Anulare act. Decizia 894/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 894
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 383 din 02 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj și a sentinței civile nr. 17394 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtele și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând recurentul reclamant, intimata pârâtă, asistată de avocat, și intimata pârâtă -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că s-au depus: cerere de amânare a cauzei, formulată de recurentul reclamant, pentru angajare apărător, și întâmpinări formulate de intimatele pârâte și.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a precizat că cererea de amânare formulată de clientul său a rămas fără obiect.
A solicitat acordarea unui termen pentru a depune înscrisuri, respectiv hotărâri judecătorești din care rezultă că pârâta avea cunoștință de faptul că terenul nu aparținea mamei sale, ci fratelui său și pentru a observa întâmpinările depuse de cele două intimate, ce i-au fost comunicate la acest termen.
Avocat, pentru intimata pârâtă, s-a opus cererii de amânare, considerând că prin această cerere se urmărește tergiversarea cauzei.
Intimata a lăsat la aprecierea instanței cererea formulată de apărătorul recurentului pârât.
Curtea a respins cererea de amânare formulată de apărătorul recurentului pârât, pentru a depune înscrisuri și pentru observarea întâmpinării, apreciind că este inutilă.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus decizia civilă nr. 9411/1999 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
Avocat, pentru intimata pârâtă, interpelat de instanță, a declarat că nu solicită termen pentru observarea acesteia, întrucât îi cunoaște conținutul și această decizie este depusă la dosarul cauzei.
Intimata pârâtă nu a solicitat termen pentru observarea deciziei depuse la acest termen.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că dacă a fost reținută reaua-credință a pârâtei, trebuia reținută și a pârâtei, ce este sora reclamantului. Aceasta din urmă avea cunoștință de faptul că terenul nu aparținea mamei sale, cunoștea certificatul de moștenitor emis în baza sentinței civile nr. 5247/1973. A pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru suplimentarea probatoriului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă, a arătat că certificatul de moștenitor din 1974 și sentința civilă din 1973 ce a stat la baza emiterii acestuia privesc alt imobil, nu pe cel ce face obiectul prezentei cauze. Casa bătrânească a fost demolat, pentru aceasta primindu-se despăgubiri. Înstrăinarea imobilului între cele două pârâte s-a făcut în mod legal, fiind cumpărător de bună-credință, întrucât în celelalte procese despre care s-a făcut vorbire aceasta nu a fost parte. A solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă - a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 12.01.2007, reclamantul a chemat-o in judecata pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1889/28.05.2002 de notarul public.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că pârâta a vândut numitei -, fiica acesteia, terenul în suprafață de 1041,41 mp, din care suprafața de 900 mp aparține reclamantului în baza certificatului de moștenitor nr. 759/1974 emis cu ocazia dezbaterii succesiunilor autorilor G și, bunicii reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 5247/14.07.1973 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin nerecurare, a fost admisă acțiunea pentru partajarea bunurilor succesorale ale celor doi autori, acțiune introdusă chiar de pârâta în contradictoriu cu ceilalți moștenitori, printre care figura și reclamantul în calitate de legatar particular, căruia i s-au atribuit terenul de 900 mp și casa părintească.
S-a mai arătat că la data de 27.05.2002, BNP a emis certificatul de moștenitor nr. 69 în dosarul nr. 95/2002, reprezentand supliment la certificatul de moștenitor nr. 281/1999, constatându-se că de pe urma defuncților G și a rămas un teren loc de casă în suprafață de 950 mp situat în C,-, pârâta având calitatea de unic moștenitor, iar acest certificat de moștenitor a fost anulat prin sentința civilă nr. 7435/06.07.2005 a Judecătoriei Craiova, rămasă irevocabilă.
La data de 07.03.2007, pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii, arătând că din anul 1974 și până în prezent reclamantul nu a figurat niciodată ca proprietar asupra terenului.
Pe cale de cerere reconvențională, pârâta a solicitat să i se constate un drept de superficie asupra terenului în litigiu, să se constate că renunțarea făcută în procesul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 5247/14.07.1973 nu întrunește condițiile prevăzute de lege pentru transmiterea unei proprietăți.
La data de 21.03.2007, reclamantul a declarat că-și modifică cererea, în sensul că solicită chemarea în judecată și a pârâtei -, cumpărător în contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită.
La data de 18.04.2007, reclamantul și-a modificat obiectul cererii, solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 1889/28.05.2002, respectiv numai cu privire la suprafața de 900 mp teren, care îi aparține conform certificatul de moștenitor nr. 759/1974.
Pârâta a renunțat personal la judecarea cererii reconvenționale, fapt de care instanța a luat act în baza art. 246 Cod procedură civilă prin încheierea de ședință din 19.09.2007.
Prin sentința civilă nr.17394 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea, instanța reținând că buna credință se prezumă și că reclamantul nu a probat reaua credință a pârâtei - pentru a se putea aprecia că actul încheiat este lovit de o cauză ilicită.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâta.
Prin apelul declarat de reclamant, sentința este criticată pe motiv că în mod greșit prima instanță a reținut că nu este incidentă în speță cauza ilicită, cât timp există hotărârile judecătorești pronunțate în cadrul unor litigii anterioare privind partajul succesoral și anularea certificatului de moștenitor, pârâtele sunt mama și sora reclamantului, între ei au existat litigii cu privire la teren încă din anul 1966 și că ambele pârâte cunoșteau cine este proprietarul acestui teren.
Apelanta pârâtă critică sentința pe motiv că acțiunea trebuia respinsă în baza excepției autorității de lucru judecat și al excepției prescripției dreptului la executare, întrucât acțiunea fost introdusă la 21 de ani după pronunțarea hotărârii nr. 1973.
Prin decizia civilă nr. 383 din 2 iulie 2008 Tribunalului Doljs -au respins ambele apeluri ca nefondate.
S-a reținut că reclamantului i- revenit sarcina probei, conform art. 1169 Cod Civil, în dovedirea relei credințe a pârâtei -, dobânditoarea cu titlu oneros din actul juridic dedus judecății, însă nu s-a dovedit că pârâta dobânditoare ar fi cunoscut situația juridică litigioasă a terenului și ar fi avut o reprezentare corectă și exactă asupra acestei situații și asupra efectelor hotărârilor judecătorești pronunțate în litigiile anterioare dintre părți.
Nu a fost primită susținerea apelantului că reaua credință dovedită prin solicitarea pârâților de a se elibera un nou certificat de moștenitor, deoarece procedura succesorală notarială finalizată, prin emiterea certificatului de moștenitor nr. 69/27 mai 2002 ( a cărui nulitate s- constatat prin sentința civilă nr. 7535/6 iulie 2005 ) nu a putut fi inițiată decât de pârâta înstrăinătoare, nu și pârâta dobânditoare, care nu avea calitatea de moștenitoare a defuncților și.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâta, tribunalul constatat că prima instanță s- pronunțat în mod corect asupra fondului litigiului și nu reținut nici o excepție incidentă în condițiile art. 137, alin.1 pr.civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, motivând că reaua credință la încheierea actului de către nu poate fi pusă la îndoială, același principiu putând fi aplicat și pârâtei. S-a susținut că această pârâtă cunoștea existența certificatului de moștenitor emis în baza sentinței civile 5247/1973 deoarece a fost parte în mai multe procese și sentința a fost depusă la dosar.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâte, întrucât acestea, în cunoștință de cauză, au contractat un imobil ce nu aparținea vânzătoarei. Un astfel de contract, prin care părțile au urmărit fraudarea intereselor adevăratului proprietar, este nul absolut, având o cauză ilicită.
Cum buna credință în contracte se prezumă, reclamantul are obligația de a răsturna prezumția, dovedind că pârâta cumpărătoare cunoștea situația juridică a bunului și faptul că reclamantul este proprietarul acestuia.
Instanțele anterioare au făcut o greșită aplicare a normelor legale, considerând că prezumția nu a fost răsturnată, deși din actele depuse la dosar rezultă că pârâta cumpărătoare știa că vânzătoarea nu este proprietarul suprafeței de 9 00. teren.
În materia vânzării cumpărării buna credință la încheierea actului trebuie apreciată sub toate aspectele din care se poate deduce faptul că partea care urmează să cumpere a cercetat actele de proprietate ale vânzătorului, s-a încredințat că dreptul de proprietate este necontestat, fără să se încreadă în simpla aparență.
Reaua credință a cumpărătoarei se deduce din mai multe elemente.
Astfel, prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului 237/1997 al Judecătoriei Craiova, soluționat prin sentința civilă 11036/8.09.1998 și irevocabil prin decizia civilă 9411/19 noiembrie 1999 Curții de APEL CRAIOVA, reclamantul a chemat în judecată pe ambele pârâte din prezentul dosar, revendicând suprafața de 900. și o casă cu 2 camere. În acest dosar reclamantul a făcut vorbire despre certificatul de moștenitor -, care constată calitatea sa de legatar cu titlu particular al autorilor, legatul purtând asupra imobilului în litigiu. Deși acțiunea a fost respinsă, dreptul de proprietate al reclamantului a fost recunoscut de instanțe cu claritate, așa cum rezultă din motivarea deciziei din recurs. De pildă, la fila 6 alineat 1 al deciziei civile 9411/19 noiembrie 1999 Curții de APEL CRAIOVAs -a consemnat că "dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului a fost dovedit" iar în alineatul 3 s-a arătat că reclamantul a fost instituit legatar particular asupra imobilului de către foștii proprietari G și.
Întrucât pârâta a fost parte în dosarul arătat, îi este opozabilă hotărârea a instanței nu numai sub aspectul soluției de respingere a acțiunii, dar și a motivării soluției, fiind evident că încă din anul 1999 aceasta a cunoscut că fratele său este proprietarul terenului.
Un alt element care duce la concluzia că pârâta cumpărătoare a fost de rea credință este faptul că, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, cumpărarea s-a făcut pe riscul cumpărătorului, fără ca dreptul de proprietate al vânzătorului asupra imobilului vândut să fie înscris în cartea funciară și fără a fi eliberat certificat de sarcini.
Această mențiune din contract este o dovadă a faptului că pârâta cumpărătoare nu a luat toate diligențele necesare pentru a afla titlul vânzătorului, nu s-a încredințat că acesta are un drept de proprietate opozabil terților, asumându-și riscul de a fi evinsă de altă persoană care pretinde asupra imobilului aceleași drepturi ca și vânzătoarea.
Trebuie adăugat faptul că părțile contractante sunt mamă și fiică, iar reclamantul este fiul vânzătoarei și fratele cumpărătoarei, astfel că este de presupus că în aceeași familie se cunoaște situația juridică a unor bunuri imobile importante, cu atât mai mult cu cât terenul în litigiu provine de la autori comuni, a existat în patrimoniul familiei de mai mult timp iar între membrii familiei s-au purtat mai multe litigii.
Cert este faptul că pârâta cumpărătoare cunoștea că terenul de 900. nu este proprietatea vânzătoarei ci a reclamantului, caz în care contractul încheiat este lovit de nulitate absolută pentru că are o cauză ilicită, în condițiile art. 966, 968 civ.
În raport de aceste considerente, apreciind ca fondat motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9 c, se va admite recursul iar potrivit art. 312 c se vor modifica ambele hotărâri în sensul că se va admite acțiunea și se va constata nulitatea absolută a contractului cu privire la terenul în litigiu, în suprafață de 900.
Se constată că soluția aleasă de tribunal de respingere a apelului declarat de pârâtă, soluție necontestată în apel, este corectă, iar față de limitele investirii instanței de recurs acest apel nu poate fi analizat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 383 din 02 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj și a sentinței civile nr. 17394 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtele și.
Modifică ambele hotărâri arătate și pe fond admite acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor și.
Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere aut. sub nr. 1889 din 28 mai 2002 de BNP în ce privește suprafața de 900. teren proprietatea reclamantului.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./ tehnored. jud. GI
2ex/4.11.2008
Jud. apel:,
Jud.fond:
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Paula Păun, Gabriela Ionescu
