Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 95/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - servitute de trecere-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 95
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul, domiciliat în comuna Sadova, județul S, împotriva deciziei civile nr. 510 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 4 martie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc sub nr. 10/206/15 august 2005, reclamantul G i-a chemat în judecată pe pârâții, și pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați aceștia să-i permită trecerea peste parcelele nr. 2430/11 și nr. 117 din nr. 31 Sadova, cu piciorul și mijloace de transport pe tot timpul anului pe parcela nr. 2430 /2 din aceeași unde își are edificate construcții.
În motivarea acțiunii sale reclamantul a arătat următoarele:
Pârâții sunt frații respectiv surorile sale, iar în urma unui partaj voluntar intervenit între ei, fratelui său i-au revenit în lot: parcela 117, 2431 și 2430 /11, în timp ce lui, reclamantului i-a revenit o căsuță amplasată pe parcela nr. 2430/2 din F 31 Sadova.
Ulterior pârâtul nu i- mai permis să treacă peste parcela 2431 din 31 Sadova pentru a putea ajunge la imobilele sale, încât a fost nevoit să promoveze prezenta acțiune pentru a stabili cale de acces.
În acest sens s-a depus la dosar un plan de situație și delimitare a corpului de proprietate întocmit la 8 februarie 2005 de către expertul și unul întocmit de către ing.
Prin întâmpinările depuse la dosar ( filele 27-29 ) pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, pe considerentul că terenul și construcțiile pe care acesta le folosește nu reprezintă " loc înfundat " în accepțiunea legii, câtă vreme are poartă de acces la drumul comunal și pe care o folosește de mai mult timp.
Mai mult decât atât, reclamantul a arătat că prin crearea unui drept de trecere peste terenul proprietatea sa ar fi împovărătoare pentru el, cu atât mai mult cu cât intenționează să-și ridice o construcție pe acel teren.
În ceea ce le privește pe pârâtele și acestea s-au declarat de acord cu admiterea acțiunii reclamantului.
În vederea elucidării problemei, s-a dispus efectuarea unei expertize topo care a fost întocmită de ing. ( filele 98 -100 dosar ) cu planul de situație anexat ( fila 102 dosar ).
Prin sentința civilă nr. 1392 din 12 noiembrie 2006, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc admis acțiunea, l-a obligat pe pârâtul a să-i permită reclamantului să folosească calea de acces pe aliniamentul A-B-C-D din planul de situație întocmit de expert, pietonal și cu utilaje hipo mici, iar în continuare, prin curtea pârâtului numai cu piciorul și să-i plătească reclamantului suma de 2.200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel a reținut că accesul până la locuința pârâtului se poate face numai pietonal, neexistând drum de acces. În afara terenului pârâtului nu este posibilă amenajarea unei căi de acces la proprietatea reclamantului, întrucât este o accentuată. Expertul a concluzionat că accesul reclamantului pe traseul A-B-C- este varianta optimă, urmând ca până la locuința sa de la pârât accesul să fie doar cu piciorul.
Împotriva acesteia sentințe au declarat apel atât reclamantul cât și pârâtul.
În motivarea apelului reclamantul arătat că este necesar a se stabili o cale de acces și cu mijloace auto nu numai pietonal.
Pârâtul arătat că sentința este nelegală atâta timp cât terenul reclamantului nu este loc înfundat aspect ce reiese și din probele administrate. Reclamantul are acces la drumul comunal pe un drum existent care se învecinează cu terenul lui și continuă pe parcela 2431 din F 31, reclamantul circulând dintotdeauna pe acest drum, însă de- lungul anilor nu l-a mai întreținut și s-a îngustat, având posibilitatea cu oarecare cheltuieli să facă drumul practicabil.
Mai învederează apelantul că instanța nu a ținut cont și de dispozițiile art. 618, iar prin instituirea servituții de trecere îi îngreunează exploatarea terenului iar folosirea gospodăriei fiindu- practic îngrădită pentru viitor, fără posibilitatea de a se extinde.
În dovedirea motivelor invocate s-a dispus efectuarea unei expertize topo ce a completat probatoriul administrat.
Prin decizia civilă nr. 510 din 20 noiembrie 2007, Tribunalul Suceavaa respins apelul pârâtului și, admițând apelul reclamantului, a schimbat, în parte, sentința atacată în sensul că stabilit dreptul de servitute de trecere în favoarea reclamantului G pe terenul pârâtului, pe suprafața de 136 mp teren potrivit planului de situație întocmit de expertul C-tin Anexa nr.1 la suplimentul raportului de expertiză, fila 93 dosar apel, menținând celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe.
S-a reținut că terenul proprietatea reclamantului este identic cu parcela funciară 2430/2 din F 31 comunei cadastrale Sadova la care ajunge numai pe un drum de acces pietonal și care nu este limitrof terenului numitei ci este proprietatea acesteia.
A mai reținut Tribunalul că din suplimentul raportului de expertiză tehnică întocmit de expert ( fila 91 dosar apel) reiese că terenul proprietatea reclamantului este loc înfundat întrucât acesta nu beneficiază de cale de acces la drumul public, fiind înconjurată pe toate laturile de proprietatea pârâtului.
Coroborând aceste concluzii cu celelalte probe a rezultat că terenul reclamantului este loc înfundat și nu se poate reține susținerea pârâtului că acesta ar putea circula pe drumul numitei.
Potrivit art. 616 cod civil prin loc înfundat, al cărui proprietar poate reclama trecere pe terenul vecinului, se înțelege acel loc care nu are ieșire la calea publică.
În aplicarea acestui text, se are în vedere imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, precum și cazurile în care ieșirea ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă.
În speță, s-a reținut că așa cum reiese și din planul de situație anexă la suplimentul raportului de expertiză ( fila 93 ) proprietatea reclamantului este înconjurată de proprietatea pârâtului fiind în imposibilitate totală de a-și croi vreo cale de acces.
În aplicarea dispozițiilor art. 618 Cod civil potrivit cărora trebuie aleasă trecerea prin locul ce ar pricinui o mai mică pagubă proprietarului terenului pe care trecerea urmează să fie deschisă, s-a apreciat oportună instituirea servituții de trecere pe terenul pârâtului potrivit variantei a III-a propusă de expert, ce este identificată cu roșu în planul de situație anexă la suplimentul raportului de expertiză ( fila 93 ) cuprinzând suprafața de 136 mp teren arabil și care asigură atât accesul pietonal cât și cel auto.
S-a considerat că celelalte variante prezintă anumite inconveniente,prin faptul că una dintre ele nu ar permite accesul cu mijloace auto alta este prea împovărătoare pentru pârât întrucât perturbă rezistența construcțiilor.
Nici varianta aleasă de instanța de fond nu a fost considerată oportună atâta timp cât este permis accesul pietonal și cu mijloace auto mici pe traseul A-B-C- iar în continuare prin curtea pârâtului numai cu piciorul.
Cum reclamantul este proprietarul unui loc înfundat, care nu are nici ieșire la calea publică s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 616 și următoarele Cod civil, fiind oportună instituirea servituții de trecere pe traseul invocat de expert în varianta a-III-
S-a avut în vedere că alte posibilități de a ajunge la calea publică, reclamantul nu are, iar motivele invocate de pârât nu pot fi reținute fiind combătute de întreg probatoriul administrat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul arătând că terenul reclamantului nu este loc înfundat, acesta având cale de acces pe un teren care se învecinează cu proprietatea numitei și, care continuă pe parcela 2431 din CF 31, această din urmă parcelă având destinația de drum de acces atât pentru reclamant cât și pentru pârât.
Mai arată pârâtul că accesul stabilit pentru reclamant de către instanța de apel este deosebit de împovărătoare întrucât în locația respectivă urmează să edifice o casă pentru care deja a obținut avizele necesare.
Susține pârâtul că varianta cea mai puțin costisitoare este stabilirea accesului pentru reclamant peste terenul proprietatea numitei, care este de acord cu stabilirea acestei servituți, urmând ca reclamantul să suporte cheltuielile pentru amenajarea acestui drum și pentru autovehicule.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamantul Gas olicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările de la fond susținute în fața instanței de apel.
Recursul care, în drept, se încadrează conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este întemeiat.
Prin sentința civilă nr. 889 din 29 august 2005 a Judecătoriei C- M s-a admis acțiunea privind constatarea partajului voluntar dintre părțile din prezentul dosar cu privire la moștenirea lăsată de autorii acestora, respectiv și.
În urma acestei acțiuni, reclamantului din prezentul dosar i-a revenit parcela de teren nr. 2430/2 din CF 31 Sadova, iar pentru accesul la acest teren, cât și pentru accesul la terenurile atribuite lui s-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate în indiviziune asupra parcelei 2431.
Este de observat că varianta avută în vedere de instanța de apel ca și cale de acces, creează o sarcină disproporționată pentru pârât, în condițiile în care acesta din urmă a obținut o parte din avizele necesare edificării unei case în respectiva locație, iar stabilirea căii de acces în respectiva variantă ar face imposibilă realizarea acestui obiectiv.
De asemenea, trebuie de precizat că una din variantele avute în vedere de expertul topo pentru stabilirea căii de acces este peste parcela 2431 și în continuare peste terenul numitei care, în prezența expertului și a părților prezente la efectuarea expertizei, a declarat că este de acord ca reclamantul să treacă peste terenul său.
Ori, în aceste condiții, instanța constată că echitabil pentru părțile din dosar este ca reclamantul să folosească ca și cale de acces parcela 2431, înscrisă cu acest scop în cartea funciară ca urmare a procesului finalizat prin sentința civilă nr. 889/2005 a Judecătoriei C- M, și să suporte cheltuielile de amenajare a accesului în continuare pe terenul numitei. Însă, cum parcela 2431 are deja destinația de cale de acces, iar numita nu este parte în litigiul de față, instanța urmează a admite recursul, cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată, conform art. 312 Cod procedură civilă.
Reclamantul va fi obligat, în baza art. 274 Cod procedură civilă, să suporte cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu avocat, decont expertiză topo și taxă judiciară de timbru.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul, domiciliat în comuna Sadova, județul S, împotriva deciziei civile nr. 510 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Modifică decizia civilă nr. 510 din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava în sensul că respinge ca nefondat, apelul reclamantului G și admițând apelul pârâtului, schimbă în totalitate sentința civilă nr. 1392 din 12 noiembrie 2006 a Judecătoriei C- M și respinge acțiunea ca nefondată.
Obligă reclamantul G să plătească pârâtului suma de 1606 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:
Jud. fond: Gh.
Dact. Sb.
Ex. 2/25.03.2008
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Grosu Cristinel, Dumitraș Daniela
