Asigurare dovezi. Decizia 1991/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1991
Ședința publică din data de 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1054 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în M,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, iar din partea intimatului-contestator,prin avocat, s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, note scrise, însoțite de împuternicire avocațială și chitanță onorariu avocat nr.131 din 07.10.2008, solicitându-se cheltuieli de judecată și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că intimatul-contestator a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, contestatorul a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, contestație împotriva deciziei nr. - din 14.11.2007 prin care i s-a încetat pensia de invaliditate și i s-a solicitat restituirea sumei de 8454 lei pe care a încasat-o cu titlu de pensie, cerând anularea acestei decizii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, precum și suspendarea titlului executoriu privind decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate și recuperare a sumei de 8454 lei.
În motivarea cererii,contestatorul a arătat că i-a fost suspendată pensia de invaliditate, iar în baza deciziei nr.1772 din 2007, prin care i s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă,i se solicită restituirea sumei de 8454 lei, apreciind astfel că s-a comis un abuz, fiind încălcate dispozițiile constituționale și cele ale legislației în vigoare.
A mai susținut contestatorul că suferă de afecțiuni grave, fiind pensionat pentru gradul 2 de invaliditate,având numeroase internări,acesta fiind examinat la fiecare reeexaminare,iar dosarele întocmite au fost avizate.
Medicul expert, a susținut contestatorul, nu are calitatea de a anula o decizie de pensionare emisă de alt medic expert, iar potrivit legislației în vigoare, decizia putea fi anulată de o comisie competentă, doar dacă cele consemnate de emitentul deciziei erau constatate nereale.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.19/2000, Ordinului nr.340/2001 și HG nr.1229/2005.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea acțiunii arătând că decizia nr. - din 14.11.2007, de încetare a plății pensiei de invaliditate, este legală și temeinică, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale la intervale de 6 -12 luni până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, iar contestatorul nu s-a mai prezentat la revizurea medicală periodică, menținerea gradului de invaliditate efectuându-se pe baza unor documente neconforme.
În aceste condiții a fost emisă decizia nr. 1772 din 02.11.2007, prin care s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă, decizie care a fost trimisă contestatorului cu confirmare de primire,contestatorul nefăcând dovada că a urmat toată procedura de contestare prevăzută de dispozițiile legale, la care s-a făcut referire,situație în care decizia de anulare a deciziilor medicale a rămas definitivă, iar decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate, fiind un accesoriu al acesteia, nu mai poate suporta modificări.
La termenul de judecată din data de 12.06.2008 s-a depus la dosarul cauzei decizia nr. 70/2008 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D,prin care petentului i-a fost respinsă contestația împotriva deciziei nr.1772 din 2007, iar petentul a arătat că formulează contestație și împotriva acestor decizii, depunând la dosar motivele pentru care a solicitat anularea acestora.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1054 din 12.06.2008, Tribunalul Dâmbovița a admis acțiunea și anulat deciziile nr.1772 din 2.11.2007 emisă de M, decizia nr. 70/04.01.2008 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D și decizia nr. - din 14.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că potrivit art. 56(6) din Legea nr.19/2000, astfel cum a fost modificată ulterior, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă, iar
existența unor deficiențe în activitatea Oficiului Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D nu constituie temei legal și suficient pentru anularea deciziilor asupra capacității de muncă ale contestatorului, întrucât nimeni nu-și poate invoca propria culpă pentru a-și acoperi o neregularitate competenței proprii.
Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, a reținut tribunalul, putea, potrivit dispozițiilor art.56 și următoarele din Legea nr.19/2000, să emită o nouă decizie de încadrare într-un anumit grad de invaliditate al petiționarului, în funcție de starea sănătății sale, însă nicidecum nu avea competența anulării deciziilor medicale emise anterior, decizii ce erau definitive, necontestate în termenul de 30 de zile de la data emiterii lor.
În aceste condiții, tribunalul a reținut că aparține instanței de judecată competența anulării acestor decizii de încadrare într-un anumit grad de invaliditate, potrivit art.56 alin.6 din Legea nr.19/2000, unitatea intimată având doar competența revizuirii medicale în funcție de afecțiune, la interval de timp de 6-12 luni, până la împlinirea vârstei standard de pensionare, conform art.61(1), putând menține, schimba ori înceta calitatea de pensionar de invaliditate.
În fine, s-a mai reținut că pentru încadrarea ori neîncadrarea într-un grad de invaliditate, se cere, potrivit art.56(3) și avizul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, care este obligatoriu, aviz pe care nu l-a solicitat unitatea intimată.
Constatând că, în speță, nu există motive pentru nulitatea absolută ori relativă a deciziilor de stabilire a capacității de muncă a petiționarului, tribunalul a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
Susține recurenta că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția audit Intern și Control, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimatul-contestator a unor documente medicale la dosarul cauzei ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse și la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de către intimatul-contestator la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizându-l pe intimat.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimatul-contestator, prin avocat, a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la cheltuieli de judecată în recurs.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.1772/2.11.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă emise pentru intimatul-contestator,expres enumerate în cuprinsul deciziei, reținându-se că acestea au fost eliberate fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare și, în consecință, încadrarea într-un grad de invaliditate nu se justifică.
La numai câteva zile de la emiterea deciziei nr.1772/2.11.2007 și fără a se aștepta ca această decizie să rămână definitivă prin epuizarea căilor legale de contestare, Casa Județeană de Pensii Dae mis decizia nr. -/14.11.2007 prin care, având în vedere decizia de anulare nr.1772/2.11.2007, a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate a intimatului-contestator și recuperarea sumei de 8454 lei de la acesta, ca sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 1.12.2005 - 1.12.2007.
Intimatul-contestator s-a adresat, în termen legal, cu contestație împotriva deciziei nr.1772/2.11.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, primind decizia nr.70/4.01.2008 a Casei Județene de Pensii D - Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare Capacității de Muncă, prin care i s-a respins contestația pe motivul lipsei documentelor conforme și necesare încadrării și menținerii în grad de invaliditate.
În cuprinsul deciziei nr.1772/2.11.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.51656/2.11.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale HG nr.1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Controlul consemnat în nota de constatare nr.51656/2.11.2007 invocată de recurentă a fost efectuat de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al - Secțiunea C, punctul III, art. 39, controlul vizând activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului medical
În atare situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimatul-contestator nu a depus documente justificative, iar acesta nu a fost expertizat de medicul specialist, deși nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale, datorate, în principal, unei angajate a cabinetului au impus anularea deciziilor asupra capacității de muncă, măsură contestată ulterior de beneficiar.
În consecință, nu i se pot imputa intimatului neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziilor asupra capacității de muncă.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
În temeiul art.274 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată la 200 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat suportat de intimat în recurs, potrivit chitanței doveditoare nr.131 din 07.10.2008 depusă la dosar.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1054 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în M,-, județul
Obligă recurenta-intimată la 200 lei cheltuieli de judecată către intimatul-contestator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - -- -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex.
2008-11-03
/FA
Trib.D nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
