Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 96/2008
Ședința publică de la 14 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina Gheorghina Nicoară
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către intimata "" S împotriva deciziei civile nr.318 din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatorul intimat prin mandatar și intimat BIROUL. JUDECĂTORESC -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta S, și mandatarul contestatorului intimat, asistat de avocat, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat, iar prin registratură s-a depus la dosar întâmpinare din partea contestatorului intimat A.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta recurentei după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea deciziei pronunțate de Tribunalul Sibiu în sensul menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond. În continuare susține motivele de recurs invocate în scris arătând, în esență, că instanța de apel a încălcat prevederile art.401 alin.2 cod procedură civilă neținând seama că contestația la executare a fost formulată tardiv de către o terță persoană, peste termenul de 15 zile prevăzut de lege. Învederează că procura a fost întocmită la data de 11.01.2006 iar contestația a fost formulată la 20.02.2006. Susține că mandatarul contestatorului a avut cunoștință de procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc dar și-a apărat propriile interese formulând în nume propriu două contestații la executare și apoi în calitate de reprezentant al contestatorului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru contestatorul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate de instanțe de apel prin care s-a anulat sentința nr.3493/2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu și trimisă cauza spre rejudecare. În continuare susține motivele de respingere invocate în întâmpinare, învederând că susținerile recurentei nu sunt adevărate, contestația a fost formulată în termenul legal care curge fie de la predare, fie de la vânzarea bunului, iar la data de 20.02.2006 nu era făcută comunicarea procesului verbal. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.3493/2007 a Judecătoriei Sibius -a admis excepția tardivității contestației și s-a respins contestația la executare formulată de A prin mandatar în contradictoriu cu intimații S și BEJ.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Aas olicitat anularea formelor de executare prin care s-au sechestrat bunuri conform procesului - verbal de sechestru din 22.02.2006 în dosar execuțional 27/2006.
Pentru recuperarea creanței de 18.032 lei în dosar execuțional 216/2005 s-au sechestrat două mașini una Verma și una de șlefuit.
Procesul-verbal s-a încheiat în 22.02.2006 iar contestația la executare formulându-se în 5.05.2006 s-a făcut aplicarea prevederilor art.402 alin.2 Cod procedură civilă constatându-se tardivitatea acesteia.
Împotriva sentinței a declarat în termen recurs A, pe care instanța în baza art.401 alin.2 și 402 alin.2 cod procedură civilă l-a calificat apel.
Apelantul Aas olicitat desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare deoarece cauza nu a fost dezbătută în fond.
Apelantul arată că este rezident în Canada și a luat cunoștință de executare în 13.06.2006.
S-a invocat de asemenea că este proprietarul utilajelor sechestrate iar acestea erau în comodat la SC și că el nu avea nici o datorie față de.
Prin decizia civilă nr.31875.11.2007, Tribunalul Sibiua admis apelul declarat de apelantul A împotriva sentinței civile nr.3493/2007 a Judecătoriei Sibiu, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Sibiu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Prezentul litigiu este în al doilea ciclu procesual iar contestatorul Aas olicitat anularea formelor de executare din dosarul execuțional 27/2006 respectiv procesul-verbal de sechestru din 22.02.2006 prin care au fost sechestrate două utilaje proprietatea sa și nu a debitoarei SC SRL.
Contestația la executare s-a înregistrat la Judecătoria Sibiu în 5.05.2006.
Starea de fapt relevă că în speță creditoarea SC a solicitat executarea silită a deciziei civile 2199/2005 a Curții de APEL ALBA IULIA prin care s-a dispus evacuarea debitoarei SC SRL din spațiul situat în S-, cererea de executare silită s-a formulat în 26.01.2006 iar în 1.02.2006 donează fiului său 23 utilaje. Deci bunurile sechestrate erau proprietatea lui A.
În 29.03.2006 debitoarea SC SRL încunoștințează executorul judecătoresc că bunurile sechestrate sunt proprietatea lui SRL și a lui A (fila 10). . viza dosarele execuționale 215 și 27/2006 ale BEJ iar bunurile contestatorului erau mașină de presat Verma și o mașină de șlefuit.
Prin procesul-verbal de evacuare sechestru din 22.02.2006 executorul judecătoresc dispune sechestrarea asupra unor bunuri mobile printre care și bunurile contestatorului și instituie sechestru pe o mochetă de la etaj (fila 31) precum și sechestru asupra mașinii de presat Verma și mașina șlefuit din dosar execuțional 216/2005.
Ca atare, bunurile contestatorului au fost sechestrate iar contestația trebuia depusă în 15 zile de la data când a luat cunoștință de actul de executare. În speță contestatorul l-a mandatat pe tatăl său Circu pentru setul de utilaje pentru tâmplărie cuprinse în actul de donație printre care și utilajele inventariate. Ca atare, contestatorul nu a luat cunoștință de actul atacat în 22.02.2006 prin mandatarul său pentru că acesta nu a fost prezent și actul nu i-a fost comunicat.
Executarea silită nu poate purta decât asupra bunurilor debitorului și nu și asupra bunurilor privitor la care el are o simplă detenție.
Urmărirea silită a bunurilor aparținând nu debitorului ci unor terți este nulă și va putea fi desființată pe calea contestației la executare în termen de 15 zile de la vânzarea/predarea silită a bunului pe calea acțiunii în revendicare în condițiile dreptului comun.
Din cuprinsul procesului verbal din 22.02.2006 rezultă că bunurile contestatorului au fost sechestrate pentru dosarul execuțional 216/2005 deși executarea silită viza dosarele execuționale 215/2005 și 27/2006.
Pentru dosarul execuțional 216/2005 și dosarul execuțional 27/2006 SC SRL a încunoștințat executorul de faptul că proprietarul bunurilor este altă persoană iar executorul nu a comunicat actele de executare și terților indicați de debitoare.
Ca atare, s-a apreciat că în speță contestatorul Aaf ormulat contestația în termen procesul verbal din 22.02.2006 nefiindu-i comunicat lui sau mandatarului lui motiv pentru care în baza art.297 cod procedură civilă sentința a fost desființată și a fost trimisă cauza spre rejudecare Judecătoriei Sibiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata - invocând în drept prevederile art.304 pct.8 și 9 cod procedură civilă.
În expunerea criticilor se arată că decizia este netemeinică și nelegală întrucât instanța nu a ținut seama de prevederile imperative ale art.401 alin.2 Cod procedură civilă având în vedere împrejurarea că o terță persoană a formulat contestație.
Astfel, nelegal instanța de apel a reținut că procesul-verbal din 22.02.2006 nu a fost comunicat contestatorului în contradicție cu textul art.401 alin.2 cod procedură civilă.
Și dacă s-ar lua în considerare data la care contestatorul a luat cunoștință de procesul verbal, decizia este netemeinică întrucât instanța nu a avut în vedere toate actele de la dosarul cauzei, respectiv procura specială, și contestațiile la executare, acte care făceau dovada că mandatarul contestatorului a avut cunoștință de procesul verbal din 22.02.2006 încă din 14 respectiv 20 februarie 2006.
Prin întâmpinare, contestatorul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs s-au depus înscrisuri (filele 7-15) care se regăsesc în dosarele instanțelor de fond.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
E de precizat că deși recurenta invocă prevederile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, prin nici o critică nu de fundamentează acest motiv de recurs.
Chiar dacă, așa cum se pretinde pe calea recursului, reținerile de fapt ale instanței de apel sunt greșite, eventuala eroare, sub acest aspect, nu constituie caz de recurs după abrogarea pct.11 al art.304 Cod procedură civilă prin OUG 138/2000.
În altă ordine de idei, analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.9 cod procedură civilă, se constată că este nefondat.
Instanța de apel legal a desființat sentințe instanței de fond, trimițând cauza spre analizarea fondului contestației apreciind că în speță nu este incidentă excepția tardivității formulării contestației, urmând ca decizia să fie complinită cu considerentele ce vor succede.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.401 alin.2 cod procedură civilă, contestația prin care o terță persoană pretinde că are drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunurilor.
Ori în speță e de necontestat că prezenta contestație a fost formulată de un terț care pretinde proprietatea bunurilor sechestrate prin procesul verbal atacat, respectiv procesul verbal din data de 22.02.2006 (filele 29-31 dosar fond).
Prin acest proces-verbal de evacuare au fost sechestrate o serie de bunuri mobile, bunuri ce au fost lăsate toate în custodia creditoarei.
Prin urmare, prin acest proces-verbal nu au fost nici vândute bunurile mobile și nici predate pentru a se calcula termenul de 15 zile statuat de prevederile art.401 alin.2 cod procedură civilă citat mai sus.
Astfel, contestația la executare formulată de terțul A care se pretinde proprietarul unor bunuri sechestrate este formulată în termen, chiar dacă anterior termenului de 15 zile arătat mai sus, deoarece acest termen este prevăzut în favoarea terților, situație în care acesta poate renunța la beneficiul lui.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 cod procedură civilă, va respinge ca nefondat prezentul recurs, decizia atacată fiind legală.
Față de prevederile art.274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat și justificate cu înscrisuri la dosar, respectiv onorariu apărător.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta împotriva deciziei civile nr.318 din 5.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului A suma de 595 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.03.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2ex/26 Martie 2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară
