Anulare act. Decizia 907/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 907

Ședința publică de la 04 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Oana Ghiță

JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu

JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan

Grefier - -

Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 594 din 25 iunie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, PREFECTURA D - COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, .

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul, intimata reprezentată de avocat, lipsind contestatoarea, intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, PREFECTURA D - COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Instanța din oficiu invocă excepția inadmisibilității contestației în anulare în raport de dispozițiile art. 317 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv că nu se poate exercita contestație în anulare pentru motivele care s-ar putea invoca pe calea apelului sau a recursului.

excepția cu fondul, în temeiul art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, acordă cuvântul părților.

Contestatorul lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția pusă în discuție și solicită admiterea contestației în anulare conform motivelor scrise.

Avocat, pentru intimata, arată că motivele contestației în anulare puteau fi formulate pe calea apelului și chiar a recursului și pune concluzii de admitere a excepției invocate.

Pe fond, solicită respingerea contestației în anulare, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra contestației în anulare de față;

Prin cererea disjunsă și înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 6308/2004, reclamanta a solicitat instanței să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate emis titularei, prin aceeași încheiere de disjungere dispunându-se înregistrarea sub același număr de dosar și cererea reconvențională formulată de pârâții și, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare transcris sub numărul 5094 din 25 1991, constatarea nulității actelor juridice subsecvente, respectiv actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 824 din 27 martie 1997, actul adițional autentificat sub nr. 970 din 9 aprilie 1997, precum și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1716 din 9 iulie 1997.

Pârâții au solicitat și obligarea reclamantei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2900 mp situat în tarlaua 51, parcela 64 și respectiv terenul în suprafață de 1700 mp situat în tarlaua 51, parcela 71, precum și obligarea reclamantei la plata contravalorii lipsei de folosință pentru terenurile revendicate.

Prin întâmpinarea formulată, reclamanta pârâtă a solicitat respingerea cererii reconvenționale și a invocat excepția autorității de lucru judecat, precizând că autoarea pârâților, a formulat acțiune în revendicare, aceasta fiind respinsă prin sentința civilă nr. 5425/1995 rămasă irevocabilă.

Prin sentința civilă nr. 10331 din 23 septembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți și, în contradictoriu cu reclamanta reținând ca fiind îndeplinite în speță condițiile autorității de lucru judecat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel apelanții pârâți și, invocând greșita aplicare a legii în ceea ce privește soluționarea excepției autorității de lucru judecat, precum și omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii principale în constatare nulitate act juridic, formulată de către intimata reclamantă.

Prin decizia civilă nr. 1934/2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, a fost declinată competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Dolj care, prin decizia civilă nr. 1121 din 15 decembrie 2005, admis apelul declarat, desființând sentința civilă nr. 10331/2004, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță, la Judecătoria Craiova, reținând omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii principale în constatarea nulității titlului de proprietate emis titularei, această omisiune echivalând cu necercetarea fondului acestei cereri.

La data de 31 martie 2006 reclamanta pârâtă a precizat cadrul procesual, investind prima instanță cu soluționarea cererii în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 2550-59519 din 21 ianuarie 2002, emis titularei defuncte, în ceea ce privește suprafețele de 0,31 ha situată în tarlaua 51, parcela 61; 0,29 ha situată în tarlaua 61, parcela 64; 0,44 ha situată în tarlaua 51, parcela 65; 0,17 ha situată în tarlaua 51, parcela 71, precum și cu soluționarea cererii în obligarea comisiilor locale de fond funciar la întocmirea documentației necesare în vederea emiterii în favoarea pârâților a unui nou titlu de proprietate, dar pe un alt amplasament.

A arătat că titlul său de proprietate cuprinzând aceleași suprafețe de teren este mai bine caracterizat, fiind și anterior titlului pârâților, iar dreptul său de proprietate prezintă ca izvor, în sens formal, dispozițiile Legii nr.18/1991 art. 27-28, căror aplicare a fost realizată la o dată la care pârâții nu formulaseră cerere de reconstituire pentru terenul în posesia căruia reclamanta a intrat la data de 11 iulie 1991.

La aceeași dată, pârâții reclamanți au precizat cererea reconvențională formulată, înțelegând să investească instanța cu cererea în constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare - cumpărare transcris sub nr. 5094 din 25 1991 încheiat între CAP, în calitate de vânzător și cumpărătorii ( actual ) și, având ca obiect suprafața de teren de 5 ha, pentru neîndeplinirea formei autentice.

Pârâții au solicitat și constatarea nulității absolute a actelor juridice subsecvente, respectiv actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 824 din 27 martie 1997, actul adițional autentificat sub nr. 970 din 9 aprilie 1997 de către același birou notarial, precum și a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1716 din 9 iulie 1997.

Pârâții au solicitat de asemenea, obligarea reclamantei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2900 mp situat în tarlaua 51 parcela 64 și terenul în suprafață de 1700 mp situat în tarlaua 51, parcela 71, precum și obligarea acesteia la plata sumei de 20.000.000 lei ROL reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a suprafețelor de teren revendicate pentru perioada 10 mai 2002 și până la data introducerii cererii, pârâții rezervând dreptul de a modifica câtimea valorii obiectului.

Prin încheierea de ședință din data de 9 iunie 2006 fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, prima instanță constatând neîndeplinirea condițiilor privind identitatea de obiect și cauză față de litigiul ce a făcut obiectul dosarului 15571/1992.

Prin cererea depusă la dosar, la termenul din 24 2006 8 fila 105 din dosarul primei instanțe ), pârâții reclamanți și au renunțat la judecarea capetelor de cerere privind revendicarea suprafețelor de 0,31 ha situată în tarlaua 51, parcela 61 și 0,44 ha situată în tarlaua 51, parcela 65, și respectiv obligarea reclamantei la plata contravalorii lipsei de folosință pentru aceste suprafețe de teren.

Prin sentința civilă nr. 5690 din 20 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Craiova, a fost respinsă acțiunea principală.

A fost admisă în parte cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată succesiv, la data de 31 martie 2006, 24 2006 și 2 februarie 2007, de către pârâții.

A fost constatată nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare încheiat în 8 decembrie 1992 transcris sub nr. 5094 din 25 1991, în ceea ce privește terenul în suprafață de 5 ha situat în C, cartier,-.

A fost constatată nulitatea absolută parțială a actului de partaj de partaj voluntar autentificat sub nr. 824 din 27 martie 1997, în ceea ce privește terenul în suprafață de 5 ha situat în C, cartier,-.

A fost constatată nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1716 din 9 iulie 1997 de către pârâții și în calitate de vânzători și reclamanta în calitate de cumpărător, în ceea ce privește terenul în suprafață de 1.333,5 mp situat în C, cartier -.

A fost obligată reclamanta să lase pârâților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2900 mp situat în C, cartier -, tarlaua 51, parcela 64 și terenul în suprafață de 1700 mp situat în tarlaua 51, parcela 71.

A fost respins capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata sumei de 40.910 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor revendicate.

A fost disjunsă cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului C și Consiliului Local al Municipiului C, de către reclamantă la data de 6 aprilie 2007 și a fost fixat termen în vederea soluționării cererii disjunse, la data de 1 iunie 2007.

A fost obligată reclamanta la plata sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată, către pârâți.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta arătând că, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament nu poate aduce atingere drepturilor altor persoane, daca suprafețele au fost atribuite legal acestora, iar drepturile dobândite în temeiul Legii nr.18/1991 rămân valabile, fără nici o altă confirmare.

Împotriva aceleiași hotărâri judecătorești au declarat apel și apelanții pârâți și, criticând soluția pronunțată asupra capătului de cerere privind obligarea reclamantei la plata contravalorii lipsei de folosință a terenurilor revendicate, precizând că reclamanta nu poate fi apreciată că posesor de bună credință, în condițiile în care a cunoscut încă din anul 1991 faptul că autoarea a fost pusă în posesie asupra terenului în litigiu și având cunoștință despre eliberarea titlului de proprietate în favoarea titularei autoare.

Prin decizia civilă nr.655 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-au respins apelurile formulate de apelanta reclamantă și de către apelanții pârâți,.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art.304 alin.1 pct.9 Cod pr. civilă, precum și pârâții și, aceștia susținând că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 486 Cod civil, dar și a prevederilor art. 274 Cod pr. civilă.

Prin decizia civilă nr.594 din 25 iunie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de reclamanta.

A fost modificată decizia civilă, în sensul că s-a admis apelul declarat de aceeași parte.

A fost schimbată sentința, în sensul că s-a respins cererea reconvențională cu precizările ulterioare, formulată de pârâții și.

S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta .

S-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr.2550-59519/21.01.2002 pentru suprafața de teren de 0,31 ha arabil situat în T 51, cu vecinătățile indicate în titlu; 0,29 ha teren arabil situat în, cu vecinătățile din titlu; 0,440 ha teren situat în cu vecinătățile din titlu și 0,1700 ha teren situat în cu vecinătățile încheiate în titlu.

A fost obligată Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 C să pună în posesie pârâții asupra suprafețelor de teren menționate pe un alt amplasament și Comisia județeană de aplicare a dreptului de proprietate asupra terenurilor C - D să emită titlul de proprietate pârâților, corespunzător pe noul amplasament.

A fost menținut restul dispozițiilor deciziei civile.

S-a respins recursul promovat de pârâții,.

Au fost obligați pârâții recurenți la plata sumei de 4419 lei cheltuieli de judecată, în favoarea recurentei reclamantă.

S-a reținut că în cauză operează dispozițiile art.1201 cod civil și art.166 Cod pr. civilă, privind existența puterii de lucru judecat raportat la sentința civilă nr.5425/5.04.1991 pronunțată în dosarul nr.15571/1992 al Judecătoriei Craiova, referitor la motivul de nulitate invocat în privința contractului de vânzare - cumpărare nr.5094/1991 și relativ la acțiunea în revendicare asupra terenurilor în suprafață de 0,29 ha.situat în 51 64 și 1100. situat în 51 71, existând tripla identitate cerută imperativ de textele de lege, respectiv de părți, de obiect și de cauză.

S-a reținut de asemenea că, actul de vânzare - cumpărare nr.5094/25.11.1991 a fost legal întocmit, fiind respectate dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea nr.18/1991.

Ca atare, nu se mai poate pune nici problema (conform teoriei anulării actelor subsecvente) a anulării actelor încheiate ulterior, ce au avut la bază contractul de vânzare cumpărare 5094/1991, considerat valabil încheiat.

Avându-se în vedere problema deja tranșată prin sentința civilă nr.5425/1994, irevocabilă a Judecătoriei Craiova, prin care se reține greșita reconstituire a dreptului de proprietate autoarei pentru terenul în litigiu și în contextul reținerii ca valabil a contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate absolută se solicită, în consecință trebuia anulat parțial titlul de proprietate nr.2550-59519/21.01.2002 pentru suprafața de teren cu privire la care comisia nu mai putea face reconstituirea și punerea în posesie, întrucât ieșise din patrimoniul CAP și nu mai putea fi făcută pe aceste terenuri.

Prin urmare, titlul de proprietate a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art.8-11 din Legea nr.18/1991.

Însă, față de actele din dosar, s-a reținut că autoarea era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu care figura în registrul agricol însă, pe un alt amplasament decât cel în litigiu din considerentele arătate.

Astfel, pentru terenul pentru care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate se are în vedere dreptul în sine, intrinsec.

Reconstituirea s-a făcut în abstract - pentru terenurile pentru care justifică dreptul, dar numai cu ocazia punerii în posesie acest drept se concretizează, în materialitatea lui.

Însă, această punere în posesie nu se mai putea face, odată ce ieșise la vremea respectivă din patrimoniul CAP, cu ocazia vinderii la licitație.

Conform art.11 din Legea nr.18/1991, prin urmare dreptul pârâtelor exista ca drept reconstituit, numai că respectiva Comisie locală de aplicare a Legii nr.18/1991 trebuia să efectueze punerea în posesie pe alte suprafețe de teren decât cele vândute, iar comisia județeană trebuia să emită titlul de proprietate corespunzător noilor amplasamente ale terenurilor.

Cu privire la recursul formulat de pârâții și, s-a reținut că este nefondat.

Instanța a concluzionat că atâta vreme cât s-a reținut ca valabil încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr.5094/1991 și implicit, ca o consecință firească actele subsecvente încheiate în baza lui, solicitările recurenților pârâți privind plata contravalorii lipsei de folosință, aplicarea greșită a art. 486 Cod civil și reținerea bunei credințe a reclamantei, cât și neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată, nu mai au suport legal.

Susținerile bazate pe acțiunea în revendicare au fost înlăturate, pentru argumentele expuse de instanță cu privire la existența puterii de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii și, invocând în drept dispozițiile art. 317 alin.1 pct. 2 și art. 317 alin. 2 Cod pr. civilă.

Au susținut că acțiunea formulată de reclamantă este susceptibilă numai de două grade de jurisdicție și prin urmare, Curtea de APEL CRAIOVA nu avea competența să soluționeze recursurile declarate în cauză, fiind vorba de un litigiu de fond funciar.

Au mai arătat că, spre deosebire de acțiunea principală, hotărârea prin care urma a fi soluționată cererea reconvențională, era susceptibilă de a fi atacată cu apel, și-n atare situație, acțiunea principală și cererea reconvențională trebuiau disjunse, deoarece cele două comportau căi de atac diferite.

Examinând lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale invocate, Curtea urmează să respingă contestația în anulare, pentru următoarele considerente:

Art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod pr. civilă prevede că, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică, privitoare la competență.

În alin. 2 al aceluiași articol se arată că această cale extraordinară de atac poate fi primită pentru motivele prevăzute la pct. 1 și 2, în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins, pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins, fără ca el să fi fost judecat în fond.

În speță, nu sunt incidente dispozițiile legale citate, câtă vreme motivele invocate în cadrul contestației în anulare nu au constituit critici în recursul declarat de către pârâții și și respectiv, de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.655 din 17 decembrie 2007 Tribunalului Dolj.

Or, așa cum rezultă din art. 317 alin. 2 Cod pr. civilă, o condiție pentru admisibilitatea contestației în anulare întemeiată pe acest text de lege, este aceea ca motivele pentru care este formulată contestația să fi fost invocate și în recurs, iar instanța să le fi respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt, sau recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Observând lucrările dosarului nr- al Curții de APEL CRAIOVA, se constată că nici una din părți nu a formulat motive de recurs prin care să fi invocat necompetența Curții de APEL CRAIOVA în soluționarea recursurilor, cu judecata cărora a fost investită.

În atare situație, contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin.2 Cod pr. civilă raportat la art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod pr. civilă nu este admisibilă, urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECID E:

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii, împotriva deciziei civile nr. 594 din 25 iunie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, PREFECTURA D - COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 04 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.Judec.-

Tehn./2 ex.

10.10.2008

Jud.rec.

Președinte:Oana Ghiță
Judecători:Oana Ghiță, Maria Cumpănașu, Costinela Sălan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 907/2008. Curtea de Apel Craiova