Anulare act. Decizia 902/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 902
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr.303 din 03 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele pârâte PRIMĂRIA, FUNDAȚIA C și SC. SA ( fost G ), având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata pârâtă FUNDAȚIA C, lipsind recurentul reclamant - și intimatele pârâte PRIMĂRIA și SC. SA ( fost G ).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, pentru intimata pârâtă, a susținut că hotărârea pronunțată de Tribunalul Dolj este legală și temeinică solicitând respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr-, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr. 1084/07.07.2006 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar nr.1741/2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Primăria, G și Fundația l, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 1128/13.07.1999.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că numita, autoarea sa, a formulat în 1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului situat în intravilanul comunei în suprafață de 5600 mp, la care a anexat și contractul de vânzare-cumpărare nr. 1455/1938.
A mai arătat reclamantul că și, fiica autoarei a reiterat cererile de reconstituire astfel formulate, precum și ulterior reclamantul, în calitate de nepot.
Că, deși existau cereri de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrate la Comisia locală, G - deținătorul terenului în acel moment, a înstrăinat suprafața de 448 mp. pârâtei Fundația l, în anul 1998, fără vreun suport legal și fără o apartenență juridică asupra acelui teren.
Reclamantul a mai arătat că în prezent i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafața de 5125 mp, restul de 448 mp fiind în posesia nelegitimă a pârâtei Fundația
A precizat că vânzarea realizată de CGS. care nu avea calitatea de proprietar al terenului întrucât îl deținea doar în administrare, este lovită de nulitate absolută, potrivit art. III alin. 11din legea 18/1991.
Prin sentința civilă nr. 1084/07.07.2006 pronunțată de Judecătoria Novacis -a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art. 5 Cod procedură civilă, competența de soluționare a cauzelor privind constatarea nulității absolute a unui contract aparține instanței de la domiciliul pârâtului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 12.09.2006, sub nr. 16.239/c/2006 (umăr nou - ).
La data de 28.11.2006, pârâta Fundația lad epus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită a fi constatată, a cumpărat de la G A un imobil compus din împreună cu o suprafață de 700,44 mp, situat în comuna, județul G, ulterior fiind încheiate două acte adiționale prin care pârâta a dobândit proprietatea și asupra unei suprafețe de 1054,34 mp. teren tenis și placă de beton, situată în comunei, județul G, precum și a suprafeței de 300 mp.
Pârâta a mai arătat că terenul despre care reclamantul susține că ar fi aparținut autorilor săi este afectat de construcții, pe el fiind amenajat un teren de tenis; că, are calitatea de cumpărătoare de bună credință, neavând cunoștință de existența cererilor de reconstituire formulate de reclamant și autoarele sale.
La data de 06.03.2007 pârâta Fundația lai nvocat excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare, întrucât dobândirea dreptului asupra terenului solicitat de reclamant s-a făcut în baza actului adițional la contract, și nu în baza contractului.
Prin încheierea dată în ședința publică din data de 29.05.2007, instanța s-a pronunțat asupra excepției invocată de pârâta Fundația l, după punerea în discuția părților, în sensul respingerii excepției, întrucât actul adițional prin care s-a dobândit de către pârâta dreptul de proprietate face parte integrantă din contractul a cărui nulitate se solicită a fi constatată.
La data de 16.04.2007, reclamantul a formulat precizare a acțiunii introductive, arătând că solicită constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare, cu privire la suprafața de 448 mp.
Prin încheierea din ședința publică din data de 25.09.2007 s-a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a preciza temeiul juridic al acțiunii, respectiv încadrarea juridică a acestuia potrivit dispozițiilor legii 18/1991 sau ale legii 10/2001.
La data de 12.10.2007 reclamantul a depus la dosar precizare, arătând că temeiul juridic al acțiunii în constituie dispozițiile art. 20 alin. 41și 48 alin. 11din legea 10/2001 cu modificările și completările ulterioare, precum și art. 480-482 și 485-487 cod civil.
La termenul din data de 16.10.2007 instanța a ridicat din oficiu și a pus în discuția părților excepția de prescripție a dreptului la acțiune al reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 13387 din 16.10.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți a fost admisă excepția de prescripție a dreptului la acțiune al reclamantului.
A fost respinsă acțiunea privind pe reclamantul, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA, FUNDAȚIA,ca prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că potrivit art. 45 alin. 5 din Legea 10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, "prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Legea 10/2001 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 75 din 14 februarie 2001 și a intrat în vigoare la aceeași dată.
Acest termen de un an a fost ulterior prelungit ulterior succesiv cu încă 3 luni prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 109/2001 și cu încă 3 luni prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 145/2001.
În consecință, termenul de prescripție a dreptului la acțiune în cazul nulităților absolute prevăzute potrivit art. 45 din legea 10/2001, a expirat la data de 14 august 2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul,criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că a formulat în termen de o lună potrivit art.19 alin.2 din Decretul 167/1958, de la data de 10.05.2006 de când a luat la cunoștință de existența contractului de vânzare-cumpărare, prin adresa SC SA nr.485/10.05.2006.
Că, din probele administrate a rezultat fără dubiu ca suprafața de teren de 448 mp care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare este proprietatea sa,în calitate de moștenitor al principalei autoare,astfel încât cererea sa este întemeiată.
La pronunțarea sentinței atacate instanța nu a luat în considerare înscrisurile existente la dosar, considerând prin admiterea excepției prescripției că ar fi avut o conduită culpabilă, de inactivitate, în calitate de titular al dreptului la acțiune.
Dreptul său de a fi repus în termenul de prescripție a rezultat din eroarea în care a fost menținut din anul 1991 de când a fost formulată cererea de retrocedare.
Prin decizia civilă nr.303 din 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Do,j în dosarul nr.-, s-a respins apelul.
În motivarea deciziei s-a reținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 45 din Legea nr.10/2001, ce reglementează termenul special de prescripție a dreptului material la acțiune pentru cazul în care se solicită constatarea nulității absolute a actului de vânzare - cumpărare intervenit, începutul termenului de prescripție fiind calculat de la data de 14 august 2001.
Instanța a stabilit în mod corect incidența normei speciale și natura raportului litigios și data la care s-a născut dreptul la acțiune.
Că, în apel s-a solicitat și repunerea în termenul de prescripție a cererii care nu mai fusese formulată până la acea fază procesuală.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală - 304 pct.8 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat că instanța în mod greșit a apreciat asupra cererii de repunere în termen, chiar dacă această cerere a fost formulată pentru prima oară în apel.
Că, potrivit art. 19 din Decretul nr.167/1958 instanța poate, în cazul în care constatată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acțiunii, iar legea nu face diferența în ce privește soluționarea în fond sau în apel a cauzei.
A arătat recurentul că a făcut dovada existenței unor cauze justificate, pentru care termenul de introducere al acțiunii a fost depășit.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 46 din Legea nr.10/2001 republicată, indiferent de cauza de nulitate a actelor de înstrăinare, dreptul la acțiune se prescrise în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a legii.
În mod legal instanțele au reținut incidența în cauză a normei speciale menționate și în raport de data sesizării instanței au reținut că acțiunea este prescrisă, termenul de prescripție și data nașterii dreptului la acțiune fiind determinate corect.
Potrivit dispozițiilor art. 294 Cod pr. civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Această dispoziție trebuie interpretată în sensul că nu pot fi formulate în apel pretenții care nu au fost supuse judecății primei instanțe.
Se constată că cererea de repunere în termenul de introducere a acțiunii, nu a făcut obiectul acțiunii la instanța de fond, ci a fost formulată pentru prima dată la instanța de apel, care în mod legal a caracterizat-o ca fiind o cerere nouă care nu poate fi primită - art. 294 Cod pr. civilă.
Este nefondată susținerea recurentului că, raportat la dispozițiile art. 19 din Decretul nr.167/1958, cererea de repunere în termen poate fi formulată și în calea de atac.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr.303 din 03 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele pârâte PRIMĂRIA, FUNDAȚIA C și SC. SA ( fost G ).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
18.11.2008
Jud.apel
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Paraschiva Belulescu
