Anulare act. Decizia 84/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 84
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghiu Elena
JUDECĂTOR 2: Buliga Georgeta
JUDECĂTOR 3: Protea Georgeta
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului civil - minori și familie - privind pe recurenții -, în contradictoriu cu intimatul Municipiul I prin Primar, având ca obiect anulare act împotriva deciziei civile numărul 741 din 4.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - asistată de avocat ce o reprezintă și pe recurenta, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că:
- pricina se află la al doilea termen de judecată;
- intimatul a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare al cărei duplicat a fost comunicat recurenților;
- prin încheierea în camera de consiliu din 17.02.2010 s-a respins cererea de reexaminare a taxei de timbru formulată de recurenți.
Interpelată fiind cu privire la dovada plății taxelor judiciare, av. arată că recurenții nu au posibilitatea să achite aceste taxe.
Instanța invocă, din oficiu, excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs și rămâne în pronunțare pe această excepție.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 1699 din 05.02.2009 pronunțată de Judecătoria Iași s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Municipiului I și a prescrierii dreptului la acțiune.
A fost admisă cererea formulată de reclamantele - și domiciliată în I, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I prin Primar și s-a constatat nul contractul de donație autentificat sub nr. 14291/19.12.1994, la notariatul de Stat Regional
A fost obligat pârâtul la plata către reclamante a sumei de 815 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că terenul ce a făcut obiectul donației se regăsește în patrimoniul Municipiului I și este inclus în categoria bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes local conform art. 6 din Legea 213/1998.
Din interpretarea dispozițiilor Legii 213/1998 și art. 135 din constituție rezultă că beneficiar al donației este unitatea administrativ teritorială - Municipiul I, concluzie întărită și de conținutul deciziei 1063/1964, de acceptare a donației.
Prin urmare, instanța a respins excepția invocată ca nefiind întemeiată.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că, prin actul de donație autentificat sub nr. 14291/19.12.1994, numitele, și au donat statului, imobilul situat în I șos. - nr.54, proprietatea acestora, alcătuit din casă și teren în suprafață de 2887,67 mp.
În contractele cu titlu gratuit, cauza obligației celui care dispune constă în intenția de a mări patrimoniul celui gratificat, fără a primi în schimb nici o prestație.
În speță, donatoarele, așa cum rezultă din declarația martorului audiat nu și-au dat acordul în ce privește donația, decât forțate de autoritatea de la acea vreme și sub imperiul temerii că sunt amenințate de un rău iminent și de neînlăturat.
Drept urmare, voința internă de a gratifica cu acest imobil statul nu a existat la momentul întocmirii actului, ceea ce o face fără obiect în condițiile art. 966 cod civil și atrage nulitatea absolută a acesteia.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune, instanța a reținut că reclamanta a invocat prin cererea de chemare în judecată lipsa cauzei, motiv de nulitate absolută a contractului de donație.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis cererea și a constatat nul actul de donație nr. 14291/1964 autentificat la Notariatul de Stat Regional
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 741 din 04.11.2009 a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul I reprezentat prin Primar și a schimbat în parte sentința judecătoriei.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului I și în consecință:
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantele - și în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I prin Primar ca fiind introdusă împotriva unei persoane care nu au calitate procesuală pasivă.
S-au păstrată celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin deciziei.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că reclamantele - și au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul I, prin primar, solicitând ca, în contradictoriu cu acesta să se dispună constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 14291/19.12.1994.
În fapt, tribunalul a reținut că, prin actul de donație autentificat sub nr. 14.291/19.12.1964, numitele, și au donat Statului Român imobilul situat în I, șos. - nr. 54 alcătuit din casă și teren în suprafață de 2887,67 mp.
Excepția reiterată de apelantul-pârât privind lipsa calității procesuale pasive a fost apreciată ca fiind întemeiată.
Astfel, calitatea procesuală într-un proces civil presupune existența unei identități între părțile din procesul civil și persoanele implicate în raportul juridic dedus judecății. Astfel, reclamantul trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiției, calitatea procesuală activă aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasivă este a celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificării calității procesuale active și a celei pasive în procesul civil revine reclamantului, iar instanța este datoare, odată sesizată, să verifice ambele calități.
Din cuprinsul actului de donație contestat în speța dedusă judecății rezultă că Municipiul I nu este parte contractantă, donatorul fiind Statul Român, potrivit Decretului nr. 478/1954.
Ori, Statul Român, potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 și nr.HG 386/2007 (art. 3 pct. 48), este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor și nu de Municipiul
Deși intimatele au invocat faptul că pârâtul Municipiul I ar fi titularul actual al dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, donat Statului în anul 1964, tribunalul a constatat că nu s-au produs dovezi de către reclamante în acest sens deși sarcina probei le revenea potrivit art. 1169 Cod civil.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, s-a admis apelul și s- schimbat în parte sentința apelată dispunând în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamante ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesual pasivă.
S-au păstrat dispozițiile sentinței apelate referitoare la respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune excepție ce primit o dezlegare justă și temeinică, lipsa cauzei actului de donație constituind motiv de nulitate absolută, iar dreptul la acțiune al reclamantelor fiind, în această situație, imprescriptibil.
-- și au declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală pentru motivele înscrise în art. 304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, ele susțin că tribunalul a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății deoarece, la data încheierii contractului de donație, nu se putea direct unității administrativ-teritoriale atât timp cât autonomia locală și administrația publică - locală au fost introduse abia prin Legea nr. 69/1991 și Legea nr. 25/2001.
Recurentele învederează că imobilul donat se regăsește, în patrimoniul Municipiului I și a intrat în planul de sistematizare urbană după ce a scos forțat din proprietatea lor.
Arată recurentele că, din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998 și a art. 135 din Constituția României, rezultă că beneficiar al donației este unitatea administrativ-teritorială, Municipiul
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, însă a depus la dosarul cauzei note de concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, deoarece donația a fost făcută Statului Român și nu Municipiului
La termenul de judecată din 05.02.2010, recurentele au precizat că valoarea imobilului donat este de 1.500.000 lei (RON).
În raport de valoarea precizată, instanța a pus în vedere recurentelor să achite taxa judiciară de timbru de 9.551,5 lei și timbru judiciar de 4,70 lei, taxe ce au fost calculate în baza art. 2 alin. 3 din Legea nr. 146/1996, a art. II alin. 2 din nr.OUG 2123/2008 și a art. 9 alin. 1 din nr.OG 32/1995.
Recurentele au formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, însă cererea le-a fost respinsă prin încheierea pronunțată în camera de consiliu, la data de 17.02.2010.
La termenul de judecată din 19.02.2010, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția insuficientei timbrări a recursului.
Astfel, actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.
Așadar, prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum recurentele nu au făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit, în raport cu prevederile Legii nr. 146/1997, recursul urmează a fi anulat ca insuficient timbrat pentru următoarele considerente:
În principiu, taxele de timbru se plătesc anticipat, astfel încât la primirea cererilor trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru, în conformitate cu art. 20(2) din Legea nr. 146/1997, până la primul termen de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997, "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Potrivit art. 9 alin. 1 din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar, "cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător", iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege, "în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru".
Faptul că recurentele nu au respectat cerința legală referitoare la achitarea taxelor de timbru, constituie motiv pentru anularea ca netimbrată a recursului.
În consecință, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 9 din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar, urmează a se anula ca insuficient timbrat recursul formulat de -- și și a se menține decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat recursul formulat de -- și împotriva deciziei civile nr. 741 din 04 noiembrie 2009 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
05.03.2010
2 ex.
Președinte:Gheorghiu ElenaJudecători:Gheorghiu Elena, Buliga Georgeta, Protea Georgeta
