Anulare act. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 93/2008
Ședința publică de la 14 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina Gheorghina Nicoară
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanții și împotriva deciziei civile nr.226/A din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar cu nr.unic - având ca obiect anulare act, în contradictoriu cu pârâții intimați, și .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent asistat de avocat, intimatele și, și avocat în a av. pentru intimata, lipsind aceasta și recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat.
Avocat pentru recurenți învederează că pe rolul Judecătoriei Alba Iulia există o acțiune în rectificare de carte funciară între aceleași părți care face obiectul dosarului nr- și care are o strânsă legătură cu cauza de față. Solicită suspendarea prezentei cauzei în baza art.244(1) cod procedură civilă, până la soluționarea acelui dosar. Depune copie după acțiune și certificat de grefă cu care probează existența dosarului nr- pe rolul Judecătoriei Alba Iulia -din care se comunică un exemplar cu celelalte părți prezente. Mai depune în probațiune copie după decizia civilă nr.894/2006 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- între aceleași părți, care viza constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare privind imobilele înscrise în CF 5117 A
Avocat pentru intimata solicită respingerea cererii de suspendare a cauzei, învederând că în prezentul dosar se cere anularea unui certificat de moștenitor care nu a fost atacat în cealaltă acțiune.
Instanța, deliberând, constatând că între cauze nu există o strânsă legătură de cauzalitate întrucât în dosarul invocat nu a fost atacat certificatul de moștenitor, respinge cererea de suspendare a cauzei formulată de recurenți.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru reclamanții recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de pârâți și admiterea apelului formulat de reclamanți. În continuare susține motivele de recurs invocate în scris, arătând, în esență, că Statul Român și-a întabulat dreptul de proprietate în mod corect, dar operațiunea de înscriere în cartea funciară a fost defectuoasă, impunându-se promovarea unei acțiuni de rectificare a înscrierilor în CF, corespunzătoare realității juridice și faptice a imobilului în litigiu. Mai susține că la data preluării imobilului de către Statul Român imobilul se afla în proprietatea exclusivă a pârâtei întrucât cei trei succesori a lui au renunțat în fața notarului la drepturile lor succesorale în favoarea acesteia. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru pârâta intimată solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de apel ca fiind temeinică și legală. În continuare susține motivele de respingere invocate în întâmpinare, arătând că instanța de apel a reținut în mod exact starea de fapt, și aplicabilitatea Legii 115/1938, precum și legalitatea certificatului de moștenitor nr.116/1962 al notariatului de Stat Orăștie. Mai arată că Statul Român a vândut reclamanților recurenți doar cota de 1/6 ce îi aparținea. Solicită cheltuieli de judecată.
Pârâta intimată solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a deciziei pronunțate în apel ca fiind corectă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâta intimată achiesează la concluziile surorii sale.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.2824/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr.- în rejudecare, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, și și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor autentificat sub nr.234/2002 de către BNP, în sensul radierii din acest act a imobilului casă de locuit înscris în CF 5117 A I ca fiind masa succesorală rămasă după def., și.
S-a dispus anularea încheierii de întabulare nr.1204/1997 operată în foaia Aac ărții funciare 5117 AIs un B 10-11.
S-a dispus anularea încheierii de întabulare nr.9023/2002 operată în foaia Aac ărții funciare 5117 AIs ub B 12-19.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamanților în CF 5117 AIa supra imobilului construcție, în cotă de 1/1 părți, cu titlu cumpărare.
S-a dispus reîntabularea dreptului de proprietate asupra terenului conform certificatului de moștenitor nr.234/2002 a BNP în favoarea moștenitorilor.
A fot respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților ca nefondată.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 938 lei în favoarea reclamanților cu titlu cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții și pârâta.
Prin decizia civilă nr.226/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.- s-a respins apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.2824/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr.-.
S-a admis apelul declarat de pârâta împotriva aceleiași sentințe și în consecință a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâtelor, și.
Au fost obligați intimații să plătească apelantei cheltuieli de judecată în sumă de 19 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut și motivat în esență următoarele:
Potrivit art.26 din DL nr.115/1938"drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită, expropriere; titularul nu va putea dispune de ele prin cartea funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea".
Prin urmare, chiar dacă se susține că Statul Român a dobândit dreptul de proprietate asupra întregului imobil construcție prin efectul Decretului nr.223/1974, Statul nu putea dispune de dreptul astfel dobândit decât după întabulare și în limita dreptului astfel întabulat.
Statul Român s-a întabulat numai asupra cotei de 1/6 părți deținute de către.
De altfel, prin decizia nr.292/A/2004 a Curții de APEL ALBA IULIA (filele 85, 86) s-a constatat irevocabil că imobilul înscris în CF nr.5117 A I, nr.top.4916 a fost preluat la stat fără titlu, astfel că se prezumă că imobilul nu a ieșit niciodată din patrimoniul foștilor proprietari.
Prima instanță mai reține că imobilul a fost preluat în integralitatea sa de la pârâta, cea care a edificat imobilul împreună cu soțul său după anul 1974, ca urmare a cererii de părăsire definitivă a țării, cu luarea în considerare a declarației autentificate date de ceilalți proprietari de carte funciară că nu au nici o contribuție la realizarea acestui imobil.
Mai întâi că nu există nicio dovadă care să susțină afirmația că imobilul a fost edificat numai de către pârâta și soțul său după anul 1974.
Chiar și dacă ar fir fost așa, fiind în sistem de carte funciară, această casă nouă, edificată după anul 1974 nu a fost notată în cartea funciară, astfel că drepturile reale menționate în cartea funciară nu se pot referi la ceva ce nu este notat în CF.
Potrivit probelor administrate în cauză, casa notată în cartea funciară sub nr.top.4916 exista încă din anul 1961, întrucât potrivit certificatului de moștenitor nr.116/1962 eliberat după defunctul la momentul decesului său în 4 mai 1961,în masa succesorală lăsată a intrat imobilul înscris în CF5 117 A I, top.4916 casă, curte și grădină în suprafață de 3057 mp, din care cota defunctului este de parte cu titlu de cumpărare.
Prin urmare, cât timp acest certificat de moștenitor nu este anulat printr-o hotărâre judecătorească, el continuă să-și produce efectele juridice, inclusiv sub aspectul certificăriidobândirii prin cumpărare a dreptului de proprietate de către defunctul asupra imobilului constând în casă, curte și grădină.
Declarația dată de moștenitorii înscriși în cartea funciară referitoare la lipsa oricărei contribuții la casa pretins realizată de către apelanta nu poate avea nicio relevanță juridică, știut fiind faptul că în acea perioadă "consimțământul" proprietarilor de carte funciară era obținut prin mijloace abuzive, inclusiv prin violență morală constând în constrângerea la care erau supuși acești proprietari.
Pe de altă parte, nu se poate afirma că prin această declarație proprietarii tabulari înscriși sub B2, B3, B5 au renunțat la dreptul lor de proprietate înscris în cartea funciară, iar preluarea imobilului în temeiul Decretului nr.223/1974 s-a făcut numai de la apelanta care însă nu era proprietară exclusivă asupra imobilului.
În condițiile în care drepturile conferite prin eliberarea certificatului de moștenitor nr.116/1992 sunt întabulate în cartea funciară, ele se prezumă că există în favoarea persoanei pe numele căruia s-a înscris dreptul și pot fi radiate numai prin procedura rectificării prevăzută de art.34 din nr.115/1938.
Se mai reține că reclamanții nu au cerut anularea acestui certificat pentru a putea ulterior să ceară rectificarea înscrierii dreptului de proprietate de sub B2, B3 și B5.
Cât timp încheierea de carte funciară nr.1951/4 septembrie 1975 nu este anulată, ea continuă să-și producă efectele juridice care nu pot fi ignorate de nici o persoană, întrucât prin înscrierea în cartea funciară dreptul de proprietate devine opozabilergo omnes.
Pe de altă parte, la data emiterii deciziei nr.374/25.09.1975 în aplicarea Decretului nr.223/1974 erau deja întabulate în cartea funciară drepturile de proprietate ale moștenitorilor lui, încheierea de întabulare fiind datată 4.09.1974, astfel că nu putea fi ignorată nici măcar de către Statul Român prin organele sale de la acel moment.
Totodată, trebuie remarcat că reclamanții nu au solicitat rectificarea sau anularea încheierii de carte funciară nr.1434/19.05.1976 prin care Statul Român s-a întabulat numai asupra cotei de proprietate a lui de sub B6, aceștia putând și trebuind să cunoască împrejurarea că Statul Român era proprietar tabular doar asupra cotei sale de 1/6 din imobilul de sub înscris în CF 5117 A I, deținută anterior de către, aspect pe care puteau să-l cunoască printr-o simplă cercetare a cărții funciare.
Deoarece Statul Român era proprietar tabular numai asupra cotei de 1/6 din imobil este evident că doar această cotă putea face obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamanții, având în vedere prevederile art-26 teza a II-a din nr.115/1938.
Cu privire la acest contract se mai remarcă și împrejurarea că reclamanții au cumpărat doar suprafața de 49,21 mp aferentă unei camere, plus o magazie de 3,35 mp, în condițiile în care casa preluată de Statul Român are o suprafață mult mai mare- 68,95 mp, acesta fiind un alt argument pentru care reclamanții nu ar putea fi întabulați asupra cotei de 1/1 părți din imobilul construcție. Dacă prețul a fost plătit pentru o suprafață construită mai mare decât cea aferentă cotei de 1/6 părți, reclamanții au la îndemână o acțiune redhibitorie îndreptată împotriva înstrăinătorului.
Pentru considerentele arătate referitoare la întabularea certificatului de moștenitor nr.116/1962 și opozabilitatea întabulării dreptului de proprietate al proprietarilor de sub B2, B3, B5, în condițiile în care valabilitatea certificatului de moștenitor ce a stat la baza încheierii de întabulare nr.1951/1975 nu poate fi pusă sub semnul întrebării, cât timp încheierile de carte funciară nr.1951/1975 și 1434/1976 nu sunt anulate, este evident că nu se poate vorbi de constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.234/2002 autentificat de BNP, cotele de proprietate menționate în acest certificat rămânând în circuitul civil, și nici de anularea încheierilor de întabulare nr.1024/1997 și 9023/2002, reclamanții fiind întabulați numai asupra cotei de proprietate de care Statul putea dispune, iar pârâții asupra cotelor deținute anterior de antecesorii lor, cu atât mai mult cu cât în mod irevocabil s-a stabilit că imobilul a intrat în posesia Statului fără titlu valabil, ceea ce înseamnă că foștii proprietari nu au pierdut niciodată proprietatea asupra imobilului.
Consecința respingerii acestor capete de cerere este respingerea și a celorlalte, care sunt subsecvente, urmând soarta principalului, astfel că acțiunea formulată de către reclamanți apare ca fiind neîntemeiată motiv pentru care se impune respingerea sa.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, invocând în drept prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În expunerea criticilor recurenții arată următoarele:
1.Instanța de apel prin reținerea dispozițiilor 115/1938 a acordat o valoare absolută principiului efectului constitutiv al înscrierii în cartea funciară astfel că ignoră fondul dreptului dedus judecății, faptul că Statul Român și-a întăbulat dreptul său în mod corect, dar operațiunea de înscriere în cartea funciară a fost defectuoasă.
2.Se contestă existența unei dovezi care să ateste că imobilul la data preluării de către Statul Român se află în proprietatea exclusivă a pârâtei, în contradictoriu cu declarația autentificată sub nr-.
3.Certificatul de moștenitor nr.116/1962 reținut de către instanța de apel ca fiind necesar a se solicita a se anula, are valoare probantă doar între succesorii participanți la procedura notarială, neputând fi opus terților.
Nimic nu împiedică părțile să modifice conținutul acestei convenții așa cum s-a întâmplat prin declarația autentificată sub nr-.
4.Se impunea a fi constatată nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr.234/2002 în temeiul art.688 și 699 cod civil potrivit cărora activul succesoral este format din bunurile aflate în patrimoniul lui de cujus la data decesului, față de declarația autentificată sub nr-.
5.Argumentul instanței că prin contractul de vânzare-cumpărare recurenții au cumpărat doar o suprafață de 49,21 mp aferent unei camere plus o magazie este contrazis de concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic.
6.Reținerea instanței de apel că trebuia urmată procedura instituită de art.281 și 281 indice 1 cod procedură civilă este greșită întrucât procedura instituită de aceste texte legale este alternativă și nu obligatorie.
Prin întâmpinări, intimații, și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate Curtea constată recursul nefondat pentru cele ce succed.
1.Prima critică formulată de către recurenți nu poate fi primită.
Instanța de apel corect a aplicat dispozițiile DL 115/1938, respectiv principiile statuate de acest decret lege fără a absolutiza vreunul dintre ele, cum vădit netemeinic se susține.
Această absolutizare se arată că ar decurge din ignorarea fondului dreptului, respectiv greșita operațiune de înscriere în cartea funciară a dreptului statului.
Ori atâta timp cât prin prezenta acțiune nu s-a solicitat anularea încheierii de întabulare prin care Statul Român și-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, orice susținere referitoare la acest aspect apare nefondată.
2.Critica referitoare la dovezile care să ateste că imobilul se află în proprietatea exclusivă a pârâtei este în mod vădit una de netemeinicie, nicidecum de nelegalitate, astfel că excede nu numai cazului de recurs expres invocat, cu tuturor motivelor de recurs reglementate prin art.304 Cod procedură civilă.
De altfel, până la abrogarea punctului 11 al art.304 Cod procedură civilă prin art. I/ pct.112 din OUG 13/2000, a constituit motiv de recurs de sine stătător netemeinicia hotărârii, atunci când aceasta era rezultatul unei greșeli grave de fapt, decurgând din aprecierea eronată a probelor administrate.
Pentru același raționament, nici statuarea asupra suprafeței dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare (argument 5) - pretins a fi, de asemenea, greșită- nu poate constitui motiv de recurs.
Oricum e de precizat că declarația autentificată la care recurenții fac referire, pentru a putea fi opusă în prezentul ciclu procesual, față de înscrierile în cartea funciară și principiile DL 115/1938, se impunea a fi valorificată de către părțile semnatare prin procedurile prescrise de codul civil și apoi, eventualele modificări operate în cartea funciară.
Mai e de menționat că în sistem de carte funciară orice dovadă a dreptului de proprietate se face cu înscrierile în cartea funciară în conformitate cu prevederile art.32 din DL 115/1938, cum de altfel a reținut instanța de apel.
3. Pentru cele arătate mai sus nici critica referitoare la certificatul de moștenitor nr.116/1962 nu poate fi primită.
Atâta timp cât încheierea de întabulare a acestui certificat de moștenitor și certificatul nu sunt anulate orice susținere este superfluă.
S-a arătat mai sus că într-adevăr nimic nu împiedică părțile să modifice conținutul unei convenții însă, în speță fiind vorba de un certificat de moștenitor emis în baza unei legi, această modificare urma să se realizeze potrivit formelor prescrise de lege (40- 1953 - 36/1995) prin modificarea și a certificatului de moștenitor 16/1962 și a întabulărilor în cartea funciară.
4.Nici criticile referitoare la certificatul de moștenitor nr.234/2002 nu poate fi primit față de cele ce preced.
Dispozițiile art.688 și 699 Cod civil erau incidente în speță numai în situația în care înscrierile anterioare de carte funciară- referitoare la întabularea dreptului Statului și a certificatului de moștenitor nr.116/1962 erau anulate sau modificate ceea ce în speță e exclus.
Nici ultima critică nu poate fi primită.
Prin soluția dată de instanța de apel acțiunii principale, de respingere, și pe larg analizată și argumentată, motivele de apel ale reclamanților nu se impunea a mai fi analizate.
Pentru toate considerentele expuse, întrucât în cauză nu e incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat prezentul recurs.
În cauză nu se vor acorda cheltuieli de judecată întrucât intimatele nu le-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.226/A/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.03.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.2ex/25 Martie 2008
Jud..,
Jud.fond
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară
