Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 863/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr.6267,-
DECIZIA NR. 863
Ședința publică din data de 1 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii și, ambii domiciliați în com. sat jud. D, privind decizia civilă nr. 685 din 25 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații, domiciliată în com. sat jud. D și G, domiciliat în B-.38.3.1.9 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorii și, ambii asistați de avocat din cadrul Baroului P și intimații asistată de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr. 61/2008 și G reprezentat de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
Contestație în anulare timbrată cu chitanța nr. - din 1 august 2008 în valoare de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimații G și întâmpinare, înregistrată sub nr. 10967 din 23 septembrie 2008.
Totodată se mai învederează că s-a atașat dosarul de fond nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI în care s-a pronunțat decizia contestată.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral contestația în anulare depusă în scris la dosar, arătând în esență că se întemeiază pe dispozițiile art. 318 Cod pr.civilă, deoarece instanța de recurs nu a analizat principalul motiv invocat, astfel că soluția pronunțată prejudiciază contestatorii și nu clarifică voința reală a părților exprimată în tranzacția încheiată între aceștia. În principal recurenții ceruseră să se trimită cauza spre rejudecare și să se administreze probe pentru demonstrarea adevăratei voințe a părților, însă instanța de recurs a analizat doar în subsidiar motivele și nu s-a pronunțat în nici un fel asupra principalului motiv de recurs.
Solicită admiterea contestației, anularea deciziei și pe fond judecarea recursului și sub aspectele principale invocate de recurenți, întemeiate pe dispozițiile art. 129 Cod pr.civilă, în cauză nefiind administrate toate probele ce ar fi condus la aflarea adevărului. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, deoarece doar recurenții puteau ataca decizia pronunțată în recurs cu calea extraordinară de atac pe considerentul că nu le-au fost analizate toate motivele de recurs, nu și intimații. Invocă deci excepția inadmisibilității contestației în anulare și a lipsei de interes a contestatorilor de a promova calea de atac extraordinară. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul cu privire la excepții, arată că s-a dovedit că au fost prejudiciați contestatorii pentru că nu au fost stabilite corect relațiile dintre părți.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia civilă nr. 685 din 25 iunie 2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul reclamanților și G împotriva deciziei civile nr. 59 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței civile nr.2083 din 27 iulie 2007 Judecătoriei Răcari, în contradictoriu cu intimatul pârât și intervenientul, a modificat în tot ambele hotărâri și pe fond a admis în parte acțiunea principală.
Prin aceeași decizie s-a dispus obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate reclamanților suprafața de 994. conform raportului de expertiză, situată în tarlaua 8 parcela 48/1, fiind respinsă cererea reconvențională, cu obligarea pârâtului să plătească recurenților 175 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel instanța de recurs a reținut că instanța fondului a soluționat cu întâietate acțiunea având ca obiect ieșirea din indiviziune, calificând-o ca o acțiune oblică.
Calificarea acțiunii este greșită întrucât acțiunea oblică este acțiunea civilă prin care creditorul chirografar exercită în numele debitorului său, subrogându-se lui, drepturile și acțiunile patrimoniale a căror exercitare acesta o neglijează sau o refuză.
În speță intervenientul nu are calitate de creditor chirografar pentru a putea promova o acțiune oblică.
Intervenientul nu are un drept de gaj general al creditorului respectiv al recurentului G așa cum greșit au apreciat instanțele anterioare.
Ca urmare acțiunea oblică (ieșirea din indiviziune) nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, urmând a fi respinsă.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare conform chitanței încheiate între intimatul și recurentul
Așa cum demonstrează doctrina și jurisprudența în materie, instanțele de judecată pot pronunța hotărâri prin care să constate valabilitatea vânzării - cumpărării unui bun imobil, întrucât potrivit art. 1295 cod civil vinderea este perfectată între părți și proprietatea de drept strămutată de cumpărător în privința vânzătorului îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului.
În speță chitanța încheiată între recurentul G și intervenientul la data de 6 iulie 1989 aflată la fila 19 din dosarul de fond, atestă că s-a primit prețul de 30.000 lei pentru o casă de locuit "cu gard de plasă".
Or, instanțele au pronunțat o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru o suprafață de 994. teren situat în 8, P 48/1, care nu era înscris în chitanță.
Referitor la cererea principală formulată de recurenți - acțiune în revendicare - art. 480 Cod civil.
Acțiunea în revendicare se caracterizează printr-o serie de însușiri și anume: este o acțiune reală pentru că reclamantul pretinde că este titularul dreptului real de proprietate; se urmărește predarea posesiunii unui bun; reclamantul trebuie să dovedească că este titularul dreptului de proprietate, dovadă care constituie temeiul acțiunii în revendicare.
În speță pentru terenul revendicat atât reclamanții, cât și pârâtul au depus acte de proprietate.
Reclamanții dovedesc dreptul lor de proprietate prin titlul de proprietate nr. 81610 din 16 iulie 1996 care atestă că aceștia sunt proprietarii unei suprafețe de teren
intravilan de 2000. situate în tarlaua 8 parcela 48/1 - 1000. și parcela 47 - 1000.
Pârâtul pentru terenul în litigiu depune la dosar un contract de vânzare-cumpărare autentificat la 15 mai 1990 sub nr. 1059 care atestă că acesta a cumpărat de la reclamant suprafața de 1000. teren loc de casă, prețul acestuia fiind de 12.000 lei.
Comparând cele două titluri de proprietate prin coroborare cu raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă cert că terenul în litigiu are o suprafață de 1994. din care 1000. aferenți locuinței cumpărate de pârât, iar restul de 994. fiind arabil extravilan.
Tot terenul de 1994. este ocupat de pârât, deși actul atestă dreptul de proprietate doar pentru 1000. teren.
Ca urmare pârâtul ocupă abuziv suprafața de 994. situată în parcela 48/1 tarlaua 8.
Suprafața de teren ocupată abuziv de pârât este proprietatea reclamanților pentru care au depus ca dovadă, așa cum s-a arătat mai sus, titlu de proprietate.
Împotriva acestei decizii au declarat contestație în anulare pârâtul și intervenientul, susținând că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs principal în care s-au invocat ca temei de drept dispozițiile art.129 alin.5 din Codul d e procedură civilă, prin care se invocă lipsa rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, în sensul că nu s-au administrat probe suficiente pentru a se contura situația de fapt reală în baza căruia se solicita casarea cu trimiterea spre rejudecare.
Recurenții, atât prin motivele scrise, cât și prin susținerea lor orală, au solicitat casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și numai în subsidiar au cerut modificarea celor două hotărâri în sensul admiterii acțiunii principale.
Instanța de recurs a procedat greșit atunci când nu a administrat probatorii, atâta vreme cât nu erau suficiente probe care să ateste realitatea, din moment ce în chitanța încheiată nu se prevedea suprafața de teren care s-ar fi promis la vânzare, susțin contestatorii.
Nu s-a lămurit adevăratul raport juridic intervenit între părți la data de 6 iulie 1989, nu s-a stabilit care a fost voința părților la acel moment, de aceea este necesară casarea cu trimitere la instanța de fond unde să se stabilească prin administrarea de noi probatorii dacă s-a convenit cu privire la vânzarea întregii suprafețe de teren, curte și grădină sau numai o parte.
Se solicită pentru motivele invocate admiterea contestației, anularea deciziei din recurs și rejudecarea recursului sub aspectul tuturor motivelor de recurs invocate.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, contestatorii neavând calitate procesuală în aop romova, eu au avut calitate de intimați în recurs, cei care au declarat recurs fiind reclamanții.
Susțin intimații-reclamanți că nefiind recurenți în cauză, contestatorii nu au legitimitate în a promova contestația, nu justifică un interes, numai recurenții putând justifica un interes în cazul omisiunii de cercetare a vreunui motiv de casare sau modificare pe care l-au invocat în motivele de recurs.
Cu privire la excepția invocată, respectiv cea a inadmisibilității contestației în anulare pentru lipsa calității procesuale a intimaților, ei nefiind recurenți, curtea apreciază că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale în materie numai partea care a exercitat calea de atac a recursului poate formula contestație în anulare întemeiată pe prevederile art. 318 Cod pr.civilă împotriva deciziei pronunțate în recurs și să se invoce faptul că instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze toate motivele de modificare sau casare.
În aceste condiții, contestatorii care au avut calitatea de intimați în recurs și nu au declarat recurs, nu au legitimitate în a promova contestația, numai recurenții pot justifica un interes în cazul omisiunii de cercetare a vreunui motiv de casare sau modificare pe care l-au invocat în motivele de recurs.
Chiar din economia textului de lege invocat ca temei de drept al contestației în anulare, respectiv dispozițiile art. 318 Cod pr.civilă se desprinde că această cale extraordinară de atac poate fi formulată numai de recurentul care critică hotărârea pentru că s-ar fi omis să i se cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, curtea apreciază ca întemeiată excepția inadmisibilității contestației în anulare, urmând să fie respinsă ca inadmisibilă contestația.
Admițând excepția inadmisibilității, curtea apreciază că nu se mai impune a se analiza excepția lipsei de interes a intimaților-contestatori în exercitarea contestației în anulare.
Se va respinge cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată, deoarece, deși au avut apărător în cadrul contestației în anulare, la dosar nu există nici o dovadă că acestea au fost efectuate.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite excepția de inadmisibilitate invocată de intimați prin apărător.
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii și, ambii domiciliați în com. sat jud. D, privind decizia civilă nr. 685 din 25 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații, domiciliată în com. sat jud. D și G, domiciliat în B-.38.3.1.9 jud.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 1 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red.CP
Tehnored.NM
2ex.
7.10.2008
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Elena
