Anulare act. Decizia 905/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA NR.905
Ședința publică de la 03 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costel Drăguț Președinte Instanță
- - - - JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
- --- - - JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 27 octombrie 2008, privind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuienții și împotriva deciziei civile nr.433 din 06 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 27 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pt. deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 03 noiembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și, Consiliul Local al Municipiului T, respectiv Municipiul reprezentat prin Primar, pentru a se constata că imobilul situat în T- a fost trecut în proprietatea Statului Român fără titlu valabil, cu aplicarea greșită a prevederilor Decretului nr.92/1950, respectiv nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr.11999/1997, încheiat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T și pârâții persoane fizice, pentru apartamentul nr.1 din imobil.
Au mai solicitat reclamanții a se dispune obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie spațiul locativ, împreună cu terenul aferent, respectiv a se constata nulitatea absolută a actelor încheiate în favoarea unor terțe persoane de către pârâții cu privire la apartamentul nr.1, pentru încălcarea dispozițiilor art.9 alineat ultim din Legea nr.112/1995.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii testamentari ai numitei, la rândul său moștenitoare legală a proprietarilor tabulari, și, de la care imobilul a fost preluat în temeiul Decretului nr.92/1950, deși se încadrau în categoriile exceptate de la aplicarea acestui act normativ.
Cu privire la contractul de vânzare - cumpărare încheiat în favoarea pârâților, s-a arătat că acesta este nul absolut, întrucât art.9 din Legea nr.112/1995 permitea doar vânzarea imobilelor preluate de Statul Român cu titlu valabil.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T reprezentat prin Primar au solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că au fost respectate dispozițiile legale la încheierea contractului de vânzare - cumpărare în favoarea pârâților și că imobilul a fost preluat cu titlu valabil de către Statul Român.
Pârâtul a invocat prin întâmpinările depuse, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Prin sentința civilă nr.1827/23.02.2006, Judecătoria Timișoaraa admis în parte acțiunea completată și precizată, a constatat că pentru cota de din dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr.783 T nr. top 1084, situat în T-, Statul nu deține titlu valabil, respingând în rest acțiunea, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că moștenitorii după foștii proprietari tabulari au calitate procesuală activă în cauză.
Pe fond, s-a constatat că însăși Legea nr.10/2001 consacră caracterul abuziv al măsurilor de preluare în patrimoniul statului a imobilelor.
Din acest punct de vedere, s-a constatat că nu există identitate între adevărații proprietari ai imobilului la data preluării lui și persoanele menționate cu această calitate în lista anexă la Decretul nr.92/1950, în sensul că a fost inclus în anexă doar, la poziția nr.263, în timp ce fratele acestuia, nu a fost menționat, deși era coproprietar cu o cotă distinctă evidențiată în CF.
Pe de altă parte, reclamanții nu au făcut dovada că cei doi frați coproprietari ar fi fost exceptați de la naționalizare, datorită ocupațiilor de la acel moment.
Ca atare, s-a constatat că imobilul a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu, pentru cota de ce a aparținut numitului, antecesor al reclamanților.
În privința contractului de vânzare - cumpărare încheiat în favoarea pârâților, s-a constatat că acesta a fost încheiat în temeiul art.9 din Legea nr.112/1995.
Câtă vreme la acel moment apartamentul nu fusese retrocedat foștilor proprietari, reclamanții nu formulaseră nici o cerere de retrocedare ( pe cale administrativă sau juridică), pârâții se puteau socoti îndreptățiți la cumpărarea apartamentului pe care pe care îl ocupau în baza unui contract de închiriere valabil încheiat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal atât pârâtul Consiliul Local al Municipiului T, cât și reclamanții și.
Reclamanții au solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a se constata că și cota de din dreptul de proprietate asupra imobilului, ce a aparținut numitului a fost naționalizat abuziv, a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat cu privire la apartamentul nr.1 din clădire în favoarea pârâților, a se dispune restabilirea situației anterioare acestei vânzări în CF nr.783 T, precum și obligarea pârâților de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie spațiul locativ.
Au susținut că prima instanță nu era îndreptățită a omite analiza valabilității titlului de preluare a imobilului în patrimoniul statului, câtă vreme art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 statuează că instanțele judecătorești au obligația de a stabili valabilitatea titlului în discuție, ca o condiție a acesteia fiind stabilită conformitatea decretului de naționalizare cu constituția, tratatele internaționale la care România era parte și cu legile în vigoare la data aplicării lui.
Reclamanții apelanți conchid că această omisiune a instanței a condus la o soluție "inedită", constatând că doar o cotă din dreptul de proprietate asupra imobilului a fost preluată fără titlu și pronunțând o hotărâre în minus petita, de vreme ce s-a solicitat a se constata caracterul abuziv al naționalizării.
Consiliul Local al Municipiului T, a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii susținând că imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea Statului sub imperiul Decretului nr.92/1950, care respecta Constituția în vigoare la acel moment. De asemenea imobilul face parte din domeniul privat al Statului, fiind preluat cu titlu valabil în sensul art.6 alin.1 din legea nr.213/1998, de vreme ce Decretul nr.92/1950 este enumerat exemplificativ între actele normative la care face referire art.1 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995.
Prin decizia civilă nr. 229/2007 Tribunalul Timișa dispus respingerea apelurilor ca nefondate.
Din motivarea acestor hotărâri se poate reține că imobilul din litigiu a fost preluat abuziv de către stat, statul a preluat fără titlu cota de aparținând coproprietarului și tot abuziv cota de aparținând coproprietarului care a fost naționalizată prin Decretul 92/1950.
Față de cota de naționalizată abuzul a fost declarat legal, așa încât reclamanții nu mai au interes să promoveze o acțiune în constatare.
Pe de altă parte, se consideră ca fiind legală preluarea conform decretului 92/1950 și deci Statul ar fi proprietar legal pentru din imobil, astfel încât, contractul ulterior de vânzare în temeiul Legii 112/1995 este valabil și oportun reclamanților, iar cumpărătorul este proprietar legal al apartamentului cumpărat.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs reclamanții - și, solicitând casarea lor ca nelegale, cu admiterea pe fond a acțiunii introductive.
Recurenții au susținut că Statul Român a dobândit abuziv întregul imobil și că din acest motiv reclamanții au rămas în continuare proprietarii lui.
Pe cale de consecință și vânzarea de către stat a apartamentului către pârâți este nelegală, aceștia neputând să cumpere legal de la un vânzător neproprietar, cumpărătorii fiind deci neproprietari, iar actul lor de vânzare neavând nici o valoare juridică, reclamanții pot să revendice în temeiul art. 480 cod civil dreptul lor de proprietate.
Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T au formulat la rândul său recurs solicitând casarea ambelor hotărâri atacate, cu respingerea pe fond a acțiunii formulate de reclamanți.
Recurenta a motivat arătând că Decretul 92/50 a fost legal emis, legal aplicat, Statul a devenit și este proprietarul imobilului, iar reclamanții nu au nici un drept să-l revendice.
Prin decizia civilă nr.433/13 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr.299/A/27 martie 2007 și a sentinței civile nr.1827/23.02.2006.
S-au modificat ambele hotărâri, în sensul constatării că preluarea abuzivă s-a făcut asupra întregului imobil, situat în T,-.
S-au menținut restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
S-a respins recursul formulat de Consiliul Local și Municipiul
În motivarea deciziei s-a reținut că imobilul situa în T- a fost naționalizat prin Decretul nr.92/1950, în condițiile în care acesta aparținea în coproprietate de câte coproprietarilor, iar prin actul de naționalizare a fost vizat numai unul dintre coproprietari -, astfel că din punct de vedere juridic a rămas în continuare proprietar pe cota de din imobil, deși preluarea s-a făcut în fapt pentru întreg imobilul.
S-a apreciat că preluarea a fost abuzivă atât în ceea ce privește cota de naționalizată de la, cât și cota de care a rămas neinclusă în actul de naționalizare, abuzul constând în însușirea și deposedarea violentă a cotei proprietarului, care nu a fost naționalizat.
Actul de naționalizare a fost un act abuziv, indiferent de conținutul sau modul său de aplicare, dispozițiile art. 2 din Legea nr.10/2001 fiind aplicabile, astfel că foștii proprietari, respectiv moștenitorii acestora au păstrat în mod nealternat dreptul lor de proprietate.
Pe fond, s-a reținut că în speță contractele de închiriere au fost încheiate cu respectarea legii, la fel și contractele de vânzare - cumpărare încheiate în baza Legii nr.112/1995.
Comparând titlurile celor două părți, instanța a dat prioritate titlului deținut de către cumpărători, la data întocmirii contractului dreptul de proprietate al Statului nefiind contestat, iar reclamanții nu au solicitat restituirea în natură, ci au cerut numai contravaloarea imobilului, actul de vânzare - cumpărare intrând în circuitul civil și a devenit opozabil prin înscrierea în cartea funciară.
Împotriva acestei hotărâri au formulat cerere de revizuire revizuienții și, invocând în drept dispozițiile art. 322 alin. 1 pct.1,2 și 7 Cod pr. civilă, solicitând să se constate naționalizarea abuzivă și a cotei de parte din imobilul înscris în nr.783, aparținând lui, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.11999/1997, restabilirea situației anterioare și intabularea dreptului lor în cartea funciară, precum și obligarea intimaților și să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul în litigiu.
În dezvoltarea motivelor de revizuire, s-a invocat că dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice care nu se pot aduce la îndeplinire, în sensul că, deși s-a constatat că preluarea abuzivă s-a făcut asupra întregului imobil, s-au menținut restul dispozițiilor atacate în sensul menținerii ca valabil a contractului de vânzare - cumpărare.
S-a invocat că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-a cerut,în sensul că nu au cerut să se constate că imobilul a fost preluat abuziv de către stat, ci că naționalizarea s- realizat fără titlu, astfel că instanța nu s-a pronunțat nici asupra lucrului cerut.
S-a invocat că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, în sensul că a procedat la o analiză cu care nu a fost investită, respectiv compararea titlurilor de proprietate ale părților.
În temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 Cod pr. civilă, s-a invocat că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat că întreg imobilul a fost preluat fără titlu.
Intimații Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T au depus întâmpinare și au solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, motivat de faptul că hotărârea pronunțară de instanța de recurs nu evocă fondul cauzei, iar pe fondul pricinii au arătat că hotărârea este legală și temeinică.
Intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea cererii de revizuire.
S-a arătat că în cauză, competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod pr. civilă, aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar pe fond nu sunt întrunite condițiile impuse de lege.
S-a invocat că în cauză cererea de revizuire a fost depusă tardiv, iar pe fondul cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 Cod pr. civilă, este nefondată.
Excepțiile invocate privind inadmisibilitatea cererii de revizuire, motivat de faptul că hotărârea instanței de recurs nu evocă fondul și excepția tardivității cererii de revizuire sunt nefondate.
Se constatată că hotărârea a cărei revizuire se solicită este o hotărâre prin care se evocă fondul cauzei, modificându-se în parte ambele hotărâri, iar raportat la data pronunțării deciziei ( 13 mai 2008 ) și data introducerii cererii de revizuire ( 16.06.2008 ), aceasta a fost depusă în termenul legal prevăzut de art. 324 alin. 1 pct. 1 Cod pr. civilă.
Analizând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct. 1 și 2 Cod pr. civilă, se constată că aceasta este nefondată.
În ceea ce privește capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod pr. civilă, având în vedere dispozițiile art. 323 Cod pr. civilă,urmează a se declina competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 1 se referă la situația în care instanța pronunță dispoziții contradictorii chiar în dispozitivul hotărârii, astfel încât acesta nu poate fi pus în executare.
Textul nu vizează situații contradictorii între considerentele hotărârii și dispozitiv, sau a contrarietăți între considerente și nici situația neclarității dispozitivului.
Se constată că în cauză dispozitivul hotărârii nu cuprinde dispoziții potrivnice și care să conducă la imposibilitatea executării.
Motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod pr. civilă constituie o aplicare a principiului disponibilității, precum și obligației instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății, însă cu respectarea cadrului procesual fixat de părți.
Acest text de lege nu se referă la temeiurile cererilor, ci numai la obiectul lor, la pretențiile concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată.
Faptul că instanța de recurs a procedat la analiza și compararea titlurilor părților în soluționarea și argumentarea cererii în revendicare, nu constituie o extra petita, deoarece prin aceasta doar s-a motivat în fapt și în drept acest capăt de cerere.
Instanța de recurs a analizat și soluționat cauza în limitele investirii sale, reținând că abuzul Statului a constat în însușirea și deposedarea violentă a cotei proprietarului care nu a figurat în actul de naționalizare, cât și în ceea ce privește pe coproprietarul menționat în anexa la actul de naționalizare, actul de naționalizare fiind un act abuziv, indiferent de conținutul sau modul său de aplicare.
Eventualele greșeli de judecată, de interpretare și aplicare a legii, de reținere greșită a obiectului dedus judecății, nu pot constituit motiv de revizuire.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 323 și art. 326 Cod pr. civilă, a se respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții și, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.1 și 2 Cod pr. civilă și a se declina competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod pr. civilă, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 Cod pr. civilă, formulată de revizuienții și împotriva deciziei civile nr.433 din 06 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar.
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 7 Cod pr. civilă, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
-
Grefier,
-
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
04.12.2008
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Sorin Drăguț, Mihaela Loredana
