că aceste aspecte au fost evidențiate și lămurite în concluziile expertizei de mai sus, care redă situația faptică a imobilului în litigiu.
In răspunsul său, expertul invederează instanței că în baza Decretului de expropriere nr.381/1972, imobilul cu nr.top.3918/15 înscris în CF nr.9894 A, în favoarea reclamantei, s-a dezmembrat, creându-se următoarele imobile: nr.top.3918/15/1 intravilan în suprafață de 100. și nr.top.3918/15/2 intravilan în suprafață de 289.
Imobilul cu nr.top.3918/15/1 a fost înscris în CF nr.9894 în favoarea reclamantei, iar imobilul cu nr.top.3918/15/2 a trecut în proprietatea statului, fără a se preciza coala de CF în care se transcrie.
Exproprierea imobilului cu nr.top.3918/15 a avut ca scop asigurarea suprafețelor de teren necesare pentru construirea blocurilor din zonă.
In urma executării construcției din zonă, nu s-a ocupat efectiv întreaga suprafață de 289. din cadrul imobilului nr.top.3918/15/2, suprafață de teren neocupată de 121. ce aparține de nr.top. 3918/15/2, proprietatea Statului Român, aflându-se în folosința reclamantei.
Imobilul înscris în CF nr.9894 sub nr.top.3919/1/1, în suprafață de 295. (delimitat pe planul de situație prin punctele D-E-G-H-D) și imobilul nr.top.3918/16/b/2/1 în suprafață de 29. (delimitat prun punctele M-N-O-G-N) și nr.top.3918/16/b/2/2, de 33. (punctele O-P-G-O), înscrise în CF 14519 A, proprietatea tabulară a reclamantei, sunt ocupate parțial de 6 garaje, drumul de acces la blocurile B2-B3-B4, rețeaua telefonică, rețea de gaze și un lampadar.
Expertul precizează în concluziile sale că împrejmuirea imobilelor cu nr.top.3919/1/1, nr.top.3918/16/b/2/1 și nr.top.3918/16/b/2/2 va determina oprirea circulației autovehiculelor la blocurile din zonă (B2-B3-B4), aceasta putându-se realiza prin construirea unui drum paralel cu blocul B2 în lungime de aproximativ 45, pentru a se realiza legătura dintre - și str.-.
In zonă, imobilele înscrise în CF nr.14519 A, nr.top.3918/16/b/2/1 în suprafață de 29. nr.top.3918/16/b/2/2 în suprafață de 33. sunt ocupate de căi de acces și o rețea de gaz.
In raport de această situație de fapt, rezultă fără dubiu că, în cauză, terenul a fost expropriat (astfel cum corect a reținut prima instanță - Tribunalul Arad ) pentru utilități de ordine publică, fiind edificate blocuri de locuințe, cu toate amenajările de cartier (căi de acces, alei, rețele de gaz, telefonie, curent electric), astfel încât susținerile reclamanților privind dreptul lor de proprietar tabular, cu titlu de moștenire sunt nefondate, imobilul - teren nemaifiind în proprietatea și patrimoniul antecesorului lor, la data decesului lui.
Neoperarea în cartea funciară asupra parcelei în litigiu a actului de expropriere este irelevantă în condițiile în care, conform art.26 din Decretul - Lege nr.115/1938, în astfel de situații, proprietatea se dobândește chiar și fără intabularea lui în CF. Această concluzie este susținută de situația faptică prezentă a imobilului, parcela nr.top.3919/1/1 fiind preluată efectiv și folosită sub nume de proprietar de Statul Român, s-au edificat parțial construcții (blocuri de locuințe).
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că apelul declarat de reclamante este nefondat și în baza art.296 pr.civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantele, domiciliată în A,-, jud.A și, domiciliată în A, Calea - 31, scara A,.9, jud.A, împotriva sentinței civile nr.1045/20.09.2005 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.1756/C/2005, în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria Municipiului A și Municipiul A, prin Primar, ambii cu sediul în A,-, jud.A, domiciliat în A,-, Bl.3,.15, jud.A, domiciliată în A,-, -.8, jud.A, domiciliat în A,-, -.18, jud.A, domiciliat în A, Calea, - C,.9, jud.A și, domiciliată în A,-, -.19, jud.A, și cu intervenienții intimați Romtelecom A, cu sediul în A,-/6, jud.A, SC Nord SA -Sucursala A, cu sediul în A, B-dul -, nr.82-84, jud.A, SC Distribuție SA - Unitatea Teritorială A, cu sediul în A, B-dul -, nr.65-71, jud.A și Regia Autonomă -Canal A cu sediul în A,--4, jud.A, pentru expropriere.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.: /20.02.2009
Dact. // 15 ex./ 24.02.2009
Inst.fond.: jud.
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Maria Petria Martinescu
