Anulare act. Decizia 896/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 896
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Primarul Mun. C în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - D împotriva deciziei civile nr. 342 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic A:, reprezentând recurentul pârât Primarul Mun. C și CONSILIUL LOCAL C, consilier juridic, reprezentând recurentul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - D, și avocat, reprezentând intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a depus întâmpinare, ce a fost comunicată.
Nu s-a solicitat termen pentru observarea întâmpinării.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, cauza fiind în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât Primarul Mun. C și CONSILIUL LOCAL C, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris și a arătat că Primarul Municipiului C avea calitatea de a promova apelul, ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale. Totodată, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 1201 Cod civil. A pus concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței civile și pe fond respingerea acțiunii.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - D, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, susținând că Statul Român nu are calitate procesuală pasivă, întrucât terenul în litigiu nu se află în prezent în proprietatea Statului, ci se află în proprietatea unei persoane fizice G. A arătat că în cauză există putere de lucru judecat, întrucât hotărârea privind anularea contractului de donație a rămas definitivă și irevocabilă. A pus concluzii de admitere a recursului.
A solicitat admiterea recursului formulat de Primarul Mun.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât Primarul Mun. C și Consiliul Local C a solicitat admiterea recursului declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor -
Avocat, pentru intimatul reclamant, a solicitat respingerea recursului declarat de Primarul Mun. C, întrucât Primarul nu a fost parte în dosar și nu putea promova o cale de atac.
A solicitat și respingerea recursului declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât are calitate procesuală pasivă, fiind parte în contractul de donație, prin Consiliul Popular În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 Cod Civil.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 30.11.2006 sub nr- (nr. în format vechi 22628/C/2006) reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Statul Român - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și Consiliul Local C, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 10003/13.11.1981 la notariatul de Stat Județean D
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, în anul 1981 fost obligat să dispună în mod gratuit de terenul proprietatea sa datorită presiunilor psihice exercitate asupra sa de către regimul comunist.
Reclamantul a mai precizat că întrucât în anul 1981 fost repartizat cu serviciul în localitatea S, jud. D, a fost condiționat să încheie acel contract de donație prin care urma să transmit cu titlu gratuit statului imobilul proprietatea sa, în suprafață de 204 mp situat în C,- (fost nr. 54), pentru ca acesta să-i repartizeze o locuință de serviciu în localitatea S, locuință pe care a deținut-o cu chirie și care i-a fost luată după un an, odată cu plecarea sa din această localitate.
A mai arătat reclamantul că nu putea să dispună în mod valabil de imobilul proprietatea sa, fiind singurul bun pe care îl deținea în proprietate, însă datorită presiunilor exercitate asupra sa a fost obligat să doneze acest imobil statului, trebuind de asemenea să demoleze construcția aflată pe teren, pentru a încheia contractul de donație întrucât în caz contrar nu ar fi primit locuința de serviciu din S unde a fost nevoit să se prezinte la serviciu.
Reclamantul consideră că actul de donație încheiat în anul 1981 este o convenție nulă pentru că, potrivit dispozițiilor art. 966.civ. lipsește cauza obligației asumate de proprietar ca element al voinței juridice, în cauză operând o nulitate absolută a contractului.
Cauza obligației constituie motivul psihologic determinant al consimțământului celui care se obligă, fiind un element al voinței juridice de a se obliga și potrivit art. 966 CV.civ. obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă nu poate avea vreun efect, voința juridică trebuind să fie liberă fără a fi supusă vreunei presiuni psihice.
La data de 20.02.2007 reclamantul a depus la dosar precizare la acțiune prin care a înțeles să cheme în judecată Statul Român - prin Ministerul Finanțelor și Consiliul Local
La solicitarea pârâtului Statul Român - prin Ministerul Finanțelor la dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 17488/C/2005 al Judecătoriei Craiova.
Prin sentința civilă nr.1333 din 30.01.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, constatându-se nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr.10003/13.11.1981 la Notariatul de Stat
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de donație autentificat sub nr. 10003/13.11.1981 la Notariatul de Stat Județean DCr eclamantul a donat Statului Român suprafața indiviză de 204 mp, teren viran situat în C,- (actual nr. 60).
Terenul care a făcut obiectul donației fusese dobândit de către prin contractul de donație autentificat sub nr. 7921/14.11.1972 de Notariatul de Stat Județean
În speță, contractul de donație menționat mai sus, s-a reținut ca lovit de nulitate absolută prin lipsa cauzei potrivit art.966C.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primarul Mun.C în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale și. D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, Primarul Mun.C în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, a arătat că reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin DGFP D și Consiliul Local al Mun.C, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr.10003/13.11.1981 la Notariatul de Stat Județean
Critică soluția instanței prin prisma lipsei interesului în promovarea acțiunii și a excepției autorității de lucru judecat și anume decizia civilă nr.506/2002 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.5402/2002 prin care s-a dispus respingerea capătului de cerere privind constatarea nulității contractului de donație nr.10003/13.11.1981.
Pe fond, apelantul consideră că nu are relevanță ipoteza conform căreia reclamantul, la data încheierii actului de donație ar fi fost supus unor presiuni politice și constrângeri, neavând intenția de a.
Prin apelul formulat, DGFP D invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, așa cum a fost statuată prin decizia Curții de APEL CRAIOVA nr.506/2005 și prezumția absolută a puterii lucrului judecat, puterea lucrului judecat existând indiferent de împrejurarea că în noul proces părțile se găsesc în alte calități.
Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul celor două acțiuni să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni.
Referitor la speța de față, apelantul arată că, cauza supusă soluționării este constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr.10003/13.11.1981 la Notariatul de Stat Județean D, în condițiile în care prin decizia curții, definitivă și irevocabilă, s-a reținut, cu puterea lucrului judecat că se impune respingerea cererii de constatare a nulității aceluiași contract de donație.
Pe fond, apelanta arată că, astfel cum a reținut și instanța de fond, cauza sau scopul este acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act.
În speță, nu este cauza în sens filosofic, ci în sens juridic, de scop urmărit la încheierea actului juridic civil, elementul care răspunde la întrebarea pentru ce sau în ce scop s-a încheiat acesta.
Absența de cauză se întâlnește în situația în care se află un antecontract, de a nu putea realiza rezultatul urmărit prin încheierea contractului din motive obiective.
Astfel, la contractele cu titlu gratuit, absența de cauză corespunde cu eroarea asupra motivului impulsiv și determinant, ce a convins partea să facă liberalitatea.
Consiliul Local Cad obândit terenul prin donație de la (decizia Curții de APEL CRAIOVA nr.506/04.03.2005), în mod evident pentru ca acesta din urmă să obțină de la stat o locuință mai salubră, iar mama sa l-a dobândit anterior în aceleași condiții, niciunul din ei neaducând nicio îmbunătățire respectivei locuințe, care a rămas în aceeași stare de la atribuirea prin partaj în anul 1956.
De asemenea, apelantul arată că, atât din declarația martorului audiat în cauză, cât și din motivele invocate în acțiune, reiese că locuința era insalubră și că reclamantul avea nevoie de locuință la S, unde s-a mutat cu serviciul, acesta constituind cauza încheierii contractului de donație.
Prin decizia civilă nr.342 din 19 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja respins ca inadmisibil apelul declarat de pârâtul Primarul Mun. C și ca nefondat apelul declarat de Statul Român.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Privitor la apelul Primarului Municipiului C s-a constatat că:
În fața primei instanțe parte a fost, printre alții, Consiliul Local
În ședința publică din 19.06.2008, instanța a invocat inadmisibilitatea apelului, având în vedere următoarele considerente:
Nefiind parte în cauză, apelantul Primarul Municipiului C nu are absolut nici un fel de calitate, de legitimare în speță, în a promova calea de atac a apelului, cererea sa fiind, prin urmare, inadmisibilă, conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă.
În materie civilă hotărârile judecătorești își produc efectele numai între părțile care au luat parte la judecata pricinii. În consecință, cadrul procesual, din punct de vedere al părților nu poate fi mărit nici micșorat cu ocazia judecării căii de atac. Nici unei persoane din afara procesului nu i se poate permite să se judece direct în fața instanței de apel, fără a se fi judecat mai întâi în fața instanței de fond în aceeași cauză.
Rezultă că numai părțile de la judecata în fond au dreptul de a exercita calea de atac a recursului în cauza respectivă.
În raport de aceste considerente s-a apreciat că apelul declarat de Primarul Mun. C, este inadmisibil.
Cât privește apelul Statului Român s-a constatat că:
Excepțiile procedurale sunt acele incidente de ordin procedural a căror aplicabilitate face inadmisibilă cercetarea fondului litigiului.
Excepția lipsei calității procesual pasive este neîntemeiată.
Așa cum rezultă din contractul de donație autentificat sub nr. 10003/1981, calitate de donatar a avut Statul Român prin Consiliul Popular al municipiului C și prin urmare calitatea de parte contractantă, îi justifică și calitatea procesuală.
Excepția autorității de lucru judecat este de asemenea neîntemeiată.
Mijlocul legal cel mai important de proteguire, prin constrângere judiciară, a drepturilor civile încălcate sau a intereselor ocrotite de lege, este acțiunea civilă.
Acțiunea civilă presupune 3 elemente componente, din care unul de natură subiectivă, părțile, iar două de natură obiectivă, obiectul și cauza juridică.
Față de decizia invocată cu putere de lucru judecat, nr. 506/2005 a Curții de APEL CRAIOVA, se constată că dacă sub aspectul părților și a obiectului cererii - nulitate de contract -, am fi în ipoteza unei identități, nu aceiași este situația cauzei juridice.
În cererea care a făcut obiectul dosarului nr. 32926/2000, reclamantul Gas olicitat nulitatea contractului de donație autentificat sub nr. 10003/1981, urmare a anulării contractului de donație autentificat sub nr. 7921/1972, ca act subsecvent, pentru lipsa obiectului.
Din perspectiva acestor motive s-a analizat cererea de nulitate contract soluționată irevocabil prin decizia nr. 506/2005, în sensul respingerii acestui capăt de cerere.
Prin urmare, în litigiul dedus judecății, la fond, reclamantul a invocat ca și motiv de nulitate absolută lipsa cauzei juridice în condițiile art. 966 civ. motiv pentru care se poate aprecia că sub aspectul cauzei juridice nu există autoritate de lucru judecat,așa cu impun cerințele art. 1201 civ. rap. la art. 166 pr.civ.
Asupra criticilor de netemeinicie a sentinței s-au constatat următoarele:
Potrivit art.801 din Codul civil "donațiunea este un act de liberalitate prin care donatorele dă irevocabil un lucru donatarului care-l primește".
Din dispoziția legală menționată rezultă caracterul juridic al donației de contract gratuit prin care, cu intenția de a gratifica, donatorul își micșorează în mod irevocabil patrimoniul, fără a urmări să primească ceva în schimb.
Validitatea donației este examinată în raport de îndeplinirea celor patru condiții esențiale prevăzute în art.948 din Codul civil, printre care este și cea privitoare la cauza licită.
În speța de față, pornind de la argumentele prezentate în apel, urmează a fi observate și dispozițiile art.966 din Codul civil, potrivit cărora "obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect".
Totodată, existența cauzei urmează a fi examinată și în raport de specificul donației, ca liberalitate, prin care o valoare trece dintr-un patrimoniu în altul, fără a se urmări un echivalent.
Or, în analiza cauzei în materie de donație, definită ca o liberalitate, este necesar a se stabili scopul sau motivul care a fost determinant pentru voința dispunătorului în acest sens.
Ca atare, în acest caz, voința de a dispune nu poate fi separată de scopul determinant, care a provocat manifestarea dispunătorului sub forma unei liberalități.
Cauza în cazul contractului de donație cuprinde așadar, în primul rând, voința de a dărui, și apoi motivul care a hotărât pe dispunător să facă liberalitatea, fără însă ca aceste elemente să poată fi separate și examinate apoi izolat, ele formând un tot.
În concluzie, voința de a dărui, manifestată prin actul aparent al donației, nu poate ea singură să justifice o liberalitate întemeiată pe un motiv sau o cauză de natură aov icia, de a determina donatorul la a dispune în acest sens.
Așa fiind, în situația în care instanțele judecătorești sunt chemate a se pronunța asupra caracterului acestei condiții esențiale de validitate a contractului de donație, acestea trebuie să aibă în vedere, pe lângă legislația în vigoare la data realizării liberalității, împrejurările momentului când a avut loc donația.
Or, în cauză, din probatoriul administrat a rezultat că actul de donație a fost făcut, după instaurarea puterii comuniste, în 1981, nu cu intenția de a gratifica statul român, ci pentru obținerea unei locuințe cu chirie într-o altă localitate unde lucra reclamantul.
Ca atare, în mod corect s-a reținut, prin hotărârea atacată, că actul de donație nu a avut la bază animus donandi care trebuie să constituie cauza juridică a liberalității realizate, ci s-a urmărit finalitatea arătată, astfel, constatându-se în cauză incidența dispozițiilor art.966 din Codul civil.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs pârâții Primarul Mun.C - în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale și Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Primarul Mun.C a criticat decizia Tribunalului sub aspectul respingerii apelului său pe excepția inadmisibilității - fiind încălcate astfel prevederile Legii 215/2001 privind administrația publică locală -, sub aspectul respingerii excepției autorității de lucru judecat, a excepției lipsei interesului în promovarea acțiunii și a soluției nelegale dată și pe fondul cauzei, reținându-se faptul că, la încheierea actului de donație, consimțământul reclamanților a fost viciat, (fără a se avea în vedere sub acest aspect, că acțiunea trebuia introdusă în termen de 3 ani); de asemenea, s-a motivat că actul de donație este perfect valabil, cauza fiind reală, licită și morală.
Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a criticat decizia Tribunalului sub aspectul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului și a autorității de lucru judecat, precum și pe fondul cauzei, arătând că în mod greșit s-a reținut că nu a existat voința de a dărui a reclamantului.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, precum și excepția autorității de lucru judecat, s-a invocat decizia civilă nr.506 din 04 martie 2005 Curții de APEL CRAIOVA.
În drept s-au invocat dispoz.art.304 pct.6, 7, 8 și 9 pr.civ.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare arătând în esență că motivele de recurs sunt neîntemeiate și solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Recursurile se vor admite pentru următoarele considerente:
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurenți, se constată că în mod nelegal Tribunalul nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel formulate de Primarul Mun. C, ceea ce impune, în raport de prev.art.312 alin.5 pr.civ. casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin decizia pronunțată de Tribunal, s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de Primarul Mun.C, reținându-se că acesta nu a avut calitate de parte la instanța de fond și, ca atare, nu poate declara apel.
Această soluție este greșită, în raport de dispozițiile Legii administrației publice locale nr.215/2001.
Astfel, potrivit art.20 alin.1 din această lege, comunele, orașele, municipiile și județele, sunt unități administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale.
Aceste autorități ale administrației publice locale, prin care se realizează autonomia locală, sunt, potrivit art.23 din Lege consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
Art.21 alin.2 și art.62 alin.1 din Lege, recunosc primarului calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, în justiție.
Cum primarul este autoritatea executivă a administrației publice locale din unitatea administrativ teritorială, căruia i se recunoaște calitatea de reprezentant în justiție, nu se justifică nerecunoașterea calității procesuale a acestei instituții, în exercitarea căii de atac împotriva deciziei tribunalului, în măsura în care se apreciază că aceasta este de natură să aducă prejudicii unității teritoriale respective.
Chiar dacă la instanța de fond a figurat, ca parte în proces, Consiliul Local și nu primarul, acesta nu este un impediment în exercitarea apelului de către primar, cu atât mai mult cu cât Consiliul Local a figurat în proces, deși este numai autoritatea deliberativă, căreia legea nu-i recunoaște în mod expres calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, în justiție, ca în cazul primarului.
Primarul Mun.C a declarat apel în calitate de reprezentant al Mun. C - după cum se precizează expres în cererea de apel - și nu în nume personal, astfel încât, față de considerentele expuse, acesta are calitate procesuală în declararea apelului și, prin urmare, soluția de respingere a apelului ca inadmisibil, sub acest aspect este nelegală.
În ceea ce privește critica formulată de Statul Român, ce vizează lipsa calității procesuale pasive, aceasta este nefondată.
Astfel, în dosarul soluționat prin decizia civilă nr.506 din 04 martie 2005 (la care se face trimitere în motivarea recursului), Curtea de APEL CRAIOVAa soluționat acțiunea reclamantului G, având ca obiect, în principal, revendicare teren, iar ca cereri accesorii, constatare nulitate donație și contract de vânzare-cumpărare. S-a respins acțiunea față de Statul Român, cu motivarea că, în raport de noile reglementări, calitatea de proprietar al terenului o are numai Mun. C, nu și Statul Român.
Or, în litigiul de față, având ca obiect numai constatarea nulității contractului de donație, Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Statului, motivând pe calitatea de parte contractantă în actul de donație, fără a intra în discuție calitatea actuală de proprietar a Statului Român, asupra terenului ce face obiectul contractului de donație.
Citarea în cauza de față a Statului Român, numai în această calitate de parte contractantă, deci pentru opozabilitate (fără a intra în discuție dreptul de proprietate, ca în cazul acțiunii în revendicare soluționată prin decizia civilă nr.506/2005), este corectă și nu prejudiciază în vreun fel pe recurent; dimpotrivă, în acest mod s-a creat cadrul procesual adecvat pentru a se formula toate susținerile și apărările cu privire la contractul de donație și, respectiv, terenul în litigiu.
În consecință, deși prin decizia menționată s-a pronunțat o soluție diferită sub aspectul calității procesuale pasive a Statului - întrucât instanța a avut în vedere alte considerente, obiectul acțiunii fiind mai amplu față de litigiul de față - nu se poate susține excepția puterii de lucru judecat sub aspectul calității procesuale pasive a Statului Român, în prezenta cauză.
Este de asemenea neîntemeiată și critica formulată de Statul Român, referitoare la excepția autorității de lucru judecat față de decizia civilă nr.506/2005 a Curții de APEL CRAIOVA, întrucât, în speță, nu este îndeplinită condiția triplei identități impusă de art.1201 civ. (părți, obiect, cauză), sub aspectul cauzei.
După cum în mod corect a reținut Tribunalul, în litigiul anterior s-a invocat și instanța a examinat contractul de donație sub aspectul obiectului, iar în prezentul litigiu s-a invocat și s-a examinat sub aspectul lipsei cauzei.
Nu se poate susține nici excepția puterii de lucru judecat - prezumția legală absolută de adevăr pe care o reprezintă o hotărâre judecătorească irevocabilă conform art.1202 civ. - întrucât, prin decizia menționată instanța nu a examinat și nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la lipsa cauzei contractului de donație.
În ceea ce privește criticile formulate pe fondul cauzei, acestea nu vor fi supuse examinării în recurs, având în vedere soluționarea apelului primarului pe excepția lipsei calității procesuale în declararea apelului, și în consecință a necercetării și nepronunțării soluției în raport de criticile formulate de acesta, între care și critici ce vizează fondul cauzei, respectiv valabilitatea contractului de donație.
Chiar dacă apelul declarat de Statul Român a fost examinat și pe fond de către Tribunal, dat fiind obiectul litigiului, ce impune pentru ambele apeluri o soluție unică pe fondul cauzei, urmează ca în rejudecare, instanța de apel să examineze și să se pronunțe cu privire la criticile formulate de Primar, cât și de Statul Român, cu excepția celor supuse examinării în recurs.
Ca atare, sub acest aspect se va admite și apelul declarat de Statul Român.
Față de considerentele expuse, constatând nelegalitatea deciziei atacate, sub aspectul nesoluționării, în raport de criticile formulate, a ambelor apeluri, în baza art.312 alin.5 pr.civ. apelurile vor fi admise, iar decizia va fi casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Primarul Mun. C în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - D împotriva deciziei civile nr. 342 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Casează decizia menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
11.11.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Paula Păun, Gabriela Ionescu
