Asigurări sociale. Decizia 1590/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1590/2008-
Ședința publică din 06.11.2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator domiciliat în Vadu, nr. 653, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 467/LM din 22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a respins contestația, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul contestator personal, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 03.11.2008, întâmpinare formulată de intimata pârâtă, după care:
Recurentul contestator depune la dosar adeverința nr. 128 din 04.09.2008 emisă de SC și Reparații SA, arată că a lucrat la suprafață, și cu produse explozive. Nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul contestator solicită admiterea recursului conform petitului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 467/LM din 22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul domiciliat în Vadu, nr. 653, jud. B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, jud. B, cod poștal -.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.- din 12 iulie 2007 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,24166 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art.2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a constatat că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile speciale prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv in subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând o activitate în funcția de șofer in grupa a II a de muncă( condiții deosebite), care nu este prevăzută in cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000.
Instanța a mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de peste 20 de ani invocata de contestator este doar perioada in care acesta a desfășurat activitate in grupa a II a de munca,care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare si nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
De asemenea în speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se refera la locurile de munca în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind si fostele locuri de munca in grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie intre condițiile speciale de munca ( fosta grupa I in legislația anterioara ) si cele deosebite de munca (fosta grupa II de munca in legislația anterioara), in speța contestatorul desfășurând activitate in grupa a II a de muncă.
Nu se pot retine ca si aplicabile in speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare,ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 si aliniatul 4, care la o simpla lecturare in situația in care s-ar lua in considerare că perioadele de timp inserate in cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de munca sa fie reglementat un stagiu de cotizare diferit. (respectiv pentru grupa I de munca la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani),iar ( pentru grupa a II a de munca la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani!!!).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art.43 din Legea 19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă desființarea sentinței, admiterea acțiunii așa cum fost formulată.
În motivarea cererii de recurs, recurentul învederează următoarele:
- în mod neîntemeiat, i s-a respins cererea de calculare a drepturilor cuvenite prin raportare la vechimea minimă de 30 de ani corespunzători grupei a III-a de muncă,
- făcând trimitere la decizia civilă nr. 257/2008 a Curții de APEL ORADEA, recurentul arată că prin aceasta s-a dispus recunoașterea ca stagiu de cotizare a perioadelor de cotizare în grupa a II-a de muncă și nu perioada de 30 ani necesară pentru grupa a III-a de muncă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. - din 17 iulie 2007, au fost recalculate drepturile de pensie ale recurentului în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu prevederile HG nr. 1550/2004 și ale HG nr. 733/2005, stabilindu-se că acesta este îndreptățit la o pensie în cuantum de 367 lei. Potrivit buletinului de calcul nr. - din 08.07.2005, recurentul realizat un stagiu de cotizare în grupa II de muncă de 24 ani, 1 lună și 11 zile, iar în condiții normale 7 ani, 11 luni și 5 zile.
În perioada 18.01.1983 - 01.02.1996, recurentul fost angajatul SC Minerale Industriale SA - ( fosta Exploatare Miniseră ) pe postul de conducător auto, iar în perioada 02.07.1965 - 18.01.1983 a fost angajatul SC și Reparații SA, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond la filele 34 - 35.
Potrivit adeverinței nr. 394 din 25 ianuarie 1996 emisă de Exploatarea Minieră, recurentul, în perioada 01.01.1983 - 01.04 1992 fost încadrat conducător autobasculantă de 5,5 tone, iar în perioada 01.12.1994 - 01.02.1996 conducător auto rabă 16 tone cariere auto ( fila 59 din dosarul de fond).
Prin adeverința nr. 128 din 04.09.2008 eliberată de SC și Reparații SA, depusă la dosar în etapa recursului, se atestă că în perioada în care recurentul a lucrat în cadrul unității - 02.07.1965 - 18.01.1983 - în calitate de conducător auto pe autobasculantă, societatea a avut sarcini de transport la în carierele de cărbuni pentru transport de lignit, la și pentru transport de bauxită, la șantiere de construcții și respectiv la cariere de piatră.
Având în vedere înscrisurile mai sus-arătate, instanța concluzionează că activitatea desfășurată de recurent se include în categoria locurilor de muncă încadrate în categorii speciale prin prevederile Legii nr. 226/2007, în speță fiind incident cazul reglementat de pct. 32 din anexa nr. 1 din lege.
Conform prevederilor art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 226/2006 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1, iar potrivit dispozițiilor art. 3 asigurații care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 ani în condițiile speciale prevăzute de această lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă. În condițiile în care articolul 5 din legea anterior menționată statuează că pentru asigurații prevăzuți la articolul 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte realizat din însumarea punctelor anuale realizate în perioada de cotizare, instanța concluzionează că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că drepturile de pensie ale recurentului au fost stabilite corect și că solicitarea acestuia, de a se utiliza la calcularea punctajului mediu anul 25 de ani în loc de 30 de ani, cum a procedat intimata, ar fi lipsită de fundament legal.
Față de considerentele ce preced, instanța în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va admite contestația și pe cale de consecință, o va obliga pe intimată să procedeze la recalcularea pensiei recurentului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani în loc de 30 de ani.
Se va constata, de asemenea, că recurentul nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul contestator domiciliat în Vadu, nr. 653, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 467/LM din 22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în întregime în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
Obligă intimata să procedeze la recalcularea pensiei stabilite în favoarea contestatorului prin decizia nr. -/17.07.2007, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu începere din data de 01.09.2005, sens în care modifică decizia susmenționată.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 06.11.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 19.11.2008
- judecător fond -,
- dact. gref. - 19.11.2008 -2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
