Anulare act. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.99/
Ședința publică din 7 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenții reclamanți și, domiciliați în Sud, bd. -, nr. 13, jud. C, în contradictoriu cu intimații pârâți și, domiciliați în C, șos. -, nr. 67, -.B,. 1,. 42, împotriva deciziei civile nr. 397 din 27.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții reclamanți și prin av., potrivit împuternicirii avocațiale nr. 102/2008, intimatul pârât asistat de av. în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. -/2008 și intimatul pârât prin av., potrivit aceleiași împuterniciri avocațiale.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat, timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbre judiciare.
După referatul grefierului de ședință, avocatul recurenților reclamanți depune la dosarul cauzei, diferență taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbre judiciare în valoare de 2 lei.
Luând act că părțile nu au cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul pentru recurenții reclamanți, apărătorul acestora solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Instanța de apel nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, instanța de fond fiind cea care a apreciat că sancțiunea încălcării normei imperative prev. de art. 5 din OG9/2000 este nulitatea absolută a clauzei referitoare la dobândă și nu reducerea dobânzii stabilite de părți la nivelul dobânzii legale la momentul încheierii contractului.
În legătură cu cheltuielile de judecată, nu este justificată obligarea recurenților la plata totală a cheltuielilor de judecată în condițiile în care în apel sentința judecătoriei a fost schimbată în parte. Instanța de apel ar fi putut eventual să oblige recurenții la plata a din aceste cheltuieli în raport de culpa lor procesuală.
Pentru intimații pârâți, avocatul acestora pune concluzii de respingere a recursului, apreciind că hotărârea instanței de apel este corectă. Inițial, s-a prevăzut o dobândă mai mare însă instanța de apel a reținut că acea clauză inițială era nelegală și a redus dobânda la limita legală. De asemenea, în mod corect au fost obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecată în fond și apel.
Solicită totodată, obligarea recurenților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra cererii de recurs;
Prin sentința civilă nr. 4204 din 11.04.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. 8356/2006 a fost admisă cererea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și, a fost anulată clauza inserată în actul de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 1.05.2001 conform căreia, în cazul în care cumpărătorul nu va achita suma de 2800 USD în 8 )opt) ani sau nu va plăti o anuală de 350 USD la timp, va plăti o dobândă de 5% lunar sau echivalentul în lei.
Au fost obligați pârâții către reclamanți la plata sumei de 12,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cererea pârâților de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată fiind respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza materialului probator administrat în cauză a reținut că pârâții, în calitate de vânzători și reclamanta și numiții și, în calitate de cumpărători, au încheiat la data de 1.05.2001 actul de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea-cumpărarea unei barăci de 4 camere cu baie și bucătărie.
Prețul stabilit de părți prin contract a fost de 2800 USD urmând a fi plătit în 8 ani, 2001 - 2008.
Părțile au inserat clauza conform căreia în cazul în care cumpărătorul nu achită suma de 2800 USD în 8 ani sau nu va plăti o anuală de 350 USD la timp, va plăti o dobândă de 5% pe an sau echivalentul în lei.
Potrivit art. 5 al.1 din nr.OG 9/2000, în raporturile civile dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, iar în conf. cu disp.art 9 obligația de a plăti o dobândă mai mare decât cea stabilită în condițiile ordonanței este nulă de drept.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții și.
Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr. 397 din 27.09.2007 a admis apelul pârâților, a schimbat în parte sentința civilă nr. 4204/2007 a Judecătoriei Constanța în sensul că a admis în parte acțiunea reclamanților și, a constatat nulitatea absolută parțială a clauzei referitoare la obligarea pârâților la plata dobânzii convenționale și a obligat pârâții către reclamanți, la plata dobânzii convenționale de 42% pe an aferentă debitului.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile apelate și obligați intimații, către apelanți, la plata cheltuielilor de judecată în fond și apel în sumă de 728 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariul de avocat.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de apel a reținut că, în conf. cu art. 5 din OG9/2000, în vigoare la momentul încheierii contractului, dobânda convențională nu putea depăși 42% pe an, respectiv nu putea depăși cu mai mult de 50% pe an dobânda legală de 28% pe an, stabilită prin raportare la taxa oficială a scontului stabilită de ca fiind 35%, diminuată cu 20%.
Contractual, părțile au stabilit o dobândă de 5% pe lună, respectiv 60% pe an, depășindu-se astfel nivelul maxim de 42% pe an statuat prin nr.OG 9/2000.
Astfel cum practica judiciară s-a pronunțat constant, obligația de a plăti o dobândă mai mare decât aceea legală stabilită în condițiile nr.OG 9/2000, este nulă de drept, însă nulitatea afectează numai acea parte din dobânda stabilită convențional, care depășește cuantumul maxim statuat prin OG9/2000.
O astfel de interpretare derivă din însăși analiza contractului de vânzare-cumpărare ce constituie izvorul prezentului raport juridic litigios, în cadrul căruia părțile beneficiază de drepturi și își asumă obligații corelative, între care și aceea a plății unei dobânzi în cazul neachitării la scadență a uneia dintre ratele prețului convenit, disp. art. 1087-1088 cod civil fiind pe deplin aplicabile.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamanții și, criticând soluția conform motivelor înscrise în disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, în sensul că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, greșit instanța de apel a redus dobânda stabilită de părți la nivelul dobânzii legale la momentul încheierii contractului, în loc să constate nulitatea absolută a clauzei referitoare la dobândă.
Prin urmare, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, 1.05.2001, criteriul în funcție de care se stabilea nivelul maxim al dobânzii între părți era taxa oficială a scontului stabilită de, iar dobânda legală în raporturile civile la momentul încheierii convenției era de 28%.
Având în vedere faptul că, în materie civilă dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, înseamnă că la acel moment dobânda convențională putea să fie de cel mult 42% pe an.
Dobânda stabilită de părți se ridică la 60%, depășind cu 18 procente nivelul legal admis, situație în care atrage nulitatea absolută a clauzei privitoare la cuantumul dobânzii, sens în care se stipulează în art. 9 din nr.OG 9/2000.
Prin urmare, pentru a sancționa intenția de fraudare a legii și de îmbogățire ilicită, legiuitorul nu a dispus reducerea dobânzii stabilite prin acordul părților la cuantumul dobânzii legale, ci însăși nulitatea absolută a clauzei privind dobânda.
În același sens, se reglementează și în disp.art. 1088 al.1 Cod civil, potrivit căruia " în raporturile civile daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală", la care ar fi putut fi obligați recurenții, numai în condițiile în care nu ar fi existat în contract o clauză specială referitoare la dobânzi și numai de la data chemării în judecată pentru neexecutarea obligației de plată a prețului.
O altă critică privește obligarea recurenților la plata sumei de 728 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, fond și apel, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat, atâta timp cât pretențiile au fost reduse de la 60% la 42%.
Art. 276 cod pr. civilă stabilește obligarea la plata cheltuielilor de judecată în raport de măsura în care au fost obligați la plată, respectiv din aceste cheltuieli de judecată.
Examinând motivele de recurs și verificând probele administrate, instanța reține următoarele:
La data de 1.05.1002 între părți s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată, intitulat act de vânzare-cumpărare, prin care recurenții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcție din Sud,-, contra de 2800 USD.
În convenție s-a stipulat modalitatea de plată a prețului, respectiv 8 rate, în 8 ani, iar în cazul în care nu se va achita rata anuală de 350 USD, în termen, cumpărătorii vor plăti o dobândă de 5% lunar sau echivalentul în lei al acesteia, ceea ce însemna un total de 60% anual.
Prin urmare, în contractul de vânzare-cumpărare, care reprezintă legea părților, au stipulat modalitatea de plată și dobânda în caz de neplată, în termen, a ratelor. Deci, la momentul încheierii convenției, părțile au fost de acord cu
înscrisul sub semnătură privată. Conflictul a apărut în momentul în care recurenții nu au plătit ratele din preț la care s-au obligat și anume o restanță de 700 USD cu dobânda de 5% lunar.
Pentru această neplată, prin decizia civilă nr. 619/C/2004 a Curții de APEL CONSTANȚA, recurenții au fost obligați la plata sumei de 700 USD, rate restante cu dobânda de 5% lunar.
Ulterior acestei date, recurenții au cerut constatarea nulității absolute a clauzei privind plata dobânzii, care contravenea dispozițiilor legale în materie.
Astfel, conform art.5 din nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzilor legale pentru obligațiile bănești " în raporturile civile dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an", iar conform art. 3 al.1 din nr.OG 9/2000 " dobânda legală se stabilește la nivelul de referință al ", care conform al. 3 din același articol se stipulează că " în toate celelalte cazuri, dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a R, diminuat cu 20%".
Prin urmare, la momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată, dobânda legală în raporturile civile, era de 28% conform nr.OG 9/2000, astfel că, potrivit art. 5 din nr.OG 9/2000, în vigoare la data încheierii convenției, nu poate depăși 42% pe an.
Pe cale de consecință, corect instanța de apel a constatat nulitatea absolută pentru diferența de dobândă ce excede dobânzii legale, situație atestată și de practica judiciară în materie. Mai mult, însăși convenția părților a fost ca, în caz de neexecutare în termen a obligației de plată a ratei, să fie obligat la daune - art. 1087-1088 Cod civilă.
Referitor la critica privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, se reține că, cel care cade în pretenții va suporta și plata cheltuielilor de judecată aferente.
Urmează ca în baza art. 312 al.1 Cod pr. civilă instanța să respingă ca nefondat recursul.
Potrivit art. 274 cod pr. civilă va obliga recurenții către intimați la 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de recurenții reclamanți și, domiciliați în Sud, bd. -, nr. 13, jud. C, în contradictoriu cu intimații pârâți și, domiciliați în C, șos. -, nr. 67, -.B,. 1,. 42, împotriva deciziei civile nr. 397 din 27.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurenții la 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 aprilie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier, - -
- -
8.04. 2008
Jud.fond
Jud.appel;
Red.dec.jud.
22.05.2008
Dact.gref.
4 ex./23.05.2008
Președinte:Eleonora SpiridonJudecători:Eleonora Spiridon, Paulina Georgescu, Vanghelița Tase
