Anulare act. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 99/
Ședința publică din 12 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.321 din data de 30.10.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise și precizări, din partea recurentei-reclamante.
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 05.03.2008, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 03 martie 2005, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, Comisia Locală de Fond Funciar și Comisia Județeană de Fond Funciar A, pentru a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.-/31.07.2003, în sensul de a nu se mai menționa ca moștenitori ai defunctei, pârâții, întrucât autoarea acestora, a renunțat la moștenire.
Judecătoria Topoloveni, prin sentința civilă nr.295/15.06.2005 a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția tardivității, invocate de pârâți, iar pe fond a admis acțiunea reclamantei și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.-/31.07.2003, în sensul de a nu se mai menționa ca moștenitori ai defunctei, pârâții Gh., Gh. și Gh., cu obligarea acestora la plata sumei de 115.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în considerente, că nulitatea absolută invocată în temeiul art.III alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997, poate fi invocată oricând de partea interesată, o acțiune întemeiată pe aceste dispoziții legale fiind admisibilă atunci când se justifică un interes legitim.
Pe fond, s-a reținut că succesiunea defunctei a fost acceptată doar de reclamanta și pârâta, renunțând la succesiune, autoarea pârâților, astfel că aceștia nu mai pot fi considerați repuși în termenul de opțiune succesorală prevăzut de art.12 din Legea nr.18/1991, motiv pentru care, în temeiul art.III lit.a din Legea nr.169/1997 aceștia nu pot figura în titlul de proprietate ca moștenitori ai defunctei.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal, pârâții, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
- Instanța de fond în mod greșit a respins excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamantele nu au uzat de procedura specială prevăzută de art.51-58 din Legea specială nr.18/1991, potrivit cu care, persoana nemulțumită de propunerile de validare formulate de Comisia locală pot să le conteste la Comisia județeană, împotriva căreia trebuie să formuleze plângere la instanță în termen de 30 de zile de la comunicare.
- Instanța de fond nu a ținut cont de modul în care a fost exprimată voința reclamantei, în privința reconstituirii dreptului de proprietate, încălcând astfel principiul disponibilității, precum și prevederile art.8 alin.3 din Legea nr.18/1991. Astfel, prin cererea înregistrată sub nr.34/2000, semnată și de către reclamantă, se solicită reconstituirea dreptului de proprietate și emiterea titlului pe numele tuturor moștenitorilor. În același sens este și declarația dată de reclamantă în luna iunie 2003, în fișa cu date pentru titlul de proprietate, potrivit cu care se arată în mod expres de către aceasta că este de acord cu reconstituirea dreptului de proprietate în această modalitate.
- Instanța de fond a apreciat în mod greșit că autoarea pârâților nu mai este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate întrucât:
- succesiunea defunctei a fost una testamentară, reclamantele fiind instituite ca legatare cu titlu universal prin testament, astfel că autoarea a testat numai cotitatea disponibilă, iar bunurile cu care testatoarea și-a înzestrat cea de-a treia fiică, nu au făcut obiectul testamentului. Astfel, pentru aceste terenuri preluate de de la autoarea lor, pârâții sunt îndreptățiți să figureze în titlul de proprietate independent de acceptarea sau neacceptarea de către autoarea lor, a succesiunii defunctei. Se mai arată că procesul de partaj soluționat prin decizia civilă nr.1116/2003 a Curții de APEL PITEȘTI nu a avut ca obiect și terenurile din titlul de proprietate, în care sunt incluse și cele primite cu titlu de zestre de către autoarea lor, motiv pentru care, cele statuate prin această hotărâre, sunt irelevante pentru soluționarea prezentului litigiu.
- terenurile înscrise în titlul de proprietate au aparținut și soțului defunctei, respectiv, la succesiunea căruia autoarea pârâților nu a renunțat niciodată, astfel că sunt pe deplin îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care au fost proprietate exclusivă a acestuia sau proprietate comună cu soția sa, întinderea drepturilor ce li se cuvin urmând a se realiza pe calea unei acțiuni în partaj.
Prin decizia civilă nr.1274/08.12.2005 pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, care a fost admis prin decizia civilă nr.513/R/27 martie 2006 a Curții de APEL PITEȘTI, casându-se decizia și trimițându-se cauza spre rejudecare tribunalului.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de APEL PITEȘTIa constatat că una din criticile aduse deciziei este fondată. Astfel, succesiunea defunctei a fost testamentară, în cuprinsul testamentului arătându-se că mai are o fiică, pe care a înzestrat-o astfel că testează numai cotitatea disponibilă. Prin urmare, bunurile cu care testatoarea și-a înzestrat fiica, autoarea recurenților-pârâți nu au făcut obiectul testamentului, ea fiind înzestrată de părinții săi, și cu mai multe terenuri, arătate în foaia de zestre. Aceste terenuri au fost preluate de de la, care era singura îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, independent de acceptarea sau neacceptarea succesiunii defunctei și figurează printre cele ce fac obiectul titlului de proprietate.
De asemenea, având în vedere și faptul că nu a fost singura proprietară a terenurilor pentru care a operat reconstituirea dreptului de proprietate, o parte dintre ele fiind proprietatea exclusivă a lui, care a decedat, pentru a se stabili întinderea drepturilor asupra acestor terenuri, se impune administrarea de noi probatorii.
În rejudecare, tribunalul a administrat probele cu înscrisuri, relații de la Comisia Locală de Fond Funciar și expertiză tehnică.
Prin decizia civilă nr.321 din 30 octombrie 2007, Tribunalul Argeșa admis apelul declarat de pârâți, a schimbat sentința în tot, în sensul respingerii acțiunii și a obligat pe intimatele și să plătească apelanților-pârâți suma de 1333 lei cheltuieli de judecată în fond și apel.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele:
Autorii și au avut 3 fiice, respectiv, și.
Pe au înzestrat-o la căsătorie, în anul 1930, cu mai multe bunuri, printre care și terenuri situate în comuna, conform foii de zestre (33, 34 dosar fond). Prin urmare, ele au ieșit din patrimoniul autorilor, iar la momentul colectivizării au fost preluate de la.
Din actele aflate la dosar rezultă că și a formulat cerere de reconstituire, în baza Legii nr.18/1991, ce nu a mai fost soluționată, fără a se cunoaște motivul.
Expertul cauzei a identificat terenurile din foaia de zestre și a constatat că se regăsesc printre cele menționate în titlul de proprietate eliberat autoarei, această situație fiind confirmată și de intimata-pârâtă.
Pe cale de consecință, terenurile din foaia de zestre ieșind din patrimoniul autorilor în anul 1930, nu mai puteau face obiectul testamentului din anul 1972, astfel că în mod greșit prima instanță a făcut aplicarea art.12 din Legea nr.18/1991 raportat la art.III lit.a din Legea nr.169/1997 (varianta în vigoare la data de 15.06.2005).
De altfel, așa cum s-a arătat, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru aceste terenuri, iar susținerile intimatei-reclamante sunt contradictorii, câtă vreme la fila 29 a dosarului de fond se află o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, după aceiași autori, și, formulată și semnată atât de cele două intimate (persoane fizice), cât și de apelanții-pârâți, în cuprinsul ei făcându-se chiar mențiunea că toți sunt moștenitori legali ai defunctei.
S-a reținut că reclamanta-intimată avea posibilitatea legală de a formula contestație împotriva hotărârii Comisiei Județene A de Fond Funciar prin care au fost validați toți moștenitorii, ceea ce aceasta nu a înțeles să facă în acel moment.
Mai mult, expertul cauzei a identificat, așa cum s-a impus prin decizia de casare, și terenurile ce au provenit numai de la autorul, constatând că 10 dintre ele se regăsesc în titlul de proprietate contestat. Or, intimata-reclamantă nu a făcut nici o dovadă că, mama apelanților, ar fi renunțat la succesiunea acestui autor.
Împotriva deciziei civile nr.321/30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, a formulat în termen recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
Reclamanta motivează succint recursul și critică decizia pentru următoarele considerente:
Este greșită motivarea instanței că suprafețele de teren au ieșit din patrimoniul defuncților și.
Înzestrarea unui copil, la căsătorie, având caracterul unei donații, trebuie făcută prin act autentic, în timp ce actul de înzestrare invocat în cauză este un înscris sub semnătură privată, astfel că această neregularitate atrage nulitatea donației.
Dacă s-ar fi vrut ca donația să producă efecte juridice, atunci s-ar fi întocmit acte autentice conform dispozițiilor legale.
În considerarea celor de mai sus, se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și păstrarea soluției instanței de fond.
Reclamanta nu încadrează susținerile făcute prin cererea de recurs în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă. Din conținutul lor ar rezulta că se vizează nelegalitatea hotărârii, în sensul motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând criticile formulate se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.
Prin decizia civilă nr.513/R/2006 a Curții de APEL PITEȘTI, s-a dispus casarea cu trimitere a deciziei civile nr.1274/2005 a Tribunalului Argeș, Curtea statuând că a fost înzestrată de autoarea, și dând îndrumări instanței de trimitere să administreze probe pentru a identifica terenurile ce au făcut obiectul înzestrării.
Potrivit cu dispozițiile art.315 alin.1 Cod procedură civilă, "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Urmare acestei decizii de casare, existența și valabilitatea înzestrării este o chestiune irevocabil tranșată, ce nu mai poate fi discutată de reclamantă.
Dar răspunzând totuși criticilor formulate, se constată că moștenirea autoarei a fost una testamentară, în cuprinsul testamentului existând mențiunea înzestrării fiicei, astfel că s-a testat conform voinței testatoarei doar cotitatea disponibilă, urmând ca legatara să beneficieze doar de aceasta.
Mergând mai departe, litigiul dintre părți este unul de fond funciar, privind persoanele îndreptățite la emiterea titlului de proprietate.
Potrivit art.8 din Legea nr.18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate se face în favoarea persoanei căreia i-a preluat terenul. Terenurile din foaia de zestre au fost preluate de la, autoarea intimaților-pârâți.
nu a renunțat la moștenirea lui, reclamanta nu contestă acest lucru și în cuprinsul titlului de proprietate figurează și terenuri care au fost proprietatea exclusivă a acestui autor, așa cum bine a reținut și tribunalul, care a pronunțat o soluție legală.
Întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, criticile formulate nu sunt întemeiate, urmează pe cale de consecință, a fi respins recursul formulat de reclamantă, conform dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă.
În baza art.274 Cod procedură civilă, obligă pe reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată către pârâții, și, reprezentând onorariu de avocat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.321 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR și COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR
Obligă pe recurenta-reclamantă să plătească suma de 500 lei cheltuieli de judecată către intimații-pârâți, și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./28.03.2008
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
