Anulare act. Decizia 866/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 866
Ședința publică din data de 1 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta -, cu domiciliul ales în P- jud.P, împotriva deciziei civile nr. 281 din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta - de SRL P, cu sediul ales la cabinet Av. în P-- Camera de Comerț și Industrie, demisol, cam.I 13-H 14 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat a din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale din 30 septembrie 2008 și intimata-reclamantă - de SRL P reprezentată de avocat din același barou, conform împuternicirii avocațiale din 26 septembrie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr.- din 30 septembrie 2008 în valoare de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,5 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimata - reclamantă - de SRL P întâmpinare, înregistrată sub nr. 11165 din 26 septembrie 2008.
Avocat a depune două înscrisuri, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu mai are cereri de formulat, astfel că solicită cuvântul în fond.
Avocat declară că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond, iar în măsura în care instanța consideră necesară amânarea pronunțării va depune și concluzii scrise.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat a, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar arătând în esență că acestea se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct.6, 8 și 9 Cod pr.civilă. Un prim motiv de recurs vizează faptul că deși instanța de fond se pronunțase asupra contractului de vânzare-cumpărare nr. 5761/2005 și-l anulase, instanța de apel a dispus, de asemenea, anularea acestui contract, deși prin motivele de apel vizau alte aspecte și nu se ceruse acest lucru, deci a acordat ceva ce nu s-a cerut. motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă privește faptul că în cauză instanța de apel a aplicat greșit art. 960 cod civil și a interpretat eronat dispozițiile legale. Concluziile instanței de apel sunt eronate deoarece nu s-a dovedit în nici un fel mijloacele viclene folosite de recurentă pentru a induce în eroare intimata la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Reclamanta-intimată este cadru didactic, cunoaște firea umană și nu putea fi victima dolului și nici nu s-a făcut dovada existenței unui asemenea dol, neprecizându-se nici un moment care au fost acțiunile recurentei pentru a induce în eroare pe aceasta. Precizează că recunoașterile din interogatoriu ale recurentei vizau doar completarea rubricilor din facturi, nu și momentul încheierii acestora.
În consecință solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și sentinței, pe fond respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale.
Avocat, având cuvântul, arată că în cauză nu este incident art. 304 pct.6 Cod pr.civilă, deoarece instanța de apel s-a pronunțat punctual pe toate cererile apelantei și nu a acordat nici mai mult, nici mai puțin decât s-a cerut. dolul a afectat consimțământul administratorului societății vânzătoare astfel că în mod corect contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat. Recurenta a păcălit atât pe fostul proprietar al imobilului iar ulterior, după deces și pe mama acestuia, contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat chiar în ziua înmormântării. Au fost administrate probatorii complexe, iar instanța de recurs nu poate cenzura modul de interpretare a probatoriului, ci numai legalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel. Precizează că legătura dintre acțiunile viclene și consecința acestora a fost demonstrată.
În ceea ce privește cererea reconvențională, în mod corect a fost respinsă, deoarece a fost formulată în mod tendențios și din probatorii a rezultat că facturile au rămas în apartamentul în litigiu, în posesia recurentei, astfel că putea dispune de acestea cum dorea.
În consecință solicită respingerea recursului ca nefondat, hotărârile pronunțate fiind temeinice și legale. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. 11906/2005 reclamanta DE SRL a chemat în judecată pe parata, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5761/27.07.2005 de P, anularea contractului de vânzare cumpărare pentru bunurile mobile încheiate prin factura fiscala nr. -/04.07.2005, în subsidiar solicitând rezoluțiuna contractului de vânzare - cumpărare referitor la bunurile mobile înstrăinate prin factura fiscala sus menționată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior, reclamanta și- completat acțiunea, solicitând în principal să se dispună constatarea nulității absolute contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5761/27.07.2005, iar în subsidiar să fie admise capetele de cerere formulate în petitul acțiunii principale.
Parata formulat întâmpinare - cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii și obligarea reclamantei de a- remite facturile și chitanțele prin care achitat prețul pentru cele două contracte căror anulare solicită.
Judecătoria Ploiești, prin sentința civila nr. 2032/2.03.2007 admis în parte acțiunea reclamantei, anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5761/27.07.2005 de BN, respins capătul de cerere având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare bunurilor mobile, ca inadmisibil; respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5761/27.07.2005 si respins ca neîntemeiata cererea reconvenționala.
Pentru pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond reținut că apartamentul situat in P,-. 27 D1,.4,.45, județul P fost cumpărat de reclamanta - de SRL prin administratorul de la acea dată, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8723, apartament ce devenit sediul social al societății.
Anterior decesului, care survenit la data de 30.06.2005, numitul cesionat toate părțile sociale deținute si transmis inclusiv calitatea de administrator către mama sa,. In ultima parte vietii, întreținut relații de concubinaj cu pârâta, locuind împreună cu aceasta în apartamentul în litigiu, în timp ce fiica minoră pârâtei, a fost îngrijită și întreținuta de părinții numitului.
La data de 4.07.2005 au fost întocmite facturile fiscale nr. -, având ca obiect apartamentul situat in P,-. 27 D1,.4,.45, județul și nr. - având ca obiect mobilier, canapea si fotolii din piele, dormitor si covor - ambele semnate de administratorul societății reclamante la acea dată,.
Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5761/27.07.2005 reclamanta-reprezentata prin asociat unic înstrăinat pârâtei dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în P,-. 27 D1,.4,.45, județul compus din două camere de locuit și dependințe, contract cărui anulare s- solicitat de către reclamantă pe motiv că fost viciat consimțământul vânzătoarei prin dol.
Instanța de fond coroborat mențiunile din cele două facturi fiscale cu răspunsul paratei la interogatoriu, din care rezultat că acestea au fost scrise in întregime de pârâtă la data de 4.07.2005- ziua înmormântării defunctului, iar din raportul medical întocmit de Centrul Medical la data de 04.07.2007, din declarațiile martorilor si din recunoașterea pârâtei la interogatoriu, in ziua înmormântării defunctului, mama acestuia, administratorul societății reclamante, fost supravegheată in interiorul ambulantei având nevoie de asistentă medicală permanentă întrucât și- pierdut cunoștința.
S- mai reținut, din aceleași probe, că perioada destul de îndelungata după aceasta dată, numitei i- fost administrat un tratament medicamentos antidepresiv, sedativ și tranchilizant, fiind profund marcată de dispariția unicului copil, stare depresiva care i- afectat semnificativ capacitatea decizională.
Din declarațiile martorilor audiați in cauză la propunerea reclamantei, s- reținut că pârâta fost preocupată să profite din punct de vedere material, manifestând în mod mincinos afecțiune față de defunctul, iar după decesul acestuia, pârâta indus numitei credința falsă că va continua să rămână împreună cu fiica sa minoră, față de care aceasta manifesta reală afectiune, in apartamentul in litigiu, drept omagiu pentru memoria lui, pentru determina pe numita să semneze factura fiscala inițială si apoi contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul in litigiu.
La scurt timp după semnarea actului in formă autentică, parata schimbat încuietorile apartamentului, instalat si un sistem de alarmă, împiedicând accesul mamei defunctului in imobil.
Instanța de fond reținut că este viciat consimțământul vânzătoarei prin dol, astfel că admis in parte acțiunea completata si constatat că întocmirea actului de vânzare-cumpărare s- făcut ca urmare dolului exercitat de către parata prin manopere dolosive, dispunând astfel anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5761/27.07.2005.
Cu privire la capătul de cerere de anulare contractului de vânzare-cumpărare bunuri mobile, instanța de fond l- respins ca inadmisibil, pe considerentul că factura fiscală nr. -/4.07.2005 eliberata de - de SRL, având ca obiect mobilier, canapea si fotolii din piele, dormitor si covor, nu cuprinde stampila societății reclamante, astfel că nu fost in mod valabil întocmit contractul de vânzare-cumpărare bunurilor mobile, iar acestea nu au ieșit din patrimoniul societății reclamante.
Cu privire la cererea reconvențională s- apreciat de instanța de fond că au rămas in posesia pârâtei carnetele din care au fost emise facturile fiscale nr. -, - din 4.07.2005, la fel ca si carnetul si chitanțele fiscale. De altfel, chiar parata prin răspunsul la interogatoriu recunoscut că cele doua facturi fiscale au rămas in original în posesia acesteia, iar din actele depuse la dosar s-a reținut că pârâta nu predat efectiv carnetele în cauză, fiind necesară efectuarea unor demersuri pentru le declara dispariția, fiind solicitată Imprimeriei Naționale vinderea acestora. De aceea fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părți, iar Tribunalul Prahova prin decizia civila nr. 539/2.10.2007 admis apelurile, desființat in tot sentința civila nr. 2031/2.03.2007 pronunțata de Judecătoria Ploiești si trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond pentru soluționarea pe fond tuturor capetelor acțiunii precum și cererii reconvenționale, reținând că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei.
Împotriva acestei decizii declarat recurs reclamanta, ce fost soluționat de Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 117 din 1 februarie 2008, prin care s- dispus casarea cu trimiterea cauzei la tribunal, apreciindu-se faptul că instanța de apel în mod greșit făcut aplicarea prevederilor art. 297 alin.1 pr.civilă, desființând in tot sentința cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
Cauza fost reînregistrată la Tribunalul Prahova care, ca instanță de apel este investită cu soluționarea apelurilor declarate de ambele părți, reclamanta apelantă susținând că în mod greșit instanța de fond respins cererea principală privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5761/27.07.2005, greșit s- respins cererea privind anularea convenției de vânzare-cumpărare având ca obiect bunuri mobile materializată prin factura nr. -/4.07.2005 și greșit nu au fost acordate cheltuielile de judecata in baza dispozițiilor art. 274 pr.civilă, iar pârâta-apelantă susținând că în mod greșit s- admis acțiunea reclamantei și s- anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5761/2005 și în ceea ce privește cererea reconvențională greșit fost respinsa ca neîntemeiată.
Tribunalul prin decizia civilă nr.281 din 14 mai 2008, admis apelul declarat de apelanta - reclamantă - DE SRL P, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea completată, a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5761/27.07.2005 de BN din P, a respins cererea completatoare ca neîntemeiată, a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare bunuri mobile reprezentat de factura fiscala nr. -/04.07.2005 si a respins cererea privind rezoluțiuna acestui contract ca rămasa fără obiect.
Prin aceeași decizie a fost obligată apelanta pârâta sa plătească apelantei-reclamante suma de 1000 lei cheltuieli de judecata (onorariul aparitorului ) de la instanța de fond, a dispus restituirea către apelanta - reclamantă taxei de timbru in valoare de 2619 lei achitată cu ordinul de plata nr. 15/26.09.2005.
Totodată, prin aceeași decizie s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-parata, s-au menținut dispozițiile sentinței numai cu privire la respingerea cererii reconvenționale și la obligarea pârâtei la plata sumei de 12,3 lei cheltuieli de judecata către reclamantă, s-a dispune restituirea taxei de timbru in valoare de 346 lei plătită cu chitanța seria - nr. -/04.06.2007 și a obligat apelanta-parată către apelanta-reclamanta la plata sumei de 1506,3 lei cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că:
Probatoriul administrat in fața instanței de fond in vederea pronunțării pe capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5761/27.07.2005 fost corect interpretat de aceasta, atunci când reținut că întocmirea actului de vânzare-cumpărare prin care reclamanta, reprezentată prin asociat unic înstrăinat apartamentul situat in P,-. 27 D1,.4,.45, județul P, compus din două camere de locuit și dependințe, s- făcut ca urmare dolului exercitat de către pârâtă, prin manopere dolosive, dispunând astfel anularea contractului.
Una dintre formele tipice prin care se manifestă dolul este captația, care constă în folosirea unor manopere dolosive și mijloace frauduloase, în scopul de câștiga încrederea celeilalte părți, pentru determina să facă un act pe care nu l-ar fi făcut altfel.
Din probatoriul administrat in cauză rezultă faptul că acțiunile întreprinse de parata pot fi considerate ca forme ale dolului, având in vedere forța lor de constrângere, in raport de prezenta unui fond psihic labil și de raporturile afective dintre părți.
La aceeași concluzie conduc probele și in ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare bunuri mobile nr. - încheiat tot in ziua de 4.07.2008, încheiat de părți în aceleași împrejurări descrise anterior.
Instanța de fond greșit reține însă că nu se impune si anularea acestui contract întrucât nu fost in mod valabil încheiat, deoarece factura fiscală în valoare de 9.429,62 lei nu cuprinde stampila societății reclamante.
Atâta vreme cât actul emis de un comerciant poartă semnătura autorizată, cum este cazul si in speța dedusă judecății, lipsa ștampilei nu invalidează astfel de acte, așa încât instanța de control apreciat că și acest contract de vânzare-cumpărare, încheiat în formă simplificată, deși cuprinde elementele necesare pentru valabilitate, este încheiat ca urmare manoperelor dolosive exercitate de pârâtă și se constată incidenta dolului și cu privire la acesta, urmând se dispune anularea lui.
Prin considerentele expuse anterior tribunalul analizat și primul motiv de apel invocat de pârâtă, care in mod nefondat susține greșita reținere incidentei dolului la încheierea celor două contracte de vânzare-cumpărare.
În privința greșitei respingeri cererii reconvenționale pe care formulat-o, prin care pretins obligarea reclamantei de a- preda facturile fiscale, precum și chitanțele justificative pentru plata prețului bunurilor mobile și imobilului, tribunalul a apreciat că judecătorul fondului în mod corect reținut și analizat probatoriile sub acest aspect.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
Deși motivele de apel formulate de către reclamantă vizau alte împrejurări, în mod eronat instanța de apel a dispus încă o dată admiterea în parte a acțiunii completate, în această modalitate s-a acordat ceva ce nu s-a cerut, în cauză fiind incidente dispozițiile art.304 pct.6 Cod pr.civilă.
O altă nelegalitate este cea prevăzută de art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, în sensul că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor rt.960 cod civil, schimbându-se vădit înțelesul actului juridic dedus judecății, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal.
Concluziile instanțelor de judecată privind incidența dolului în cauză sunt eronate deoarece nu s-a dovedit în nici o modalitate existența mijloacelor viclene pentru aoi nduce în eroare pe reclamantă pe care le-a folosit pârâta.
Este știut că în cazul dolului, caracterul determinant al acestuia se rezolvă ținând seamă de experiența de viață, pregătire și alte date care îl privesc pe cel ce se pretinde victima dolului, ori reclamanta era o persoană pregătită, fiind cadru didactic cu o experiență de viață, cu probele administrate nedovedindu-se existența lui.
În privința facturilor instanța de apel reține că pârâta ar fi recunoscut că le-ar fi întocmit la data de 4 iulie 2005, o astfel de interpretare fiind trunchiată, deoarece recunoașterea sa viza doar completarea rubricilor din facturi nu și momentul la care s-a realizat asta.
Pentru motivele invocate se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a celor două hotărâri în sensul respingerii acțiunii reclamantei și admiterii cererii reconvenționale formulate de pârâtă.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat răspunzând punctual tuturor criticilor invocate.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat în temeiul art. 304 pct.6 Cod pr.civilă acesta este nefondat, prin decizia atacată nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut și nici ceea ce nu s-a cerut, instanța de apel nu dispus încă o dată admiterea acțiunii, ci a menținut în parte sentința instanței de fond.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă și acestea sunt nefondate, cele două instanțe de judecată făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 960 cod civil în baza probelor concludente administrate.
Se face în continuare o descriere a situației de fapt cu raportare la probatoriile administrate, la elementele caracteristice dolului (pag. 9 - 13 dosar recurs).
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 304 pct.6 Cod pr.civilă arată că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere atunci când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, dar sub acest aspect critica recurentei-pârâte este nefondată, instanța de apel nu a dispus încă o dată admiterea în parte a acțiunii, ci a menținut în parte sentința instanței de fond.
Este vorba de un aspect pur formal acela al unei tehnici de redactare a minutei și respectiv dispozitivului, ceea ce nu poate duce la concluzia că s-ar fi acordat mai mult decât s-ar fi cerut sau ceea ce nu s-a cerut.
Nefondate sunt și criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 cod pr.civilă, deoarece verificând actele și lucrările dosarului se poate constata că instanțele anterioare au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.960 Cod civil atunci când au reținut că actul juridic încheiat (contractul de vânzare-cumpărare) s-a făcut sub imperiul dolului.
Potrivit dispozițiilor art. 960 Cod civil "dolul este o cauză de nulitate a convenției când mijloacele viclene, întrebuințate de una din părți sunt astfel, încât este evident că, fără aceste mașinații cealaltă parte n-ar fi contractat".
Astfel, dolul ca viciu de consimțământ are o natură duală, care presupune, pe de o parte un fapt delictual neloial din partea autorului său, iar pe de altă parte, inducerea în eroare a celeilalte părți contractante și determinarea acesteia să contracteze, în situația în care dacă s-ar fi cunoscut adevărul, nu ar fi contractat sau ar fi contractat în condiții deosebite.
Pentru a ne afla în prezența dolului sunt necesare două elemente, unul material și unul intențional, iar mijloacele viclene pot consta nu numai în manevre despre care se arată în art. 960 cod civil, ci și în simple minciuni sau chiar reticențe.
Intenția de a înșela nu vizează cauzarea unui prejudiciu, ci fie, de a provoca eroarea, fie de profita de aceasta neajutând pe cocontractant să iasă din ea.
În practică, voința de a înșela este un factor psihologic care se va deduce din caracterul ilicit al mijloacelor întrebuințate și din rezultatul lor.
Este știut că potrivit aliniatului 2 al art. 960 Cod civil, dolul nu se presupune, ceea ce duce la concluzia că proba trebuie făcută de reclamant, dar aflându-ne în fața unui fapt juridic delictual acesta poate fi dovedit prin orice mijloc de probă, inclusiv prin prezumții simple deduse din comportamentul părților.
În cauza de față au fost administrate probatorii care au demonstrat intenția exclusivă a pârâtei de a-și însuși bunuri care au aparținut defunctului imediat după decesul acestuia, profitând de starea de depresie normală și justificată a intimatei reclamantei, mama defunctului, pentru a determina să semneze contracte în favoarea acesteia.
În ceea ce privește facturile fiscale existente la dosarul de fond (filele 89 și 109) ele au fost scrise în întregime de recurenta-pârâtă, cum de altfel a recunoscut la interogatoriul luat (fila 62 dosar fond) și întocmite în data de 4 iulie 2005, data înmormântării defunctului, când mama sa, intimata-reclamantă, se afla într-o stare psihică și fizică ce necesita asistență medicală permanentă.
Din întregul material probator administrat, așa cum s-a arătat în precedent, a rezultat că acțiunile făcute de către recurenta-pârâtă pot fi considerate ca forme ale dolului, cum corect au reținut și cele două instanțe de judecată, în raport de existența unui fond psihic labil al reclamantei, precum și de raporturile afective dintre părți.
Înscrisurile depuse de către recurenta-pârâtă în fața instanței de recurs, respectiv extrasul din cartea " ca o luptă" și un anunț din " Național" sunt lipsite de relevanță în ceea ce privește aspecte legate de apartamentul în litigiu, ele nu reprezintă decât simple reflecții ale unei persoane foarte bolnave, măcinat de gândurile față de felul cum vor rezista părinții săi după dispariția fiului lor.
Rezultă așadar că, recursul pârâtei sub aspectul tuturor criticilor invocate este nefondat, urmând să fie respins, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod pr.civilă.
Se va lua totodată act că intimata-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta -, cu domiciliul ales în P- jud.P, împotriva deciziei civile nr. 281 din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta - de SRL P, cu sediul ales la cabinet Av. în P-- Camera de Comerț și Industrie, demisol, cam.I 13-H 14 jud.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 1 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red.CP
Tehnored.NM
2ex.
10.10.2008
11906/2005 Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
a,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Elena
