Anulare act. Decizia 96/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 96R
Ședința publică de la 18 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 3: Ileana Ruxandra
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr.116/23.10.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta - reclamantă, personal și intimata - pârâtă, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta - reclamantă nu a depus timbru judiciar și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși a fost citată cu mențiunea de a-și îndeplini această obligație. Se mai învederează instanței că intimata - pârâtă a fost citată cu un exemplar al motivelor de recurs, iar la data de 28.02.2010 a depus întâmpinare în două exemplare, care a fost comunicată recurentei - reclamante.
Recurenta - reclamantă, personal depune chitanța seria - nr. -/16.02.2010, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea de către recurenta - reclamantă, a obligației de a depune timbru judiciar și dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit potrivit rezoluției de primire a dosarului și procedează la anularea acestora.
Recurenta - reclamantă, personal solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în certificatul de încadrare în grad de handicap eliberat de Consiliul Județean G la data de 14.04.2009.
Intimata - pârâtă se opune administrării probei cu înscrisuri solicitată de recurenta - reclamantă.
Curtea deliberând cu privire la proba cu înscrisuri solicitată de recurenta - reclamantă, apreciază că în raport de motivele de recurs aceasta este concludentă și o încuviințează.
Recurenta - reclamantă depune comunică un exemplar al înscrisurilor intimatei - pârâte.
Părțile prezente personal, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta - reclamantă, personal solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr.116/23.10.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, Secția Civilă, astfel cum a fost formulat.
Intimata - pârâtă solicită respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr.116/23.10.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, Secția Civilă, ca nefondat. De asemenea, solicită a se avea în vedere întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Precizează că la dezbaterea succesiunii recurenta - reclamantă nu s-a prezentat, astfel cum rezultă și din declarațiile martorilor.
Curtea reține în pronunțare cererea de recurs formulată de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr.116/23.10.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub numărul 4768/236/15.05.2008 la Judecătoria Giurgiu, județ G, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.843/11.08.1993 eliberat de fostul notariat de Stat G; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că menționatul certificat a fost emis cu privire la defuncta - mama părților - care a decedat la data de 23.03.1992, iar în conținutul acestuia s-a menționat în mod fraudulos faptul că reclamanta ar fi străină de succesiunea defunctei sale mame.
A precizat reclamanta că, la data emiterii certificatului de moștenitor nr. 843/1993, aceasta avea grave probleme de sănătate, aflându-se în tratament ambulatoriu, astfel că nu putea ieși din casă pe parcursul administrării medicației.
În tot acest timp, reclamanta a făcut - potrivit propriilor susțineri - acte și fapte de acceptare tacită a moștenirii autoarei sale.
S-a mai arătat că alți doi moștenitori, respectiv G și, nu au fost menționați în certificatul de moștenitor a cărui nulitate s-a invocat.
Un alt motiv de nulitate invocat a fost acela că, la rubrica bunuri imobile, terenul respectiv apare ca fiind dobândit de defunctă prin împroprietărirea din anul 1962, or la acea dată nu s-au făcut împroprietăriri, ci se dădeau în folosință loturi de tern pentru construirea de locuințe.
De asemenea, la rubrica moștenitori a fost trecută numita în loc de.
În drept, au fost invocate prevederile Legii 36/1995.
Prin sentința civilă nr.690/27.01.2009 a Judecătoriei Giurgius -a respins cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că certificatul de moștenitor nr.843/11.08.1993 eliberat de Notariatul de Stat Județean G atestă că de pe urma defunctei, decedată la data de 23.03.1991, a rămas moștenitoare, în calitate de fiică, cu cota de 1/1, iar fiică și fiică sunt străine de succesiune conform art.700 civ.
Potrivit disp.art.700 civ. dreptul de acceptare a succesiunii se prescrie printr-un termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii. În alin.2 al aceluiași articol se prevede că, în cazul în care moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său din motive de forță majoră, instanța judecătorească la cererea moștenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data la care a luat sfârșit împiedicarea.
Acest termen pentru exercitarea dreptului de opțiune i-a fost acordat moștenitorului pentru ca el să cunoască exact numărul și calitatea comoștenitorilor cât și întinderea masei succesorale și eventual, pasivul succesiunii spre a se putea pronunța asupra acceptării sau renunțării în deplină cunoștință de cauză.
Din probele administrate în cauză, nu a rezultat că moștenitorul prezent la notariat cu ocazia dezbaterii moștenirii a ascuns cu viclenie existența celorlalți succesori, respectiv a reclamantei.
Reclamanta, după ce a stat în pasivitate timp de mai mulți ani, a invocat faptul că deși nu a participat la dezbaterea succesiunii a acceptat-o tacit. Această situație nu a fost însă dovedită nici prin înscrisurile depuse la dosar și nici prin declarațiile martorilor; totodată pasivitatea îndelungată a reclamantei poate fi apreciată în sensul că nu a făcut nici un act de acceptare tacită.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod cu totul eronat instanța de fond a reținut că boala reclamantei nu poate constitui, în împrejurările cauzei, un caz de forță majoră care să o fi împiedicat să cunoască o anumită stare de fapt sau să nu poată acționa într-un anumit termen prevăzut de lege.
La data de 28.01.1992 apelanta a fost supusă unei intervenții chirurgicale, fiind diagnosticată cu neoplasm col uterin, în cadrul Institutului După operație, în perioada următoare a fost supusă unor examene periodice privind evoluția bolii efectuând tratament de susținere și consolidare complex în cadrul Dispensarului medical Colibași și a Spitalului secția Obstetrică Ginecologie.
Defuncta, mama apelantei, a decedat la data de 28.03.1992, având ultimul domiciliu în comuna, județul
Datorită intervenției chirurgicale la care a fost supusă și tratamentului ulterior (descris mai sus), nu a putut să-și exercite dreptul de acceptare a succesiunii.
Când s-a emis certificatul de moștenitor nr.843/1993, apelanta reclamantă, deși a fost citată în cadrul procedurii notariale desfășurate, nu s-a putut prezenta la Notariat întrucât în perioada 01-13 august 1993 fost în tratament efectuat în cadrul Dispensarului medical Colibași și a Spitalului, tratament ce a fost continuat și în perioada ulterioară cu regularitate.
Un alt motiv pentru care consideră hotărârea instanței de fond criticabilă îl constituie faptul că la rubrica bunuri imobile, din certificat, terenul apare ca fiind dobândit de defuncta prim împroprietărirea din anul 1962, însă la acea dată se dădeau loturi de teren doar în folosință pentru construirea caselor.
De asemenea în mod eronat a fost trecută pârâta cu numele de în loc de.
Intimata pârâtă, prezentă la Notariat cu ocazia dezbaterii succesiunii, a ascuns cu viclenie existența și a altor succesori.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.282 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata a solicitat respingerea apelului ca nefundat, arătând că starea de boală invocată de apelanta reclamantă nu poate constitui un caz de forță majoră.
Așa cum în mod corect instanța de fond a reținut, în anumite împrejurări circumstanțiale, starea de boală poate constitui un caz de forță majoră, de natură să atragă suspendarea termenului pentru acceptarea succesiunii, dar în cazul de față nu există o astfel de situație.
În speță însă, reclamanta - așa cum a recunoscut chiar în acțiune - a fost citată pentru dezbaterea succesiuni, dar a refuzat să se prezinte la Notariat, astfel cum a rezultat din declarația martorei.
În motivele de apel s-a arătat că în perioada 01-13 august 1993 apelanta reclamantă a fost la domiciliu, fiind în tratament la dispensarul medical Colibași și la Spitalul situație în care apelanta-reclamantă se putea deplasa și astfel putea merge la notariat dar a refuzat.
De asemenea, intimata a înțeles să invoce excepția prescripției cererii în anularea certificatului de moștenitor, precum și excepția lipsei de interes, excepții ce au fost unite cu fondul pricinii, în temeiul art.137 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.116/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, au fost respinse excepțiile privind prescripția dreptului la acțiune și lipsa de interes, ca nefondate.
A fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta-apelantă împotriva hotărârii primei instanțe.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
La data de 23.03.1992 a decedat numita, cu ultimul domiciliu în comuna, județul G, aceasta având trei fiice:, și, cu mențiunea că ultimele două fiice au fost declarate străine de succesiune în condițiile art.700 cod civil (prin neacceptare).
Data deschiderii succesiunii este ziua morții autorului comun, respectiv 23.03.1992, moment de la care persoanele cu vocație succesorală au un termen de 6 luni în care își pot exercita dreptul de opțiune succesorală, în sensul de a accepta sau nu succesiunea.
Acceptarea succesiunii în dreptul actual poate fi: acceptare pură și simplă a moștenirii, acceptare forțată, sau acceptare sub beneficiu de inventar.
Raportat la probatoriul administrat în cauză este exclusă o acceptare forțată a moștenirii sau o acceptare sub beneficiu de inventar, rămânând de analizat dacă apelanta reclamantă a acceptat în termenul de opțiune succesorală de 6 luni din ziua deschiderii succesiunii pur și simplu voluntar, expres ori tacit.
Pentru a ne afla în situația unei acceptări voluntare exprese a moștenirii reclamanta ar fi trebuit să-și însușească titlul de moștenitor al defunctei printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată, aspect ce nu s-a dovedit în proces.
Rămâne de analizat dacă reclamanta a acceptat voluntar tacit moștenirea, respectiv dacă aceasta a făcut vreun act/fapt pe care nu îl putea săvârși decât în calitatea sa de moștenitor și din care rezultă indirect, dar neechivoc intenția sa de acceptare a moștenirii.
Din niciuna dintre probele dosarului nu rezultă existența vreunor acte sau fapte care să poată fi asimilate unei situații de acceptare tacită a moștenirii.
Apărarea reclamantei de acceptare a succesiunii mamei sale, este aceea că în perioada deschiderii succesiunii mamei sale era bolnavă, așa cum o atestă actele medicale depuse la dosar.
Potrivit actelor medicale depuse, reclamanta se afla în stare de boală la epoca deschiderii succesiunii, însă trebuie cercetat dacă aceasta constituie o împrejurare mai presus de voința părții care a împiedicat-o să accepte succesiunea.
În cuprinsul motivației sale din apel, reclamanta a recunoscut că a fost citată în fața notarului public pentru dezbaterea succesorală notarială, însă și-a motivat absența prin tratamentul pe care îl efectua la Dispensarele din Colibași și, aceasta locuind în.
În aceste circumstanțe, a apreciat instanța că starea de boală a reclamantei nu a reprezentat o cauză absolută de împiedicare în efectuarea actelor de acceptare expres sau tacită a moștenirii, întrucât starea de boală s-a suprapus și cu culpa reclamantei sub forma neglijenței, comportându-se ca un succesor nediligent, sancțiunea sa fiind aceea a rămânerii ca străin de succesiune.
Simplele mențiuni eronate legate de numele moștenitorilor sau proveniența terenului din masa succesorală, pot fi oricând îndreptate potrivit procedurii prevăzute de Legea nr.36/1995 ca erori materiale, la cererea persoanei interesate, fără ca acest lucru să poată fi asimilat unei cauze de nulitate.
A mai reținut instanța că este în contradicție cu mențiunile certificatului de moștenitor nr.843/1993 afirmația reclamantei în sensul că pârâta ar fi ascuns cu viclenie existența și a altor moștenitori, existând menționate în cuprinsul său și alte persoane cu vocație succesorală, devenite însă străine de succesiune în urma neacceptării ( art.700 Cod civil).
Cât privește excepția prescripției dreptului de a cere anularea certificatului de moștenitor invocată de intimată, a reținut instanța că este nefondată, întrucât în cauză s-a cerut nulitatea absolută a certificatului, nefiind aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani.
Cât privește excepția lipsei de interes, a fost apreciată nefondată, reținându-se că reclamanta justifică interesul de a ataca certificatul de moștenitor întrucât se consideră vătămată prin emiterea acestuia pentru că a fost exclusă de la împărțeala bunurilor succesorale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta-reclamantă.
În motivarea recursului se arată în esență că:
Motivele pe care se sprijină decizia recurată sunt contradictorii, respectiv instanța de apel deși a reținut că, potrivit actelor medicale depuse, reclamanta se afla în stare de boală la epoca deschiderii succesiunii, ulterior a ajuns la concluzia că starea de boală a acesteia nu reprezenta o cauză absolută de împiedicare în efectuarea actelor de acceptare expresă sau tacită a moștenirii, starea de boală suprapunându-se și cu culpa reclamantei care s-a comportat ca un succesor nediligent. Instanța nu a arătat - susține recurenta - în ce constă culpa recurentei reclamante, aceasta din urmă precizând că nu consideră că ar avea vreo culpă, neputându-și exercita dreptul de opțiune succesorală din cauza intervenției chirurgicale la care a fost supusă și a tratamentului medical ulterior, care s-a întins pe o perioadă îndelungată și a implicat numeroase internări în spital.
O altă critică adusă deciziei recurate este în sensul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv instanța deși a reținut starea de boală a recurentei, nu a reținut-o ca un caz de forță majoră de natură să prezinte o cauză absolută de împiedicare în acceptarea expresă sau tacită a moștenirii.
În drept, s-au invocat prevederile art. 299, 304 pct. 7 și 9.pr.civ.
Recurs legal timbrat.
Intimata a formulat întâmpinare, prin aceasta susținând în esență temeinicia motivelor expuse de instanța de apel în considerentele deciziei atacate.
În susținerea recursului formulat, recurenta a depus certificatul de înregistrare în grad de handicap nr. 1587/14.04.2009 eliberat de consiliul Județean
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304.pr.civ. Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Raționamentul expus de instanța de apel în analiza situației în care recurenta-reclamantă s-a aflat, în concret, în perioada ulterioară deschiderii succesiunii mamei sale este unul coerent, iar contradictorialitatea evocată de către recurentă se datorează numai scoaterii din context a celor două idei enunțate prin motivele de recurs.
Evaluarea instanței de apel în privința nivelului împiedicării pretinse de reclamanta apelantă în a face acte sau fapte de acceptare a succesiunii defunctei s-a realizat, în mod judicios, în acord cu prev. art. 1169 Cod civil și prin prisma întregului material probator administrat, fiind astfel respectat principiul egalității forței probante probelor posibil a fi administrate în procesul civil, iar nu numai din perspectiva actelor medicale ce atestau problemele de sănătate ale recurentei și tratamentul urmat de aceasta în perioada menționată.
În condițiile în care, exista susținerea (din cererea introductivă) în sensul că reclamanta a acceptat succesiunea mamei sale, în baza probatoriului administrat, instanța a reținut că problemele de sănătate ale recurentei și tratamentul medical pe care aceasta l-a urmat nu au constituit prin ele însele piedici de neînlăturat în efectuarea de demersuri care să evidențieze acceptarea succesiunii mamei sale, ci pasivitatea acesteia de a întreprinde orice acțiune de natură a avea o astfel de finalitate a concurat cu problemele de sănătate menționate, nu existau premisele necesare pentru a se reține prezența unei cauze de împiedicare absolute și eventuala repunere a acesteia în termenul de acceptare.
Această stare de pasivitate a recurentei-reclamante a fost calificată ca având valoarea unei culpe proprii, aspect care reiese din considerentele deciziei recurate. Ca atare, este vădit nefondată susținerea recurentei în sensul că instanța nu ar fi precizat în ce constă culpa pe care a avut-o în vedere.
În materia succesiunilor, situația de forță majoră are relevantă juridică în contextul prevederilor art. 700 alin. 2.civ. respectiv spre a se aprecia asupra îndeplinirii condițiilor legale necesare pentru prelungirea termenului de opțiune succesorală.
În speță, prin raportare la susținerile formulate prin cererea de chemare în judecată și la principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța era investită a cerceta în ce măsură mențiunea (din certificatul de moștenitor) potrivit căreia reclamanta este străină prin neacceptare de succesiunea defunctei sale mame s-ar fi făcut "în mod fraudulos", aceasta în condițiile în care tot reclamanta a invederat împrejurarea că acceptase în termen legal respectiva moștenire prin actele și faptele întreprinse.
În respectul coordonatelor susarătate, instanța a analizat în ce măsură este probată susținerea potrivit căreia reclamanta are calitatea de moștenitor acceptant al succesiunii defunctei, și care să fi suferit o vătămare ca și consecință a menționării în certificatul de moștenitor a unei situații juridice contrare, respectiv aceea că nu are o atare calitate.
Ca atare, situația de forță majoră reglementată prin art. 700 alin. 2 din civ. nu avea vreo relevanță în speță, așa încât fără temei se reproșează instanței de apel faptul că ar fi făcut o greșită aplicare a legii în aprecierea asupra împrejurării dacă situația reclamantei ar fi una de forță majoră.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de recurentă deciziei atacate, urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1.pr.civ. respingerea recursului astfel susținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr.116/23.10.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. GS
Tehnored. AP
2 ex. /
Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă Jud. apel:,
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Andreea Vasile, Ileana Ruxandra
