Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1989/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1989
Ședința publică din data de 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2112 din 12 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G domiciliat în comuna, sat, nr.174, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru. Se mai învederează că din partea apărătorului recurentei-pârâte SC "" SA, s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, concluzii scrise, împuternicirea avocațială pe numele domnului avocat din Baroul Prahova, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea deciziei.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 3300 lei,reprezentând prima de Paște și de C pentru anul 2005, suma ce urmează a fi reactualizată în raport de indicele de inflație de la data scadenței.
În motivarea acțiunii formulate reclamantul a arătat că a fost salariat la SA B, până la data de 06.03.2006 când a încetat contractul de muncă.
În conformitate cu prevederile contractului individual de muncă - art. III alin. 3 beneficia, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Se mai arată că sumele solicitate reprezintă drepturi salariale suplimentare restante și neacordate în anii 2005-2007, și anume prime de Paște și de C prevăzute in art. 168 alin.l din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2006, conform căruia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe "
La cerere a fost anexată copie de pe cartea de muncă.
La data de 12.08.2008 pârâta SC SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în principal ca prescrisă și, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată, întrucât se solicită plata unor sume de bani cu caracter premial, care potrivit contractului colectiv de muncă se plăteau numai cu ocazia sărbătorilor de C și Paște și care au fost incluse începând cu anul 2003 în salariul de bază al pârâților.
Sub aspectul excepției prescrierii dreptului la acțiune, se susține că potrivit dispozițiilor art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fondul cauzei s- arătat în aceeași întâmpinare că suplimentările salariale au fost negociate și stipulate în anul 2003, așa cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la. sub nr. 8080/23.05.2000 prevăzându-se că " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de "; această formulare păstrându-se și în CCM din anul 2004 înregistrat la DGMPS sub nr.2714/16.04.2004, textul art.168 arătând că aceasta suplimentare a drepturilor salariale este în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
În anul 2005 s-a încheiat un nou CCM care, spre deosebire de contractele anterioare are o nouă formulare pentru aliniatul 2 al art.168, "În anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", formulare păstrată și în următoarele CCM pentru anii 2006, 2007.
Pârâta susține că rostul menținerii acestui alineat este de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzuta în alin. 1 al art. 168 în anul 2003, dar și pentru anii în care se încheiau acele contracte de muncă.
Se mai arată că punctul acesta de vedere, care exprima realitatea este susținut și de Comisia Paritară care, în data de 31.08.2007 a emis o notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C.
În dovedirea celor susținute în cuprinsul întâmpinării pârâta a arătat că înțelege să se folosească de toate probele admise de lege.
La întâmpinare au fost anexate înscrisuri.
În ședința publică din data de 12 august 2008, tribunalul, a constatat legale, utile și concludente probele solicitate de părți, a admis atât pentru reclamant, cât și pentru pârât, proba cu înscrisurile care au fost depuse în copie la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr.2112 din 12 august 2008 Tribunalul Prahovaa admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis în parte cererea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta SC SA, obligând pârâta la plata către reclamant primei de C 2005, în cuantum de 927 lei, sumă ce urmează să fie reactualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată la la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta tribunalul a constatat că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 alin.1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Chiar în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâta numește pretențiile reclamantului (prime de Paște și C) - drepturi salariale - și arată că acestea au fost incluse în salariul de bază al reclamantului și au fost achitate odată cu drepturile salariale aferente lunii respective.
Pe de altă parte, instanța constatat că în raport de data înregistrării acțiunii, 25.07.2008 termenul de prescripție de 3 ani pentru acțiunea având ca obiect suplimentarea salarială de Paște 2005 este împlinit, astfel că a admis excepția prescrierii extinctive a dreptului material la acțiune în ceea ce privește aceste pretenții.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că, în conformitate cu înscrierile carnetului de muncă depus la dosarul cauzei reclamantul a avut calitatea de salariat al societății pârâte în perioada supusă judecății.
Tribunalul a mai reținut că în Contractul colectiv de muncă pe anii 2005 -2007 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1, stipulează dreptul reclamantului de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA".
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. În acest sens, în cuprinsul contractului se arată că, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 dispune că " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ". Același articol, din contractul colectiv de muncă pe anul 2005 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2005 rezultă că drepturile prevăzute de art. 268 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 4.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține ca eventuală includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-o în cauză.
Angajatorul nu a probat nici susținerea ca suplimentările prevăzute de art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2005-2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Aceasta dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiza judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
În consecință din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamantul, deși era îndreptățit la plata primei de C 2005 în cuantum de 927 lei, nu a primit aceasta sumă, ce va fi actualizată în funcție de indicele de inflație, pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de acesta prin neachitarea la termen a drepturilor salariale cuvenite.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâtă, în baza dispozițiilor art.161 și art.284 din Legea nr. 253/2003 precum și a art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005 - 2006 să plătească reclamantului suma de 927 lei - reprezentând prima de C 2005 urmând ca suma să fie reactualizată în raport cu rata inflației începând cu data scadenței și până la data plății efective.
În baza disp. art. 274.pr.civ. tribunalul a obligat pârâta la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată, conform chitanței avocațiale nr. 14 din 12.08.2008.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei, Curtea reține că susținerile recurentei nu sunt corecte, primele de Paște și C fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate și nu al unui salariu mediu brut care include și sporurile numai că, în cauză, instanța de fond a stabilit corect cuantumul primelor ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut.
Față de aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2112 din 12 august 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G domiciliat în comuna, sat, nr.174, județul
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 08.10.2008, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./31.10.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
