Anulare act. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 96
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamanții și, ambii cu domiciliul în municipiul S,-, județul S și pârâta ( ), domiciliată în municipiul S, B-dul 1 - 2. nr. 8,. 10,. A,. 24, județul S, împotriva deciziei civile nr. 443 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 4 martie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a da posibilitate părților, prin apărător, să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 19 decembrie 2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Municipiul S - prin primar și (fostă ), solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 57/1992 încheiat de fostul RAUCL S și - pârâtă și a actului adițional nr. 1 la contract.
În motivarea cererii au arătat că la 12 februarie 1990 au încheiat cu fostul RAUCL S contractul de vânzare - cumpărare nr. 57, având ca obiect apartamentul cu 3 camere din municipiul S, B-dul 1 - (actual 1 - 2.),. 10,. A,. 6,. 24. Prețul convenit a fost achitat integral, respectiv suma de 12.864 lei cu chitanța nr. 42275 din 27 noiembrie 1991 și suma de 856.429 lei cu chitanța nr. - din 27 noiembrie 1991. Ulterior, la 12 martie 1993, între aceleași părți s-a încheiat un act adițional, în baza căruia au achitat o diferență de preț de 1.130.871 lei, cu chitanțele nr. 34040 din 13 aprilie 1993 și nr. 35149 din 13 aprilie 1993. La data de 14 aprilie 1993 li s-a predat imobilul, conform procesului verbal de predare - primire încheiat.
În paralel, în baza aceleiași cereri, s-a încheiat între RAUCL și pârâtă contractul de vânzare - cumpărare nr. 57/1992, privind același apartament, fără ca ei să fi fost încunoștiințați și să-și fi dat acordul. Pârâta, care este fiica lor, nu a semnat respectivul contract, iar mențiunea din acesta privind numele mamei este eronată, ea fiind, iar nu.
În drept, au invocat dispozițiile art. 948, 949, 950, 966 și 998 Cod civil.
Prin întâmpinare, prim - pârâtul s-a opus acțiunii, arătând că reclamanții au renunțat la beneficiul contractului încheiat în favoarea fiicei lor și au avut cunoștință de actele încheiate cu aceasta. În prezent cei trei încearcă să sustragă imobilul de la executarea silită, începută de fostul soț al - pârâtei în urma procesului de partaj. În același scop, între pârâtă și reclamanți s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare având ca obiect apartamentul în litigiu, iar prin sentința civilă nr. 308/2005 a Judecătoriei Suceavas -a constatat nulitatea acestuia pentru cauză ilicită.
- pârâta a arătat că este de acord cu acțiunea reclamanților, întrucât nu a formulat cerere pentru achiziționarea apartamentului, nu a semnat contractul contestat, nu a achitat vreo sumă de bani drept preț și nici vreun proces verbal de predare - primire a acestuia. A locuit în apartament cu fostul soț din septembrie 1993, însă cu acordul reclamanților.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul prim- pârâtei, solicitând respingerea acțiunii. A arătat că este fostul soț al - pârâtei. Contractul încheiat de reclamanți în anul 1991 fiind unul de construire, are caracterul unui antecontract de vânzare - cumpărare, prețul integral urmând a fi stabilit și achitat după recepție. Reclamanții au renunțat la acest contract în favoarea fiicei lor, înțelegând să o gratifice cu suma achitată în anul 1991 drept avans. Actele încheiate ulterior s-au întocmit cu știința și acordul lor. După încheierea celui de-al doilea contract s-a căsătorit cu pârâta, și împreună au achitat diferența de preț prevăzută în actul adițional nr. 2, au intrat în posesia apartamentului, efectuând lucrări de amenajări și îmbunătățiri, și au locuit acolo până în anul 1999, când s-au separat în fapt. Urmare a procesului de partaj, soluționat prin sentința civilă nr. 589/2003 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia civilă nr. 351/2004 a Tribunalului Suceava și irevocabilă prin decizia civilă nr. 864/2004 a Curții de APEL SUCEAVA, s-a stabilit că pârâta este proprietară exclusivă a apartamentului, fiind obligată să-i achite un drept de creanță de 479.450.114 lei. Pârâta a înstrăinat apartamentul reclamanților, contractul astfel încheiat fiind declarat nul prin sentința civilă nr. 308/2005 a Judecătoriei Suceava.
După administrarea probelor, Judecătoria prin sentința civilă nr. 2373 din 7 iunie 2007 a respins ca nefondată acțiunea, admițând cererea de intervenție accesorie. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că actul încheiat de reclamanți și fostul RAUCL S la data de 27 noiembrie 1991, în baza Decretului - lege nr. 61/1990 are valoarea unei promisiuni sinalagmatice de vânzare - cumpărare, transferul proprietății operând, în acest caz, doar la semnarea procesului verbal de predare - primire a locuinței. Data convenită pentru predarea apartamentului a fost 31 mai 1992, clauză ce nu a fost respectată.
Între timp, RAUCL Saî ncheiat contractul de vânzare - cumpărare preliminar nr. 57/1992 cu pârâta, iar apoi actul adițional nr. 1 la contract. Convenția astfel încheiată este, sub rezerva fraudei, valabilă.
Reclamanții invocă nulitatea actelor astfel încheiate, pentru lipsa consimțământului pârâtei, interesul lor fiind justificat de calitatea de beneficiari ai unei promisiuni de vânzare a aceluiași bun. Existența consimțământului pârâtei este prezumată relativ, încât sarcina probei contrare revenea reclamanților, ceea ce aceștia nu au făcut, iar poziția procesuală a pârâtei nu este suficientă. Actele juridice contestate poartă semnătura pârâtei, care nu a fost contestată; pârâta împreună cu fostul soț, intervenient în cauză, au locuit în apartament de la predarea acestuia până la separarea în fapt, l-au amenajat și i-au adus îmbunătățiri; ulterior divorțului, pârâta, asumându-și calitatea de proprietar, a încercat să facă acte de dispoziție asupra apartamentului, înstrăinându-l reclamanților, contract desființat ulterior.
Motivul invocat de reclamanți privind lipsa consimțământului lor la încheierea actelor contestate a fost înlăturat de prima instanță, cu motivarea că nu este de natură a conduce la desființarea acestora, o astfel de manifestare a voinței cerându-se exclusiv părților contractante. De asemenea, înscrierea greșită a numelui mamei pârâtei, în loc de, constituie o eroare materială ce nu produce efectul dorit de reclamanți.
Nu s-a dovedit în speță existența vreunei manevre de folosire a dispozițiilor legale incidente în scopul eludării altor dispoziții legale imperative, de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 966 Cod civil, privind frauda la lege.
Împotriva sentinței au declarat apel în termen legal reclamanții și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În memoriile ample depuse au reiterat susținerile de la fond, privind lipsa consimțământului lor la încheierea celor două acte juridice contestate, numărul contractelor, care este identic, mențiunea privind numele mamei pârâtei și faptul că semnătura de pe contract nu-i aparține pârâtei.
Prin decizia civilă nr. 443 din 16 octombrie 2007, Tribunalul Suceava respins ca nefondate apelurile, reținând că prima instanță a făcut o corectă apreciere a probelor administrate și o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanții și - pârâta.
În dezvoltarea motivelor au reluat susținerile de la fond și apel, arătând că au dovedit, cu probele administrate, lipsa consimțământului pârâtei la încheierea celor două acte. Reclamanții au arătat că, din moment ce pârâta a recunoscut că nu a formulat vreo cerere de achiziționare a apartamentului, nu a semnat vreun contract și nu a achitat vreo sumă de bani, iar ei contestă semnătura acesteia, instanțele, în virtutea rolului activ, ar fi trebuit să dispună efectuarea unei expertize de specialitate pentru înlăturarea oricărui dubiu asupra veridicității acesteia.
La rândul său, pârâta a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Suceava pentru administrarea probei cu o expertiză grafologică, precizând că Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava început urmărirea penală, urmare a plângerii formulate de ea în legătură cu acest contract.
Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate, Curtea urmează a respinge recursurile pentru considerentele ce succed.
În cadrul juridic actual al recursului, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 299 - 316 din Codul d e procedură civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 din Codul d e procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 3021alin. 1 lit. c din Codul d e procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
În speță, prin memoriile de recurs depuse în termenul legal la dosarul cauzei, atât reclamanții, cât și pârâta au reluat susținerile de la fond și apel, fără a formula și dezvolta, în concret, critici asupra hotărârilor pronunțate, exprimându-și, practic, nemulțumirea privind modul de apreciere de către instanțe a probelor administrate.
Or, astfel de motive țin de netemeinicia, iar nu de nelegalitatea hotărârii, neputând fi încadrate în niciuna dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 din Codul d e procedură civilă.
Critica formulată de reclamanți privind lipsa rolului activ al instanțelor, cu referire la necesitatea administrării unei expertize grafologice poate fi încadrată în motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă și este neîntemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".
Deși pe tot parcursul procesului recurenții au fost asistați de avocat ales, aceștia au formulat cerere de administrare a unei expertize grafologice abia în apel, cerere respinsă de instanță, ca neutilă cauzei, prin încheierea de dezbateri din 16 octombrie 2007, ce face parte integrantă din decizia atacată.
Prin urmare, nu se poate reține lipsa rolului activ al instanței de apel cu referire la ordonarea respectivei probe, iar în ce privește instanța de fond, o astfel de critică nu s-a formulat prin motivele de apel.
În raport de probatoriul administrat și de circumstanțele concrete ale cauzei, Curtea apreciază că dispoziția tribunalului d e respingere a cererii de efectuare a expertizei grafologice este legală.
De altfel, în fața instanței de apel, reclamanții au formulat o cerere de suspendare a judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a plângerii penale formulate împotriva intervenientului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals.
Prin Rezoluția din 17 ianuarie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA în dosarul nr. 351/P/2007 s-a dispus neînceperea urmării penale față de intervenient, cu motivarea că acesta nu a avut vreo implicație în emiterea, întocmirea sau încheierea contractului de vânzare - cumpărare nr. 57/1992 și nu s-a dovedit că acest înscris ar fi fost falsificat.
În apel pârâta nu a formulat o cerere proprie de administrare a probei cu o expertiză de specialitate, ci a achiesat la solicitarea reclamanților, iar prin declarația de recurs nu a formulat critici sub acest aspect, ci a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel pentru completarea probatoriului.
Față de considerentele ce preced, constatând că nu este dat motivul indicat de recurenți și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu, Curtea,
Văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de formulate de reclamanții și, ambii cu domiciliul în municipiul S,-, județul S și pârâta ( ), domiciliată în municipiul S, B-dul 1 - 2. nr. 8,. 10,. A,. 24, județul S, împotriva deciziei civile nr. 443 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. Pl.
Dact. Sb.
Ex. 2/20.03.2008
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Grosu Cristinel, Dumitraș Daniela
