Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 845/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(905/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 845
Ședința publică de la 18 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva deciziei civile nr.1636 din 5.12.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE GENERALE.
are ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă recurentul - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, intimații-pârâți, și BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE GENERALE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că recurentul-reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL a solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată, având în vedere că recurentul-reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL a solicitat judecarea în lipsă a cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, astfel că reține pricina spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 decembrie 2006 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B sub nr-, reclamantul Municipiul B prin Primar General a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună restituirea de către pârâți a sumei de 5.890,48 lei din care 4.365,80 lei reprezintă debit neachitat - taxa de concesiune aferentă perioadei 01 octombrie 2003 - 31 mai 2005, iar 1.542,68 lei majorări și penalități de întârziere actualizate până la data de 31 mai 2006.
Prin cererea reconvențională înregistrată la data de 16.03.2007, pârâții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primarul General și Banca Română pentru Dezvoltare -, să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzute la art. 10.4 din contractul de asociere nr. 41 din 12 mai 1995, încheiat între Consiliul Local al Municipiului B și Banca Română pentru Dezvoltare, cu motivarea că s-au încălcat dispozițiile imperative ale legii privind condițiile speciale de fond și de formă privind încheierea unui contract de concesiune, astfel încât obligația de a plăti redevența este lovită de nulitate.
Prin sentința civilă nr. 4993 din 16 mai 2008, Judecătoria Sectorului 3 Bar espins cererea principală formulată de către reclamantul - pârât Municipiul B prin Primarul General în contradictoriu cu pârâții - reclamanți și; a admis cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți și în contradictoriu cu reclamantul - pârât Municipiul B prin Primarul General și pârâta Banca Română pentru Dezvoltare - și a constatat nulitatea clauzei din art. 10 - 10.4 din contractul de asociere nr. 41 din 12 mai 1995.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între Consiliul Local al Municipiului B și Banca Română pentru Dezvoltare - s-a încheiat contractul de asociere nr. 41 din 05 decembrie 1995, având ca obiect terminarea lucrărilor de construcții și punerea în funcțiune a blocului K 4 scara 5 din - situat în sectorul 3 B, având destinația de locuințe. În art. 10 punctul 10.4 din contract, Banca Română pentru Dezvoltare - s-a obligat să achite taxa anuală de concesionare a terenului construit pe perioada existenței construcției, în valoare de 26.033.955 rol pe an. Contractul sus-menționat a fost modificat ulterior prin actul adițional nr. 1 din data de 20 ianuarie 1997 și prin actul adițional nr. 2 din data de 24 iulie 1997. În contractul de vânzare - cumpărare din data de 04 iunie 1996, Banca Română pentru Dezvoltare - a dobândit proprietatea asupra locuințelor construite în imobilul din B-dul - - 4. Prin contracte succesive, ultimul fiind contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2220 din 01 octombrie 2003, pârâții au devenit proprietarii apartamentului nr. 119 situat în B,-, - 4,. 5,. 2, sector 3.
Instanța a reținut că, din înscrisurile administrate în cauză rezultă că între părți nu există o convenție cu privire la plata taxei de concesiune.
În dreptul civil, de principiu cesiunea de datorie nu este admisibilă. Ea poate îmbrăca totuși forma unei novații, așa cum este ea reglementată de art. 1128 pct. 2 Cod civil. Pentru a putea opera novația prin schimbare de debitor trebuie să existe o convenție în acest sens între creditorul inițial, debitorul inițial și debitorul ce urmează a fi obligat. În cazul de față trebuia să existe o convenție între Consiliul Local al Municipiului B, Banca Română pentru Dezvoltare - și pârâții - reclamanți.
Astfel, pentru ca taxa de concesiune aferentă apartamentului dobândit în proprietate de pârâți să fie datorată, era necesară încheierea contractului de concesiune cu titularul dreptului de proprietate privată asupra terenului aferent, respectiv Municipiul
De asemenea, nu se poate reține punctul de vedere al reclamantului cu privire la dispozițiile din Legii nr. 50/1991. Potrivit acestor dispoziții legale, terenul rămâne în proprietatea unității administrativ - teritoriale, iar cumpărătorul are dreptul de a folosi acest teren ca titular al dreptului de concesiune. Acest drept este unul legal, fără obligație corelativă de plată a unei taxe de concesiune. Prețul apartamentului este cel stabilit prin contractul de vânzare - cumpărare, obligația de plată a taxei de concesiune fiind una distinctă de plata acestui preț și cu efect numai între părțile acestui contract. Se are în vedere că actul juridic prin care a fost asumată clauza de plată a taxei de concesiune este lipsit de cauza specifică contractelor de vânzare -cumpărare și de cauza specifică actelor de recunoaștere a unei datorii.
Având în vedere aceste considerente, instanța a respins acțiunea principală introdusă de reclamantul - pârât cu privire la obligarea pârâților -reclamanți la plata taxei de concesiune aferenta pe perioada 2003 - 2005. Pe cale de consecință, instanța a respins și pretențiile accesorii cu privire la plata penalităților de întârziere.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța a constatat nule clauzele contractuale din art. 10 punctul 10.4 contractului de asociere nr. 41 din 12 mai 1995, care se referă la obligația asumată de către Banca Română pentru Dezvoltare de a achita anual taxa de concesionare privind terenul, este nulă în condițiile art. 966 și 948 Cod civil, obligația asumată fiind fără cauză, astfel că nu poate produce niciun efect juridic. Mai mult decât atât, plata taxei de concesiune este specifică contractului de concesiune, contract prin care concedentul transmite concesionarului spre administrare rentabilă, pe un termen determinat, în schimbul unei redevențe, un serviciu public sau un teren proprietate de stat sau a unei unități administrativ - teritoriale.
Împotriva acestei hotărî judecătorești la data de 08 iulie 2008 declarat apel Municipiul B prin Primarul General, care a fost înregistrat la data de 11 august 2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă.
Prin decizia civilă nr. 1636 din 05 decembrie 2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - reclamant Municipiul B prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 4993 din 16 mai 2008 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Banca Română pentru Dezvoltare - și intimații - pârâți și.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în raport de criticile aduse prin motivele de apel, că acestea sunt nefondate, față de faptul că așa cum de altfel se susține și de către apelantul - reclamant, obligația de plată a taxei de concesiune a fost stabilită în sarcina Băncii Române pentru Dezvoltare prin contractul de asociere și nu în sarcina intimaților.
Incidența dispozițiilor art. 40 alin. 2 și art. 41 din Legea nr. 50/1991 nu poate fi reținută în speță, transmiterea dreptului de folosință a terenului reglementat prin acest act normativ nu impune obligația de plată a acestei folosințe, aspect reținut corect de către instanța de fond.
Având în vedere natura contractului de asociere, aportul adus de părți în executarea lucrărilor de construire în vederea exploatării construcției edificate, clauza prevăzând plata taxei de concesiune nu își găsește finalitatea într-o obligație corelativă din partea cedentului, astfel că instanța de fond în mod corect a reținut că această clauză încalcă dispozițiile art. 966 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 23 februarie 2009 declarat recurs Municipiul B prin Primarul General, care a fost înregistrat la data de 17 aprilie 2009 pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie sub nr-.
În motivare, a arătat că, potrivit art. 40 alin. 2 și art. 41 din Lege nr. 50/1991, cumpărătorul este obligat la plata taxei de concesiune pentru terenul aferent construcției, care aparține municipalității, ceea ce evidențiază calitatea de concesionar al terenului.
În art. 10 punctul 10.4 din contractul menționat se arată că Banca Română pentru Dezvoltare se obligă să achite taxa anuală de concesiune a terenului construit pe perioada existenței construcției, în valoare de 26.033.955 lei pe an. Se precizează foarte clar și în contractul de concesiune că: "Pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin prezentul contract, partea în culpă datorează celeilalte părți penalități, precum și daune. Aceste daune se datorează numai în măsura în care prejudiciul nu a fost acoperit prin plata penalităților".
Penalitățile pentru neasigurarea obligațiilor contractuale asumate de părțile contractante sau pentru executarea acestor obligații se calculează pentru fiecare zi de întârziere de 0,5% în primele 30 de zile și 1% pe perioada ce depășește 30 de zile.
Potrivit art. 40 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, "odată cu dreptul de proprietate asupra construcțiilor, în situația celor realizate în clădiri cu mai multe apartamente, proprietarul dobândește și o cotă - parte din dreptul de concesiune asupra terenului aparținând domeniului privat al statului sau unităților administrativ - teritoriale".
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Examinând decizia recurată prin prima motivului de recurs de ordine publică invocat din oficiu, prevăzut de art. 304 pct. 1.pr.civ. Curtea reține următoarele:
1. Sub un prim aspect, este necesar a se stabili dacă hotărârea judecătorească pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 B este supusă apelului, conform regulii generale instituite de art. 282 alin. 1.pr.civ. sau se încadrează în dispozițiile de excepție ale art. 2821.pr.civ. text de lege ce prevede că: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere,litigii al căror obiect are o valoare depână la 1 miliard lei inclusiv -".
Obiectul cererii introdusă pe cale principală restituirea de către pârâți a sumei de 5.890,48 lei din care 4.365,80 lei reprezintă debit neachitat - taxa de concesiune aferentă perioadei 01 octombrie 2003 - 31 mai 2005, iar 1.542,68 lei majorări și penalități de întârziere actualizate până la data de 31 mai 2006.
Pe cale de consecință, se reține că sentința civilă nr. 4993/16.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr- nu era supusă căii de atac a apelului, ci numai recursului.
2. Consecință a greșitei calificări a căii de atac, Tribunalul a încălcat și dispozițiile art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, care prevăd că: "Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel".
3. Nerespectarea normelor legale privind compunerea completului, cum este și cea referitoare la numărul de judecători, atragenulitatea hotărâriipronunțate, nulitate necondiționată de existența unei vătămări și deci nesusceptibilă de a fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 pr.civ.
4. Urmare a constatării nulității hotărârii pronunțate, în cauză numai pentru motivul legat de greșita compunere a instanței, în condițiile în care nu au fost încălcate alte dispoziții legale ce configurează regimul juridic al recursului, se impunerejudecareacăii de atac formulate de partea interesată, cu calificarea corespunzătoare și într-un complet format din trei judecători.
Având în vedere că potrivit art. 2 pct. 3 pr.civ. "Tribunalele judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care potrivit legii, nu sunt supuse apelului", Curtea va trimite dosarul spre rejudecare Tribunalului București, căreia îi revineompetența materială, reglementată prin norme de ordine publică conform art. 159 pct. 2 pr.civ. a soluționării căii de atac declarate în cauză.
Față de aceste considerente, reținând nelegalitatea hotărârii atacate pentru motivul arătat, Curtea urmează ca, în temeiul art. 315.pr.civ. să admită recursul, să caseze decizia recurată și să trimită cauza spre rejudecare Tribunalului București. Întrucât rejudecarea intră în competența unei alte instanțe, Curtea nu va mai analiza celelalte motive de recurs, cele formulate de către recurentul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul - reclamant Municipiul B prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 1636 din 05 decembrie 2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și Banca Română pentru Dezvoltare -.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre soluționarea recursului în complet legal constituit la Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red././
2ex./03.07.2009
-5.-;
Jud.3.-
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Fănica Pena, Cristina Nica
