Asigurări sociale. Decizia 179/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 179/2009 -
Ședința publică din 3 februarie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantul domiciliat în Vadu, nr. 404, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 468 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul reclamant - personal și reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 2.02.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurentul reclamant a depus note de ședință și adeverințele nr. 125/28.08.2008, nr. 178/18.12.2008 emise de "Transporturi și Reparații" - și nr. 692/4.08.2008, nr. 1033/24.11.2008 emise de " Minerale Industriale" - Fabrici - Punct de Lucru, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței în sensul admiterii contestației și în consecință a se dispune recalcularea pensiei luându-se în considerare un stagiu complet de cotizare de 25 de ani în loc de 30 de ani, fără cheltuieli de judecată. Arată că din înscrisurile de la dosar rezultă condițiile în care contestatorul și-a desfășurat activitatea, respectiv 28 de ani în grupa a II-a de muncă, impunându-se astfel recalcularea pensiei potrivit dispozițiilor art. 11 și 14 ale Legii nr. 3/1977 coroborate cu cele prevăzute în art. 20, 43 și 77 din Legea nr. 19/2000.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 468 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/5.07.2007 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,23419. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004, este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 care prevede că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.]", ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, față de acest principiu, având în vedere pe de o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004 și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune concluzia că prevederile art. 2 alin. 2 din nr.HG 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie.
Așa cum s-am arătat deja, judecătorul trebuie în primul rând să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond apreciază că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a constatat că acesta nu a desfășurat activitate în condițiile speciale prevăzute de Legea nr. 19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații (I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând activitate în funcția de șofer în grupa II-a de muncă (condiții deosebite), care nu este prevăzută în cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile prevederile Legii nr. 19/2000.
Instanța mai reține că în speța dedusă judecății perioada de peste 20 de ani invocata de contestator este doar perioada în care acesta a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, activitate care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare și nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000.
De asemenea, reține tribunalul, în speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se referă la locurile de muncă în condiții speciale, care potrivit art. 2 alin. 2 din actul normativ mai sus menționat, cuprind și fostele locuri de munca în grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie între condițiile speciale de muncă (fostă grupa I în legislația anterioară) și cele deosebite de muncă (fostă grupa a II-a de muncă în legislația anterioară), în speță contestatorul desfășurând activitate în grupa a II-a de muncă.
Nu se pot reține ca și aplicabile în speță - apreciază prima instanță - nici dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare, ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art. 14, respectiv alin. 1 și 4, care la o simplă lecturare, în situația în care s-ar lua în considerare că perioadele de timp inserate în cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupă de muncă să fie reglementat un stagiu de cotizare diferit (respectiv pentru grupa I de muncă la alin. 1 - un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin. 4 de 15 ani, iar pentru grupa a II-a de muncă la alin 1 - un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin. 4 de 20 de ani!!!).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța, în temeiul art. 20 și 43 din Legea nr. 19/2000, a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen a formulat recurs petentul, care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței și admiterea contestației cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a susținut că petentului se cuvine a i se reține un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, în condițiile în care a desfășurat activitate peste acest termen în grupa a II-a de muncă, în calitate de șofer în cadrul unor cariere și exploatări miniere, fiind supus unui puternic stres psihologic și unui efort fizic îndelungat.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele.
Petentul a fost pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă în calitate de șofer.
Funcția avută de petent nu-l îndreptățește pe acesta la stagiul de cotizare special, prevăzut de art. 20, coroborat cu art. 43 din Legea nr. 19/2000, și nici la stagiul complet de cotizare de 25 de ani, cum solicită, cât timp reclamantul nu a probat că activitatea desfășurată este încadrată în condițiile speciale prevăzute de anexa 1 din Legea nr. 226/2006.
Anexa 1 din actul evocat mai sus, la pct. 32, încadrează în locuri de muncă în condiții speciale, activitatea desfășurată de șoferi care au condus mașini de un anume tonaj, ori petentul nu a dovedit în speță că se încadrează în cele prevăzute de textul de lege arătat.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind nefondată contestația, reținând că recalcularea pensiei petentului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și a nr.HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare de 30 de ani avut în vedere la calcularea pensiei, fiind legal.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul civil de față.
Se constată că partea intimată nu a solicitat, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 468 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.R
jud.fond. -
dact.
2 ex./12.02.2009
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
