Anulare act. Decizia 849/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(517/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 849
Ședința publică de la 18 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 295 din 19.02.2008 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr-, formulată de revizuentul în contradictoriu cu intimații, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă revizuentul și intimații, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că revizuentul a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 6.05.2009, o petiție prin care arată că este în imposibilitate de prezentare, întrucât mama sa este imobilizată la pat și are nevoie de supraveghere, fiind în vârstă de 96 de ani, anexând în acest sens copia buletinului de identitate și înscrisuri.
Curtea constată cauza în stare de judecată, având în vedere că revizuentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 din Codul d e procedură civilă și reține pricina în pronunțare pe aspectul admisibilității cererii de revizuire, constatând că cererea de revizuire este îndreptată împotriva unei decizii care nu este supusă căii de atac a recursului, în condițiile dispozițiilor art. 322 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09 mai 2007 pe rolul Judecătoriei Lehliu Gară sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Cioilă, Cioilă, Cioilă și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pe pârâți să probeze calitatea de moștenitori ai defunctului Cioilă, cunoscut cu ultimul domiciliu în comuna, județul C și care a decedat la data de 16 decembrie 1996 și în caz contrar să fie anulat certificatul de moștenitor nr. 46/1997 întocmit de Biroul Notarului Public " ".
Prin sentința civilă nr. 497 din 11 iulie 2006, Judecătoria Lehliu - Gară a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Cioilă, Cioilă, Cioilă și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că eliberarea certificatului de moștenitor nr. 46/1997 întocmit și rectificat de Biroul Notarului Public " " a fost efectuată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale incidente, respectiv cele prevăzute de Legea nr. 36/1995 și de art. 650 și următoarele din Cod civil.
Totodată, instanța a constatat că pârâții au făcut dovada faptului că au calitatea de moștenitori ai defunctului Cioilă cu ocazia dezbaterii succesiunii acestui defunct în fața Biroul Notarului Public " ", astfel că ei nu pot fi obligați să producă noi dovezi în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 28 august 2007 declarat apel reclamantul, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Călărași - Secția Civilă la data de 11 septembrie 2007.
Prin decizia civilă nr. 224 din 24 octombrie 2007, Tribunalul Călărași în baza art. 296 Cod de procedură civilă a respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 497 din 11 iulie 2007 Judecătoriei Lehliu - Gară.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că este clar că reclamantul solicită anularea certificatului de moștenitor nr. 46/1997 ]ntocmit de Biroul Notarului Public, motivat pe lipsa calității de succesor pentru pârâții în cauză, plecând de la discuțiile cu aceștia privitor la imobilul inclus în masa succesorală, dar astfel cum sunt dispozițiile Legii nr. 36/1995 și ale Codului civil invocate de reclamant, precum și literatura și practica judiciară o asemenea cerere nu o poate face decât o persoană interesată, iar acesta în general este aceea care tinde la a înlocui aceste persoane pentru recunoașterea calității sale de succesor. În cauză nu se invocă așa ceva și nici nu se arată persoanele ce realmente sunt succesorii lui Cioilă.
În fine, invocarea privării sale de folosința imobilului nu poate constitui motiv de anulare a certificatului de moștenitor. Menționarea în acest act a unui bun nu atestă dreptul de proprietate și nu este opozabil sub acest aspect terților, ci numai actul de dobândire de către defunct sau autorul său (act de cumpărare, de donație etc.). Certificatul de moștenitor este echivalat cu o tranzacție a moștenitorilor și pentru acest motiv el nu poate face obiect al anulării în condițiile de față, ci eventual al unei revendicări, context în care se vor compara modurile de dobândire/acte de proprietate, astfel cum a reținut și prima instanță.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 22 noiembrie 2007 declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 03 ianuarie 2008.
Prin decizia civilă nr. 295 din 19 februarie 2008, Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins ca nefondat recursul formulat de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 224 din 24 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că reclamantul a solicitat anularea certificatului de moștenitor emis de pe urma defunctului, invocând o serie de neregularități ale documentului, în scopul de a înlătura din cuprinsul său un imobil pe care pretinde că l-a dobândit de la persoana a cărei succesiune a fost dezbătută.
În mod corect, ambele instanțe au considerat, în ceea ce privește interesul formulării acțiunii, că reclamantul nu justifică această condiție de exercițiu, față de faptul că certificatul de moștenitor nu face dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor cuprinse în actul juridic respectiv, ci doar a calității de moștenitor.
Cum pretențiile reclamantului vizează recunoașterea proprietății asupra bunului dobândit de la defunct și intrarea în posesia acestuia, ele se pot realiza doar prin intermediul unei acțiuni petitorii, și anume acțiunea în revendicare, în cadrul căreia să se procedeze la compararea titlurilor de proprietate ale părților care revendică dreptul respectiv asupra imobilului, iar nu prin anularea unui document la emiterea căruia reclamantul nu a participat și nici nu justifică vreun interes în obținerea desființării actului, în raport de valoarea probatorie a acestuia cu privire la imobil.
Cu alte cuvinte, și dacă s-ar obține anularea actului de către reclamant, acesta nu ar putea reintra în posesia bunului și nu ar putea discuta dreptul de proprietate în contradictoriu cu alte persoane care ar pretinde același drept, deoarece această dispută judiciară cu privire la bun se poate realiza doar prin compararea dreptului de proprietate al persoanelor de la care fiecare dintre cei implicați au dobândit bunul și nu în raport de un act care nu are decât rolul de a enunța compunerea masei succesorale, dar fără valoare probatorie privind bunurile care o formează.
În concluzie, printr-o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor art. 99 cu referire la art. 100 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, verificând îndeplinirea condiției de exercițiu a interesului în promovarea cererii de chemare în judecată, instanțele anterioare au considerat că reclamantul nu justifică un folos practic în desființarea certificatului de moștenitor.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 17 martie 2008 formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr-, în temeiul art. 322 pct. 2 și 7 Cod de procedură civilă.
În motivare, a arătat că nicio instanță nu s-a pronunțat asupra cererii sale de verificare la emitent a certificatului fiscal nr. 104/1997 atribuit Primăriei comunei, județul C și pe baza căruia s-a eliberat certificatul de moștenitor a cărui anulare a cerut- Includerea în certificatul de moștenitor a imobilului din comuna, cumpărat de revizuent de la proprietarul decedat în 1993, facilitat moștenitorilor fraudarea intereselor sale, permițându-le să-l revând, obținând un preț dublu.
Decizia nr. 4126/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și răspunsul Camerei Notarilor Publici, contrazic motivarea instanțelor în sensul că Legea nr. 36/1995 și practica judiciară definesc persoana interesată în acțiunea de anulare certificat de moștenitor ca fiind numai aceea care tinde a înlocui moștenitorii pentru recunoașterea calității sale de moștenitori.
Legea nr. 36/1995, prin art. 88 și 100, prevede că orice persoană prejudiciată poate solicita instanțelor judecătorești anularea certificatului de moștenitor. Pe lângă prejudiciile materiale produse prin efectele acestui certificat, acesta este viclean pentru ca moștenitorii cunoșteau existența unei creanțe asupra bunului moștenit, fiind în posesia prețului achitat de revizuent, l-au inclus în masa succesorală și l-au revândut, iar la deschiderea succesiunii au folosit un certificat fiscal care prin forma și conținut nu putea produce efecte juridice pentru niciun notar din România, cu excepția notarului din L - Gară.
Prin decizia nr. 341 din 21 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de revizuire formulată de, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod de procedură civilă, ca nefondată și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă în favoarea Curții de Apel București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 09 martie 2009.
Examinând motivele de revizuire, față de decizia atacată, Curtea constată următoarele:
de atac sunt mijloace procedurale prin care se poate cere și obține anularea sau reformarea unei hotărâri judecătorești. Ele apar ca un remediu contra eventualelor erori care se pot strecura într-o hotărâre.
În cadrul căilor de atac de reformare, cum este și recursul, se realizează controlul judiciar al hotărârilor judecătorești, de către o instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. a nu menține incertitudinea părților cu privire la raportul de drept substanțial dintre ele un timp prea îndelungat, pentru aceste mijloace procedurale sunt prevăzute termene care curg de la pronunțarea sau de la comunicarea hotărârii care se atacă, astfel ca după rămânerea irevocabilă să existe o relativă stabilitate a acestui raport, soluția dată nemaiputând fi pusă în discuție.
În schimb, prin căile de atac de retractare, cum este și revizuirea, se invocă împrejurări, limitativ prevăzute de lege, care nu au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii atacate, astfel încât instanța nu mai controlează propria hotărâre care a fost atacată.
În cadrul revizuirii nu se mai pune deci problema realizării unui control judiciar, ci al unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății finalizate cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
De aceea, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire nu poate analiza legalitatea hotărârii atacate, astfel cum solicită revizuentul în cauză prin susținerile făcute în cuprinsul cererii sale, conform cărora în mod greșit instanța de recurs a reținut că nu era îndreptățit să solicite anularea certificatului de moștenitor eliberat pe urma defunctului Cioilă, pe considerentul că nu are vocație la succesiunea acestuia.
Instanța nu poate decât să verifice dacă argumentele prezentate se încadrează în motivul invocat de revizuent, singura situație ce ar conduce la rejudecarea cauzei. Or, niciunul din acestea nu poate fi încadrat în vreuna din ipotezele la care se referă art. 322 pct. 2.pr.civ.: "dacă (instanța) s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
de aceste considerente, apreciind că motivele invocate în cuprinsul cererii de revizuire nu se circumscriu ipotezei normei legale invocate, Curtea urmează să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr. 295 din 19 februarie 2008 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr-, formulată de revizuientul în contradictoriu cu intimații, și, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red./. /
2ex./01.07.2009
-3.-;;
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Fănica Pena, Cristina Nica
