Obligația de a face. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 100/

Ședința publică din 12 Martie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase

JUDECĂTOR 3: Lică Togan

Judecător: - -

Grefier: - -

S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile civile declarate de pârâții SC 2000 SA, DISTRIGAZ SUD B-SUCURSALA, MUNICIPIUL și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, împotriva deciziei civile nr.296 din data de 11.10.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

Recursul declarat de pârâta Distrigaz Sud B-Sucursala Pitești este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 150 lei, achitată cu ordin de plată nr.95 din data de 21.01.2008, în contul Primăriei Pitești și timbru judiciar de 0,30 lei.

Recursul declarat de pârâta Termoficare 2000 Pitești este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 150 lei, achitată cu chitanța nr.4497 din data de 28.02.2008, emisă de Primăria Pitești și timbru judiciar de 0,30 lei.

Recursul formulat de pârâții Municipiul Pitești și Consiliul Local al Municipiului Pitești este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 150 lei, achitată cu ordin de plată nr.281 din data de 10.03.2008 și timbru judiciar de 0,15 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise, din partea recurentei Distrigaz Sud B și, de asemenea, dovada achitării timbrajului, din partea recurenților Municipiul Pitești și Consiliul Local al Municipiului Pitești.

Curtea constată că dezbaterile în fond asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 05.03.2008, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și se retrage pentru deliberări.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față:

Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 21.03.2005 reclamantul, a chemat în judecată pe pârâții: Termoficare 2000, Distrigaz Sud B, prin sucursala Pitești A; Municipiul Pitești, prin Primarul mun. Pitești, și Consiliul Local al mun. Pitești, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâților să ridice estacada și să elibereze terenul proprietatea reclamantului; obligarea pârâților la plata lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a cumpărat în anul 1992 un teren în suprafață de 2.850 mp. situat în mun. Pitești, str. - -, liber de sarcini și servituți. Pe acest teren se află amplasată o estacadă de țevi pentru transportul agentului termic și a gazului metan, care îl împiedică pe reclamant să folosească terenul.

De la achiziționare și până în prezent reclamantul a achitat toate impozitele legate de acest teren si că deși s-a încercat soluționarea amiabilă a litigiului, acest lucru nu s-a realizat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar s-a arătat că reclamantul a cunoscut și și-a asumat răspunderea cu privire la existența magistralei, după cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare. Acesta a cumpărat terenul de la numita, căreia i se reconstituise dreptul de proprietate potrivit Legii nr.18/1991, punerea în posesie făcându-se pe un teren afectat de o magistrală.

Conductele, țevile, aeriene sau subterane, sunt potrivit Legii nr.213/1998 bunuri ce aparțin domeniului public, iar schimbarea traseului ar fi imposibilă având în vedere costurile imense. Nu se consideră întemeiată nici acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință, având în vedere că reclamantul s-a folosit de teren.

La termenul din data de 06.07.2005 reclamantul formulează răspuns la întâmpinare, iar pârâta Distrigaz Sud formulează întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că la momentul cumpărării terenului reclamantul cunoștea situația faptică, după cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare.

În conformitate cu dispozițiile art. 86, alin. 1, lit. c din Legii nr. 351/2004 pârâta beneficiază de un drept de servitute legală, iar conform dispozițiilor art. 90, alin. 2 aceasta se realizează cu titlu gratuit.

La termenul de judecată din data de 12.10.2005 s-a invocat de reclamant neconstituționalitatea dispozițiilor art. 86, 88, 89 și 90 din Legii nr. 351/2004, excepția fiind respinsă de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 230/09.03.2006.

Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.1961/04.04.2007, a admis în parte acțiunea reclamantului și i-a obligat pe pârâți la plata sumei de 840 lei ( RON ) cu titlu de lipsă de folosință pentru ultimii 3 ani, precum și la 1300 lei ( RON ) cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, din înscrisurile depuse de reclamant la dosar,rezultă că acesta a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, la data de 08.12.1992 (fila 2 din dosar), prin care a cumpărat, iar numita a vândut, un imobil teren în suprafață de 2.850 mp. situat în Pitești, str. - -, jud. A, cu vecinii E - curtea RA, V - calea ferată, N - str. - -, S - pârâul.

Prețul acestui teren a fost de 50.000 lei (ROL), iar la aliniatul 8 din contract se arată că, reclamantul cunoaște faptul că pe suprafața de teren cumpărată există construită o estacadă de termoficare pentru transportul agentului termic și își asumă răspunderea acestui fapt.

Suprafața de teren descrisă mai sus a fost identificată de expertul topograf prin raportul de la filele 94-99, fiind întocmită și o schiță cu puncte de reper, cardinale și vecinătăți. De asemenea, a fost identificată și estacada cât și suprafața ocupată de aceasta și cea liberă.

Suprafața care nu poate fi folosită a fost identificată și de expertul în specialitatea agricolă (filele 127-128), fiind stabilită o lipsă de folosință, pentru teren, de 840 lei (RON), pentru 3 ani.

De asemenea, expertul în specialitatea construcții a stabilit ca preț al modificării amplasării estacadei suma de 919.322 lei (RON).

În ceea ce privește cererea reclamantului de ridicare a estacadei și de eliberare a terenului, instanța a reținut că acesta a cumpărat de la numita un imobil grevat de o servitute de trecere stabilită pentru estacadă. Astfel, în mod cert din contractul de vânzare - cumpărare menționat mai sus, anterior cumpărării terenului de către reclamant exista edificată estacada.

Mai mult decât atât, la data cumpărării terenului reclamantul și-a asumat răspunderea existenței estacadei chiar pe suprafața dobândită de acesta.

Pentru aceste motive s-a reținut de către instanță că reclamantul a dobândit în fapt un imobil aservit.

Mai mult, prin dispozițiile Legii nr. 351/2004 s-a stabilit de către legiuitor o servitute legală (art. 86, alin. 1, lit. c - "art. 86. Asupra terenurilor și altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, precum și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităților, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare, reabilitare, retehnologizare, respectiv de exploatare și de întreținere a capacităților respective, de următoarele drepturi:. c) dreptul de servitute legală de trecere subterană, de suprafață sau aeriană pentru instalarea de rețele, conducte, linii sau de alte echipamente aferente capacității și pentru accesul la locul de amplasare a acestora;").

De asemenea, prin anexa I, reprezentând lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, art. III, pct. 4 din Legii nr. 213/1998 se prevede: " 4. rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente;".

Astfel, există o obligație a reclamantului de a nu face nimic care să împiedice exercitarea servituții de trecere (art. 576, 634 din civ.). Prin chiar acțiunea sa acesta ar împiedica exercitarea servitutii de trecere motiv pentru care această solicitare nu a fost admisă de instanță.

În ceea ce privește cerere reclamantului privind lipsa de folosința instanța a apreciat-o ca întemeiată, având în vedere și dispozițiile art. 483 din civ. respectiv: " naturale sau industriale ale pământului, fructele civile, sporul animalelor (prăsila), se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune. ", cât și cele ale art. 616 din același cod: " Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.".

Unul din atributele dreptului de proprietate este folosința, iar conform dispozițiilor de mai sus cât și cele ale art. 480 din civ. se observă că proprietarul bunului este îndrituit la fructele acestuia.

Astfel, reclamantul fiind lipsit de folosința imobilului teren are dreptul, în baza dispozițiilor art. 480 din civ. la contravaloarea lipsei de folosință, calculată de expert la suma de 840 lei (RON), pentru 3 ani.

În ceea ce privește dispoziția art. 90, alin. 2 din Legii nr. 351/2004, respectiv: " (2) Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile din domeniul gazelor naturale se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora. Dacă, cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligația să plătească despăgubiri în condițiile legii. ", instanța apreciază că prin această prevedere este încălcat art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a dispozițiilor precizate mai sus prin existența unei ingerințe a statului în dreptul la respectarea bunurilor, în cauza Papamichaloupulos Greciei (Hotărârea nr. 260-B/24.06.1993), cât și, în parte, prin cauza Belvedere Italiei (Hotărârea din 30.05.2000).

În fapt, prin gratuitatea acordată pentru titularul servituții de trecere se realizează o expropriere de fapt a proprietarului terenului, fiind lipsit acesta în totalitate de dreptul de folosință și în fapt și de cel de dispoziție. Este îndoielnic că s-ar reuși vânzarea bunului imobil către un terț atât timp cât este ocupat în mod continuu de către estacadă, iar titularul dreptului de proprietate este lipsit chiar și de posibilitatea de obținere de despăgubiri pentru lipsa de folosință.

Asupra exproprierii de fapt, Curtea s-a pronunțat și prin cauza Păduraru împotriva României.

Prin urmare instanța nu a dat eficiență dispozițiilor art. 90 din Legii nr. 351/2004, și a obligat și pârâta Distrigaz Sud cu sediul ales în Pitești,--9, jud. A la plata sumei de 840 lei, reprezentând lipsa de folosință.

S-a mai reținut că estacada conține atât conducte de agent termic cât și una de gaze, ceea ce face ca toți pârâții să aibă calitate procesuală pasivă. Pârâta Termoficare 2000 este administratorul bunului aflat în proprietatea publică, după cum recunosc pârâtele Municipiul Pitești și Consiliul Local Pitești. Nu au fost depuse, de către aceste ultime trei din urmă pârâte, înscrisuri din care să rezulte cine are în concret în administrare sau eventual concesiune respectivele conducte.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții Municipiul Pitești prin Primar, DISTRIGAZ SUD SA B și 2000 SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.296/11.10.2007, a respins apelurile, reținând următoarele:

Având în vedere că ambele apeluri rețin aceleași critici tribunalul le va analiza împreună.

Verificând actele si lucrările dosarului precum și sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți, tribunalul a constatat apelurile nefondate.

Astfel, din înscrisurile depuse de reclamant la dosar,rezultă că acesta, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 08.12.1992 (fila 2 din dosar), a cumpărat, de la, un imobil teren în suprafață de 2.850 mp. situat în Pitești, str. - -, jud. A, cu vecinii E - curtea RA, V - calea ferată, N - str. - -, S - pârâul la prețul de 50.000 lei (ROL), fiind stipulat la aliniatul 8 din contract că, reclamantul cunoaște că pe suprafața de teren cumpărată există construită o estacadă de termoficare pentru transportul agentului termic și își asumă răspunderea acestui fapt.

Suprafața de teren descrisă anterior a fost identificată de expertul topograf prin raportul de expertiză depus la filele 94-99, expert care a întocmit și o schiță cu puncte de reper, cardinale și vecinătăți fiind identificată și estacada cât și suprafața ocupată de aceasta și cea liberă. Suprafața care nu poate fi folosită a fost identificată de expertul în specialitatea agricolă (filele 127-128), fiind stabilită o lipsă de folosință, pentru teren, de 840 lei (RON), pentru 3 ani.

Potrivit prevederilor art. 483 din civ. respectiv: " naturale sau industriale ale pământului, fructele civile, sporul animalelor (prăsila), se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune. ", iar potrivit art. 616 din același cod: "Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.

Este binecunoscut că unul din atributele dreptului de proprietate este folosința, în speța dedusă judecății fiind evidentă lipsa de folosința imobilului teren așa încât sub acest aspect se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că, în baza dispozițiilor art. 480 din civ. reclamantul este îndreptățit la contravaloarea lipsei de folosință, calculată de expert la suma de 840 lei (RON), pentru 3 ani.

În ceea ce privește dispoziția art. 90, alin. 2 din Legii nr. 351/2004 pe care ambele apelante au învederat-o, dispoziție potrivit cu care " xercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile din domeniul gazelor naturale se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora. Dacă, cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligația să plătească despăgubiri în condițiile legii.", se va retine că această prevedere încălcă art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului aspect de asemenea corect reținut și de instanța de fond care tot corect a reținut că CEDO a constatat o încălcare a dispozițiilor sus precizate prin existenta unei ingerințe a statului în dreptul la respectarea bunurilor în caue cum ar fi spre exemplu Papamichaloupulos contra Greciei.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal, DISTRIGAZ SUD SA B, MUNICIPIUL P prin primar și 2000 SA Pitești.

Prin primul recurs s-a criticat decizia pentru nelegalitate sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă arătându-se că aceasta cuprinde motive contradictorii și fost dată cu aplicarea greșită legii.

Prin cel de-al doilea recurs s-a criticat decizia pentru nelegalitate sub motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă arătându-se că legea, respectiv dispozițiile art.90 al.2 din Legea nr.351/2004 au fost aplicate greșit în cauză.

Prin ultimul recurs, decizia fost criticată pentru nelegalitate sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă arătându-se că instanțele au interpretat greșit legea, iar decizia tribunalului este lipsită de temei legal.

Examinând cu prioritate motivul de ordine publică, invocat din oficiu de către instanță potrivit art.306 al.2 Cod procedură civilă, al nepronunțării instanței de apel asupra tuturor apelurilor formulate în cauză, se constată că acesta este fondat.

Potrivit art.312 al.5 Cod procedură civilă, în cazul în care instanța cărei hotărâre este recurată soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.

Din considerentele reținute de instanța de apel rezultă că, deși în cauză s-au formulat trei apeluri, tribunalul analizat doar două dintre acestea, fără se menționa concret care sunt acestea, reținându-se doar că ambele apeluri cuprind aceleași critici, astfel că vor fi analizate împreună.

Or această situație se încadrează în dispozițiile art.312 al.5 Cod procedură civilă, instanța de apel soluționând cauza fără a intra în cercetarea tuturor celor trei apeluri formulate în cauză.

Față de soluția ce se va pronunța în cauză, analiza celorlalte critici formulate prin cele trei recursuri nu se mai impune.

În consecință, Curtea, în baza art.312 al.1 și 5 Cod procedură civilă va admite cele trei recursuri formulate în cauză, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal care, potrivit art.315 al.3 Cod procedură civilă, va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D C I E

Admite recursurile declarate de pârâții SC 2000 SA, DISTRIGAZ SUD B-SUCURSALA, MUNICIPIUL și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, împotriva deciziei civile nr.296 din data de 11.10.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare, la Tribunalul Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Grefier,

Red.

Tehnored.

3 ex/14.03.2008

Jud. apel:

Jud. fond:

Președinte:Maria Ploscă
Judecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Pitesti