Anulare act. Decizia 986/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 986
Ședința publică din data de 2 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire deciziei nr. 1002 pronunțată la 23 iunie 2009 de Tribunalul Prahova, formulată de revizuientul G, cu domiciliul ales în B,--2. sector 3, Cod poștal - - la sediul Ligii Democratice pentru din România în contradictoriu cu intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI P și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, cu sediul în P,--4, Cod poștal 10543, Județ
Cerere scutită de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații Consiliul Local al Municipiului și Primarul municipiului P prin consilier juridic, lipsind revizuientul
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că revizuientul Gad epus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât nu se poate prezenta în instanță din motive medicale.
Consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea cererii de amânare formulată de revizuient.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de revizuient, având în vedere că aceasta nu a fost dovedită cu acte medicale, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 156 pr.civilă.
Consilier juridic, având cuvântul, solicită, în principal, anularea cererii ca netimbrată, iar în subsidiar, respingerea cererii ca nefondată.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 323 alin. 1 pr.civilă, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cererii.
Consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești.
Curtea, rămâne în pronunțare asupra excepțiilor.
CURTEA:
Deliberând asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Ploiești, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului și Consiliul Local P, solicitând să se constate nulitatea absolută a actului juridic intitulat act de vânzare - anexa I și obligarea pârâților să anuleze Dispoziția nr. 7763/01.09.2005 emisă de Primarul Municipiului
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că prin actul de vânzare autentificat la nr.641/1951 se consemnează că autorii lui au vândut imobilul proprietatea lor, situat în P,-, iar acest act a fost folosit de pârâți, care, prin Dispoziția nr. 7763/2005, i-au respins notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001.
A învederat reclamantul că înscrisul menționat anterior este nul, deoarece efectele lui contravin legii, ascunde un scop ilicit și a fost întocmit în vederea vânzării bunului altuia.
La termenul din 12 iunie 2007, reclamantul a depus la dosar o precizare la acțiune prin care a învederat că obiectul acesteia îl reprezintă anularea actului de vânzare-cumpărare nr. 641/1951, pe considerentul că părțile implicate în întocmirea lui cunoșteau împrejurarea că bunul nu se mai află în patrimoniul vânzătorilor, fiind trecut în proprietatea statului ca efect al Decretului nr. 92/1950. În atare situație, s-a apreciat că încheierea acestui înscris s-a realizat cu încălcarea flagrantă a normelor legale de la momentul respectiv, situație în care sancțiunea care intervine o reprezintă nulitatea absolută a actului.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1353/13.02.2008, Judecătoria Ploieștia respins acțiunea precizată, ca neîntemeiată, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 948 Cod civil, deoarece înscrisurile depuse nu dovedesc că actul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 641/1951, încheiat între autorii reclamantului și terțele persoane, avut la bază o cauză ilicită, neexistând, totodată, nicio dovadă din care să rezulte că acest contract a fost încheiat după preluarea imobilului de către stat prin Decretul nr. 92/1950, astfel cum s-a susținut prin precizarea acțiunii.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul G, arătând că aceasta este nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță nu a respectat dispozițiile art. 297 alin. l pr.civilă, a rezolvat cauza supusă judecații fără a intra în cercetarea fondului, iar judecarea s-a făcut în lipsa sa.
În cadrul motivelor de apel reclamantul a mai învederat că sentința a fost motivată cu rea-credință, în sensul că s-ar fi solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.641/1951, deoarece acesta viza un bun ce nu se mai afla în patrimoniul autorilor săi, deși el a susținut că bunurile părinților săi au fost luate, în întregime, fără nici un titlu, prin abuz, la data de 25.04.1950, solicitând audierea ca martori a persoanelor precizate prin cererea de probatoriu.
Primăria Municipiului P, prin primar, formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesule pasive, susținând că actul de vânzare- cumpărare din anul 1951 fost încheiat de autorii apelantului-reclamant și numiții și, iar natura contractuală impunea formularea acțiunii în contradictoriu cu persoanele care au participat la întocmirea lui.
Pe fondul cauzei, prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea apelului, deoarece instanța de fond a constatat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 948 cod civil și nu existat nicio dovadă din care să rezulte că acest contract fost încheiat după preluarea imobilului în baza Decretului nr. 92/1950.
Având în vedere art. 137 pr.civilă, Tribunalul Prahovaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiată, reținând că, în speță, se solicită constatarea nulității unui act juridic și obligarea la anularea unei dispoziții prin care primarul municipiul Par espins notificarea formulată de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, iar în acest context pârâta are calitate procesuală.
Prin decizia civilă nr. 698 din 5 decembrie 2008, aceeași instanță a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, reținând că la soluționarea pricinii acesta a avut termen în cunoștință, întrucât s-a prezentat la 04.09.2007 și a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și 2 martori.
Totodată, s-a considerat că nemulțumirea părții privind modul de soluționare a pricinii nu este de natură să atragă concluzia respingerii greșite a acțiunii, deoarece nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 948 din Codul civil, în sensul că actul încheiat între autorii reclamantului și terțele persoane a avut la bază o cauza ilicită.
Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs reclamantul, în cuprinsul căruia a învederat împrejurarea că instanța de fond a soluționat dosarul cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin.2 pr.civilă sub sancțiunea nulității, întrucât a judecat pricina fără ca el să fi fost citat.
În continuare, s-a criticat faptul că în apel nu s-a respectat rolul activ al instanței și condițiile desfășurării unui proces echitabil, în raport de înscrisurile depuse la dosar, prin care făcea dovada susținerilor sale.
În drept, s-a invocat de către recurent art. 304 pct.5 pr.civilă și s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond, pentru soluționarea pricinii cu procedura completă.
Prezent în instanță la termenul din 23 februarie 2009, recurentul, la solicitarea instanței, a precizat că valoarea bunului ce face obiectul actului de vânzare-cumpărare este de circa 50.000 lei, situație în care instanța a invocat și a pus în discuția părților, în temeiul dispozițiilor art.137 pr.civilă, raportat la art. 2821alin.1 pr.civilă, coroborat cu art.304 alin.1 pr.civilă, un motiv de ordine publică care afectează hotărârea instanței de apel, întrucât, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile art. 2821pr.civilă, hotărârea instanței de fond era susceptibilă doar de calea de atac a recursului, iar Tribunalul Prahovaa procedat la judecarea acesteia ca apel.
Prin decizia nr.158/23 februarie 2009, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul, a casat decizia civilă nr. 698/15.12.2008 și a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului Prahova, ca instanță de recurs.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la data de 12 iunie 2007 (fila 21 dosar fond), s-a solicitat de către reclamant anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.641/1951, prin care autorii săi înstrăinaseră numiților și imobilul proprietatea acestora, expunând în cuprinsul acțiunii argumentele pentru care, în opinia sa, se impune o atare soluție.
Sub aspectul evaluării imobilului, s-a reținut că din cuprinsul actului încheiat rezultă că la momentul întocmirii sale, respectiv în anul 1951, prețul convenit de părți a fost de 50.000 lei, iar în fața instanței de recurs reclamantul a precizat valoarea acestuia la ora actuală ca fiind de 50.000 lei ( respectiv 500.000.000 lei vechi).
S-a mai arătat că prin art. 2821alin.1 pr.civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct.40 din Legea nr. 219/2005, s-a statuat că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială.
În vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, instanța de recurs a avut în vedere că prin Decizia în interesul legii nr. 32/9.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că sunt evaluabile în bani litigiile civile având ca obiect constatarea nulității sau anularea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
În condițiile în care valoarea imobilului ce face obiectul prezentului litigiu a fost stabilită de către reclamant ca fiind de 50.000 lei, s-a apreciat că hotărârea pronunțată de prima instanță era susceptibilă de a fi atacată doar cu recurs, conform art. 2821alin.1 pr.civilă.
instanța de control judiciar că Tribunalul Prahova, calificând greșit calea de atac exercitată ca fiind apel, în loc de recurs, deși avea obligația să-i dea calificarea juridică exactă, în virtutea rolului activ reglementat de art. 129 pr.civilă, a soluționat cauza în complet de doi judecători și nu ca instanță de recurs, în complet format din 3 judecători, motiv pentru care, în baza art. 312 alin.3 rap.la art. 304 pct.1 pr.civilă a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova, ca instanță de recurs.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr- din data de 17.03.2009.
Prin decizia nr. 1002/23 iunie 2009, Tribunalul Prahovaa respins recursul ca nefondat, reținând că, în conformitate cu actul de vânzare autentificat la nr.641/15.09.1951, numiții - -. și G au vândut numiților și imobilul compus dintr-un teren în suprafață de cca 325 mp și o casă edificată pe acest teren, imobil situat în P,-.
S-a mai reținut că, după apariția Legii nr.10/2001, reclamantul Gas olicitat restituirea, în natură, a imobilului sus-menționat, cererea fiind respinsă prin Dispoziția nr.7763/01.11.2005 emisă de intimată, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada preluării abuzive în proprietatea statului, imobilul făcând obiectul actului de vânzare autentif.nr.641/1951.
Art.948 Cod civil, prevede că pentru ca un act juridic să fie valabil, trebuie să îndeplinească, cumulativ, mai multe condiții și anume: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauza licită, ceea ce înseamnă că dacă una din aceste condiții nu este îndeplinită, actul juridic nu este valabil.
De asemenea, s-a arătat că doctrina și jurisprudența au stabilit că, pentru a fi valabilă și cauza unui act juridic, constând în obiectivul urmărit la încheierea unui act juridic, trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să existe, adică să nu lipsească, existând însăși puterea de reprezentare a consecințelor juridice ale manifestării de voință, să fie reală, în sensul de a nu fi falsă, să fie licită și morală, nefiind ilicită, prohibită de legi contrare bunurilor moravuri și ordinii publice.
Astfel, s-a decis că nulitatea absolută, ca sancțiune constând în desființarea actului, intervine, printre altele, și în cazul în care lipsește cauza sau aceasta este ilicita sau imorală, precum și în cazul fraudării legii, fiind o consecință a încălcării dispozițiilor unei legi ce reglementează anumite situații prevăzute de lege, inclusiv în materia restituirilor.
Art.1 și art.2 lit. a din Legea 10/2001 prevăd că imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada 06.03.1945-22.12.1989 se restituie în natură în condițiile prezentei legi, prin imobile preluate abuziv înțelegându-se cele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile.
Tribunalul a reținut că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că actul de vânzare autentificat sub nr.641/15.09.1951 a fost încheiat cu neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 948 Cod civil, respectiv că s-a întemeiat pe o cauză ilicită sau imorală, prohibită de lege, contrară bunurilor moravuri sau ordinii publice, ori cu fraudarea legii, în condițiile în care actul a fost semnat atât de vânzători, cât și de cumpărători, manifestându-și astfel, în mod expres, voința de a cumpăra și respectiv de a vinde, în condițiile în care nu exista niciun act sau vreo altă dovadă care să ateste preluarea imobilului în mod abuziv de către stat de la autorii reclamantului, în ce condiții, cu atât mai mult cu cât este greu de crezut, în cazul în care imobilul ar fi trecut în proprietatea statului, că acesta ar mai fi putut face obiectul unui contract autentic de vânzare-cumpărare.
Ca atare, susținerea reclamantului, în sensul că actul încheiat s-a întocmit pe o cauza ilicită, nu a fost avută în vedere de instanță, întrucât din nicio probă administrată nu reiese o asemenea situație.
Critica recurentului, în sensul că procesul s-a soluționat fără a se intra în cercetarea fondului și în lipsa sa, fără a se avea în vedere corespondenta înregistrată la nr.4549/2007 pentru termenul din 08.01.2008, cererea nr. 4613/2008 pentru termenul din 08.01.2008 și nr.4437/2008, nu a fost avută în vedere de instanță, întrucât, în condițiile în care prin această corespondență s-a solicitat respectarea procedurii de citare a martorilor propuși de recurent, procedură ce a fost respectată de instanță, martorii fiind audiați, solicitarea recurentului de a se acorda un nou termen de judecată a fost în mod corect respinsă de instanța de fond, având în vedere că cererea de amânare nu era justificată, pretinsa schimbare a sediului nefiind un motiv de amânare a cauzei, cât timp recurentul a avut termen în cunoștință.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la 20.10.2009, Gaf ormulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1002/2009 a Tribunalului Prahova.
În motivarea cererii se arată că este vorba de dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în P,-, iar primarul și Consiliul local încearcă deposedarea sa abuzivă de acest drept, folosindu-se de înscrisuri asupra cărora s-a pronunțat deja, în anul 1992, Procuratura Militară a României, iar instanțele au trecut peste anumite erori de fapt, respectiv nu au ținut seama și nici nu au lecturat înscrisurile și probele depuse de el.
Susține revizuientul că instanțele au reținut în mod eronat că nu a făcut dovada că actul denumit "contract de vânzare-cumpărare nr. 641/15.09.1951" a fost încheiat pe cale ilicită, neexistând nicio dovadă din care să rezulte că acest contract a fost încheiat după preluarea imobilului de către stat prin Decretul nr. 92/1950.
De asemenea, revizuientul arată că instanțele nu au respectat principiul unui proces echitabil, nu au pus în discuție probele prezentate, care arătau situația de fapt a modului abuziv în care pârâții susțin, fără temei legal, că imobilul din litigiu a trecut la stat cu titlu.
Revizuientul arată că, constatările tribunalului sunt nelegale și netemeinice și cu rea-credință, pentru că a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului intitulat act de vânzare-cumpărare, că a respectat toate procedurile prevăzute de legile speciale, că actul de vânzare-cumpărare nr. 641/1951 nu a produs efecte juridice și că în mod greșit s-a reținut că acest act este un act valabil, greșit a reținut instanța că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 948 Cod civil și că înscrisurile depuse nu dovedesc că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 641/1951 a avut la baza o cauză ilicită.
Se solicită de revizuient ca instanța să interpreteze considerentele deciziei nr. 1002/2009, unde se face vorbire și de nerespectarea art. 948 Cod civil, susținând că imobilul în litigiu a fost luat fără niciun titlu și prin abuz și constrângere fizică și psihică a autorilor săi, de către organele de miliție a municipiului P, la data de 25.04.1950.
În continuare, revizuientul precizează actele pe care le-a depus la instanțele anterioare și pe care le va depune încă o dată, respectiv: un raport de control al Procuraturii României din care rezultă care este averea părinților săi, solicitând ca instanța să dea eficiență asupra acestui raport de control pentru înlătura toate susținerile și motivele Tribunalului Prahova.
De asemenea, solicită ca instanța să se pronunțe asupra înscrisului intitulat contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 641/1951 și același înscris falsificat folosit de pârâți prin care justifică temeinicia și legalitatea trecerii imobilului în proprietatea statului cu titlu valabil.
Revizuientul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 322-328 pr.civilă, precizând că hotărârea instanței de recurs nesocotește hotărârea luată de Parchetul Militar al României, care a constatat faptele abuzive ce au stat la baza trecerii imobilului la stat, fără niciun drept, ci numai prin constrângere fizică și psihică a autorilor săi, aceeași hotărâre constatând că actele au fost lovite de nulitate, respectiv actul de vânzare-cumpărare nr. 641/1951 prin care s-a încercat vinderea acestui imobil.
Precizează revizuientul că la baza cererii sale stă un înscris fals, declarat ca atare de organele Procuraturii Militare, fiind incidente dispozițiile art. 322 alin. 4 și 5 pr.civilă
Arată revizuientul că pârâții dețin acte și înscrisuri doveditoare și refuză să prezinte instanței aceste acte, iar instanțele de judecată se fac vinovate de nerespectarea rolului activ și de aplicarea legii, prin care puteau să-i oblige pe pârâți să prezinte aceste documente, pentru a fi puse în discuție în baza principiului contradictorialității.
În cauză, nu s-au formulat întâmpinări.
La termenul de judecată din 2 decembrie 2009, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale, conform art. 323 alin. 1 pr.civilă.
La același termen de judecată, reprezentantul intimaților Consiliul Local al Municipiului și Primarul municipiului a invocat excepția netimbrării cererii de revizuire, solicitând anularea cererii ca netimbrată.
Examinând cererea de revizuire, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține următoarele:
Cu privire la excepția netimbrării, Curtea va reține că, potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, combinat cu art. 15 alin. 1 lit. r din aceeași lege, sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente.
Ca atare, cererea de revizuire, încadrându-se în dispozițiile art. 15 alin. 1 lit. r din Legea nr. 146/1997, nu este supusă timbrajului, motiv pentru care, se va respinge excepția netimbrării invocată de intimată.
Referitor la excepția necompetenței materiale, Curtea va reține că aceasta este întemeiată, întrucât art. 323 alin.1 pr.civilă prevede că, cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.
Întrucât se cere revizuirea deciziei civile nr. 1002/2009 a Tribunalului Prahova, competența de soluționare a cererii de revizuire aparține Tribunalului Prahova, potrivit textului legal sus-menționat.
În baza art. 158 alin. 1 pr.civilă, Curtea va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare în favoarea Tribunalului Prahova.
Conform art. 158 alin. 3 pr.civilă, dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția netimbrării cererii, invocată de intimați.
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, în soluționarea cererii de revizuire deciziei nr. 1002 pronunțată la 23 iunie 2009 de Tribunalul Prahova, formulată de revizuientul G, cu domiciliul ales în B,--2. sector 3, Cod poștal - -la sediul Ligii Democratice pentru din Româniaîn contradictoriu cu intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI P și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, cu sediul în P,--4, Cod poștal 10543, Județ
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
5 ex/7.12.2009
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
