Anulare act. Decizia 891/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 891
Ședința publică de la 08 Iulie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii și împotriva deciziei civile nr. 538 din 21 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns contestatoarea, personal și intimatul, reprezentat de avocat, lipsind contestatorul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea motivelor contestației în anulare, după care;
Instanța a comunicat apărătorului intimatului un exemplar de pe motivele contestației în anulare formulate în cauză.
Avocat, pentru intimatul, a precizat că a observat motivele contestației în anulare și nu solicită amânarea cauzei pentru acest motiv, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, anularea deciziei civile contestate, în baza dispozițiilor art. 317 alin. 1 pct. 2 și art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât decizia a fost dată cu încălcarea dispozițiilor privitoare la competența materială după valoarea obiectului cauzei, care în speță, nu depășește 1 miliard de lei, astfel că instanța de recurs competentă era Tribunalul Dolj. A precizat că nu a invocat în instanță excepția necompetenței materiale după valoarea obiectului cauzei.
Avocat, pentru intimatul, a pus concluzii de respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față;
La data de 02.02.2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul, pentru a se constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 896/01.07.2002, de BNP -
În motivarea acțiunii au susținut că în luna iunie 2002, având nevoie de bani pentru dezvoltarea investiției în cadrul atelierului de prelucrări mecanice pe care îl dețin, au găsit în de un anunț prin care o persoană acorda împrumuturi bănești, au contactat-o și au stabilit să le acorde un împrumut de 8000 USD, cu o dobândă acoperită de 10%, inclusă în sumă.
În acest sens au întocmit o factură prin care garantau suma împrumutată cu o mașină de rectificat, o mașină de găurit, o freză și un strung, însă partenerul pârâtului nu a fost de acord, iar ulterior a solicitat actul de proprietate al casei, spunând că în cazul în care doresc împrumutul urmează să-l garanteze cu casa.
S-a mai arătat că, ulterior, s-au deplasat la notar unde au primit banii și au semnat actul, fără să li se citească conținutul și fără a primi un exemplar, iar la data de 01.08.2002, pârâtul a venit la domiciliul lor pentru a solicita dobânda cuvenită, reclamanții achitându-i suma de 800 USD, spunându-le totodată că le va aduce actele semnate la notar.
Deoarece acest lucru nu s-a întâmplat, reclamanții s-au adresat organelor de poliție care l-au anunțat pe pârât și astfel acesta s-a prezentat din nou la domiciliul reclamanților, unde i-a amenințat că le va mări dobânda cui 15 % și le va lua casa, iar actele le va înainta în momentul restituirii întregii sume.
Astfel, în acest scop, reclamanții au împrumutat sume de bani de la diverse persoane și anume: 3000 USD de la C și 2000 USD de la, precum și 1715 USD pe care îi aveau, avansându-i pârâtului.
Au învederat reclamanții că în tot acest timp s-au comportat ca proprietari și nu au fost deranjați de pârât, iar la data de 14.01.2003 au fost evacuați de către executorul judecătoresc.
Au precizat că pârâtul s-a folosit de mijloace viclene și metode dolosive, astfel că s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, în loc de contract de garanție pentru împrumut, așa cum se înțeleseră părțile.
De altfel, suma de 8000 USD în anul 2002 valorând 250.000.000 lei reprezintă 20 % din valoarea casei și anexei cu 7 camere în suprafață de 203 mp. precum și 112 mp. teren aferent, toate situate în zona I și în concluzie, nu s-a pus în discuție vânzarea acestora ci, numai garantarea împrumutului.
Prin sentința civilă nr. 2749 din 10.04.2006, Judecătoria Craiovaa respins acțiunea formulată de reclamanți și i-a obligat pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că a intervenit prescripția dreptului la acțiune, constatând că între părți a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 896/01.07.2002, a cărui anulare reclamanții au solicitat-o la data de 26.02.2004.
Manoperele dolosive invocate de reclamanți la încheierea contractului reprezintă o cauză sancționată cu nulitatea relativă, acțiunea în anulare putând fi promovată în termen de 3 ani, termen care începe să curgă de la data când s-a cunoscut cauza de nulitate, iar termenul de prescripție se calculează de la data când reclamanții au cunoscut natura juridică a contractului și anume vânzare-cumpărare, aproximativ 01.09.2002.
Astfel, reclamanții au formulat la data de 26.04.2004 o acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare 896/2002, iar prin sentința civilă nr. 5143/2005, Judecătoria Craiovaa respins acțiunea ca neîntemeiată, prezenta acțiune fiind promovată la data de 02.02.2006, cu mult peste termenul prevăzut de art.9 din Decretul nr.167/1958.
S-a mai reținut că termenul de prescripție nu a fost întrerupt, întrucât prin sentința civilă nr. 5143/2005 a Judecătoriei Craiova acțiunea a fost respinsă, fiind fără relevanță temeiul de drept invocat în cele două acțiuni, finalitatea fiind aceeași - anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanții și, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța a respins acțiunea, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, invocând art.9 din Decretul nr.167/1958, stabilind că termenul a început să curgă de la data de 26.04.2004. Au mai susținut că între părți au existat mai multe procese penale și civile, astfel că termenul de prescripție este întrerupt și au solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia civilă nr.176 din 10 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja admis apelul declarat de reclamanți, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Tribunalul a reținut că instanța de fond, raportându-se exclusiv la temeiul de drept invocat de părți și față de excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, în mod greșit a rezolvat cauza fără a intra în cercetarea fondului și fără a analiza obiectul cererii de chemare în judecată prin prisma motivelor de nulitate arătate de reclamanți.
Astfel, prima instanță era obligată, potrivit art.129 alin.4 Cod pr. civilă, să pună în dezbaterea părților motivul de nulitate pe care au înțeles să-l invoce,față de situația de fapt prezentată, să le ceară părților explicații verbal sau în scris, să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală și să nu se limiteze numai la textul de lege arătat de parte.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Dolja formulat recurs pârâtul, motivând că au fost greșit aplicate dispozițiile art. 129 Cod pr. civilă, deoarece instanța a încălcat limitele investirii sale și a caracterizat greșit acțiunea.
Decizia a mai fost criticată și pentru faptul că, deși s-a administrat proba cu martori în apel, tribunalul în mod greșit a desființat sentința cu trimitere, când avea posibilitatea de a reține cauza spre rejudecare.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 977/11.09.2007 a respins recursul formulat de pârât, ca nefondat.
În rejudecare, față de îndrumările deciziei de casare, reclamanții și au depus la dosarul cauzei precizare la acțiune prin care au învederat că solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 896/01.07.2002 de BNP.
Au solicitat să se rețină că actul de vânzare cumpărare este fondat pe o cauză falsă, părțile neurmărind să obțină contraprestații specifice acestei operațiuni juridice, scopul comun fiind acela de a garanta restituirea împrumutului acordat, aspect ce face incidente dispozițiile art. 966 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 5322 din 09.04.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul.
S- luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că prin probele administrate în cauză, reclamanții nu au făcut dovada lipsei cauzei actului juridic încheiat cu pârâtul și, în consecință, nu au răsturnat prezumția privind existența cauzei instituite de dispozițiile art. 967 Cod civil.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanții și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, motivat de faptul că în mod greșit s- respins acțiunea.
Astfel, deși s-a reținut că martorii audiați nu au fost prezenți la încheierea contractului,aceștia au răspuns punctual la întrebările adresate, iar în cauză nu s- ținut seama de depoziția martorului, care a arătat că intenția reclamanților a fost de a garanta împrumutul, nicidecum de a vinde casa.
Au mai arătat că instanța fost părtinitoare, iar pe de altă parte, este de neconceput să vândă imobilul situat în zona a orașului la prețul de 402.000.000 ROL, față de prețurile practicate la acea dată și că, din ansamblul probator, a rezultat atitudinea pârâtului și reaua credință acestuia manifestată permanent.
În apărare, intimatul formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea apelului.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 431 din 16 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr-, a respins apelul formulat de către reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 5322 din 09.04.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Pentru a se pronunța astfel, s-au avut în vedere probele administrate, reținându-se că nu s-a făcut dovada existenței vreunui motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare - cumpărare atacat, în condițiile în care operațiunile juridice derulate de către reclamanți atestă faptul că reclamanții au avut reprezentarea actelor juridice încheiate, cunoscând natura operațiunilor juridice derulate.
În privința criticii referitoare la existența prețului neserios și imoral, s-a reținut că această cauză de nulitate a contractului a fost invocată direct în apel, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 294 Cod pr. civilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul motiv de recurs s-a susținut că hotărârile atacate s-au pronunțat cu nerespectarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 966 Cod civil, neavându-se în vedere prețul vădit imoral, mai mic decât cel real de 10 ori, pentru imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, încheiat prin metode dolosive și mijloace viclene cu complicitatea notarului.
În cel de-al doilea motiv de recurs s-a invocat încălcarea prevederilor art. 948 pct. 2 și 4 Cod civil, susținându-se că probele administrate au evidențiat inexistența consimțământului reclamanților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în condițiile în care a existat înțelegerea de a garanta un împrumut cămătăresc pentru imobilul ce a făcut obiectul convenției și nicidecum intenția de a vinde imobilul, existând o cauză ilicită la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
S-a criticat decizia tribunalului și în privința refuzului instanței de a administra proba cu încă doi martori, pentru a dovedi faptul că reclamanții nu au avut intenția de a vinde imobilul în care locuiau împreună cu cei doi copii, invocându-se totodată și refuzul instanței de a repune dosarul pe rol, după ce s-a solicitat acest lucru prin concluziile scrise la care s-au atașat 7 acte noi, inclusiv oferta SC, acte ce nu au fost luate în seamă și care puteau influența soluția pronunțată.
Ultimele critici din recurs au vizat neanalizarea declarațiilor martorilor propuși de către reclamanți și irelevanța declarației martorului propus de pârât în toate procesele acestuia cu diverse persoane înșelate, precum și reaua credință a pârâtului care a înșelat în mod similar mai multe persoane, invocând mai multe înscrisuri care dovedesc modul în care s-au încheiat diverse convenții între pârât și alte persoane prin practici ilegale și împrumuturi cămătărești ascunse.
Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă solicitându-se, în principal, în baza art. 312 Cod pr. civilă, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Dolj pentru completarea probatoriului și rejudecarea apelului, iar în subsidiar s-a solicitat admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri atacate și admiterea acțiunii în anulare, așa cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr.538 din 21 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat recursul formulat de reclamanții și, în contradictoriu cu intimatul pârât.
A fost respinsă cererea formulată de intimat, privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că hotărârea tribunalului s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Că, prin acțiunea formulată de reclamanți, s-a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.896/01.07.2002, invocându-se reaua credință și viclenia pârâtului, precum și cauza ilicită raportată la scopul urmărit de pârât la încheierea contractului.
Că, în precizarea la acțiune formulată de reclamanți după pronunțarea deciziei de casare, s-a solicitat a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.896/2002 de BNP, arătându-se că intenția părților a fost aceea de a garanta un împrumut, și nu aceea de a vinde, respectiv de a cumpăra imobilul ce a făcut obiectul convenției, invocându-se astfel cauza falsă a actului, în condițiile în care părțile nu au urmărit să obțină contraprestații specifice contractului încheiat, precum și incidența art. 966 Cod civil.
S-a concluzionat că prin probele administrate reclamanții nu au făcut dovada lipsei, sau nevalabilității cauzei actului autentic de vânzare - cumpărare încheiat cu respectarea principiului consensualismului, aspectele relatate de martori vizând împrejurări referitoare la încheierea primei convenții dintre părți, având ca obiect împrumutul sumei de 8000 USD, că nu s-a făcut dovada că actul de vânzare - cumpărare s-a încheiat cu nerespectarea ordinii publice, sau a regulilor de conviețuire socială.
Au fost apreciate ca nefondate criticile din recurs în care se invocă nerespectarea prevederilor art. 948 pct. 1 și 4 Cod civil, în sensul că nu ar fi fost exprimat valabil consimțământul reclamanților la încheierea actului de vânzare - cumpărare.
reclamanților de pe contractul autentic de vânzare - cumpărare încheiat la 1 iulie 2002, raportate la faptul că prin probele administrate nu s-a făcut dovada că părțile ar fi consimțit la încheierea unei alte convenții în momentul exprimării consimțământului în fața notarului, atestă faptul că, contractul de vânzare - cumpărare atacat este valabil încheiat, cu respectarea principiului autonomiei de voință al părților din momentul încheierii acestui act, nefăcându-se dovada săvârșirii infracțiunii de înșelăciune de către pârât, raportat la actul încheiat cu reclamanții, fiind astfel neîntemeiate criticile din recurs.
Apreciindu-se că în cauză nu sunt incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, recursul a fost respins ca nefondat.
Față de faptul că intimatul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate în recurs, s-a respins cererea formulată de acesta privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare, contestatorii și.
În motivarea contestației, contestatorii susțin că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, iar recursul a fost respins, fără ca judecătorul să cerceteze toate motivele de casare a hotărârii pronunțate de Tribunalul Dolj.
Precizează contestatorii că instanța de recurs nu a pus în discuție calificarea căii de atac ce trebuia exercitată la Tribunalul Dolj, ca fiind recurs, și nu apel, având în vedere obiectul acțiunii, respectiv nulitatea contractului de vânzare - cumpărare cu privire la imobilele a căror valoare nu depășește un miliard de lei, ignorând dispozițiile art. 2821Cod pr. civilă și decizia nr.32/2008 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii.
Că în speța de față, în raport de valoarea obiectului prevăzut în contractul atacat, sunt aplicabile dispozițiile art. 2821Cod pr. civilă, iar calea de atac era cea a recursului dat în competența Tribunalului Dolj.
Mai mult, instanța a interpretat eronat întregul material probator al cauzei și a reținut greșit și starea de fapt.
În drept, contestatorii își întemeiază contestația pe dispozițiile art. 317 alin.1 pct.2 și art. 318 alin. 1 Cod pr. civilă.
Contestația în anulare este nefondată.
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 Cod pr. civilă ( necompetență materială sau vicii privind procedura citării ) și art. 318 Cod pr. civilă ( greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs ), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, și nu în contestația în anulare.
Contestația în anulare nu poate fi întemeiată pe motive pe care partea a omis să le invoce în cadrul căii ordinare de atac, deoarece imposibilitatea de a le fi invocat în cadrul căii ordinare, reprezintă o condiție esențială pentru admiterea contestației în anulare de drept comun.
Întrucât contestatorii nu au invocat excepția necompetenței materiale în căile ordinare de atac, astfel cum a recunoscut contestatoarea în ședința publică din 08 iulie 2009, la interpelarea instanței, ci au invocat direct în contestație această excepție, nu poate fi primit acest motiv de contestație, fiindcă față de caracterul subsidiar al contestației în anulare, partea nu are un drept de opțiune între o cale de atac de reformare și calea de atac de retractare.
Deși, contestatorii au susținut că nu au fost cercetate toate motivele de recurs, nu au indicat punctual care dintre motive nu au fost analizat, situație în care în speță nu sunt incidente nici dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod pr. civilă.
Față de considerentele mai - expuse, urmează a se respinge contestația în anulare ca nefondată.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, urmează a fi obligați contestatorii la 600 lei cheltuieli de judecată, către intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii și împotriva deciziei civile nr. 538 din 21 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă contestatorii la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată, către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
14.07.2009
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
