Autorizare desființare lucrări (legea 50/1991). Decizia 1252/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1780/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1252
Ședința publică de la 07.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr. 534/A/24.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant MUNICIPIUL B - SECTORUL 1 PRIN PRIMARUL SECTORULUI 1.
Obiectul cauzei - autorizare desființare lucrări în temeiul Legii nr.50/1991.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul - pârât, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București - " și Asociații" (pe care o depune), lipsind intimatul - reclamant MUNICIPIUL B - SECTORUL 1 PRIN PRIMARUL SECTORULUI 1.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 28.09.2009, intimata a formulat întâmpinare, în două exemplare și la data de 01.10.2009, recurentul - pârât a depus cerere prin care solicită instanței a lua act de schimbarea titulaturii asociației de avocați, respectiv din " și Asociații" în " " și Asociații", cu sediul în B,-, --53-C,.A,.4, sector 3 potrivit dispozițiilor art.89 din Codul d e procedură civilă.
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării avocatului recurentului - pârât.
Recurentul - pârât, prin avocat, depune dovada achitării taxei judiciare, în cuantum de 4 lei, conform chitanței nr. -/02.10.2009, emisă de Consiliul Local al Sectorului 2 B - Direcția Venituri Buget Local, precum i s-a pus în vedere prin rezoluția administrativă și învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurentul - pârât, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea, în tot, a hotărârii atacate și pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Având în vedere obiectul cauzei, la data de 07.12.2007, a depus la sediul Primăriei Sectorului 1 B cerere în vederea obținerii autorizației de construire privind lucrările de construire efectuate în imobilul situat în B,-,.33 A,. A, sector 1. Ulterior, Primăria Sectorului 1 B, la 22.01.2008, i-a solicitat completarea dosarului cu depunerea anumitor înscrisuri, acte care au fost depuse dar, din acest moment până astăzi autorizația nu a fost emisă. Consideră că demersurile efectuate pentru obținerea autorizației duc la constatarea bunei credințe în obținerea autorizației de construire.
Față de această situație apreciază că nu poate fi reținută culpa în sarcina sa și nu poate fi obligat la desființarea lucrărilor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 19 noiembrie 2007 sub nr-, Primăria Sectorului 1 Bas olicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să intre în legalitate prin desființarea lucrărilor ilegale realizate, solicitând daune morale pentru fiecare zi de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 8584 din 20 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1, s-a admis cererea formulată de reclamantul Municipiul B Sector 1 prin Primarul Sectorului 1, în contradictoriu cu pârâtul, a fost obligat pârâtul să desființeze construcțiile nelegale edificate la imobilul situat în B,-,. 33,. A,. 14, sector 1, în termen de o lună de la rămânerea definitivă a hotărârii, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, din cuprinsul notei de constatare nr. - din 27 august 2007 Serviciului de Disciplină în Construcții rezultă că pârâtul nu s-a conform dispozițiilor prevăzute în procesul - verbal de contravenție.
Potrivit art. 5 alin. 1 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 50/1991, autorizarea executării lucrărilor de construcții reprezintă procedura de executare a autorității de către administrația publică județeană, municipală, orășenească, respectiv comunală cu privire la punerea în aplicare a prevederilor documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate potrivit legii, care constituie temei juridic al dezvoltării durabile și urbanistice locale.
Potrivit art. 28 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.
Față de cele reținute, instanța de fond a admis cererea, a obligat pârâtul să desființeze construcțiile nelegale edificate la imobilul situat în B,-,. 33,. A,. 14, sector 1, în termen de o lună de la rămânerea definitivă a hotărârii și a luat act că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând sentința civilă astfel cum a fost pronunțată și motivată ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, pârâtul a susținut că, față de prevederile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, odată cu obligativitatea aplicării amenzii se impunea și luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acestora, într-un termen stabilit în procesul - verbal al contravenției.
În acest sens se impunea luarea măsurilor necesare de încadrare a acestora în prevederile autorizației.
Recurentul - pârât a arătat că, pentru a se intra în legalitate, trebuia să se analizeze situația ce impunea obligativitatea obținerii autorizației de construire sau de desființare a lucrărilor.
Recurentul - pârât a susținut faptul că, pe data 07 decembrie 2007, depus la Primăria Sectorului 1 B cerere de obținere a autorizației de construire, cererea fiind înregistrată sub nr. 47258.
Pe data de 22 ianuarie 2008 Primăria Sectorului 1 Bac omunicat pârâtului că, în vederea obținerii autorizației de construire, trebuie să completeze dosarul cu mai multe înscrisuri.
Cu toate acestea, după ce pârâtul a completat dosarul cu actele ce i s-au solicitat de către reprezentanții intimatei, acesta nu a primit nici un răspuns, deși a fost asigurat că cererea sa va primi aviz favorabil în cel mai scurt timp posibil.
În aceste condiții pârâtul a arătat că instanța de judecată avea obligația de a verifica faptul că acesta a depus toată documentația necesară pentru eliberarea autorizației de construire și că primăria, dând dovadă de dezinteres în soluționarea cererii formulate, tergiversează soluționarea cererii sale.
Față de cele arătate mai sus, recurentul - pârât a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și, rejudecând cauza în fond, să se dispună respingerea cererii ca neîntemeiată.
La data de 04 decembrie 2008 intimata - reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La termenul din 24 aprilie 2009 tribunalul a calificat drept apel prezenta cale de atac.
Prin decizia nr. 534/A/24.04.2009 Tribunalul București secția a III a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul - pârât.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, tribunalul a apreciat că apelul este nefondat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată, în cazul în care persoanele sancționate contravențional nu s-au conformat, în termen, celor dispuse prin procesul - verbal de contravenție, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz, desființarea lucrărilor realizate nelegal. In cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. 1.
Art. 3 alin. 1 lit. a din același act normativ prevede că, pentru realizarea lucrărilor de construire, este necesară autorizația de construire, iar, față de dispozițiile art. 26 alin. 1 din aceeași lege, executarea fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3 constituie contravenție și se sancționează că amendă contravențională.
În speță, la data de 24 aprilie 2007, în urma controlului efectuat de reprezentanții intimatei - reclamante la adresa din B,-, bloc 33,. A,. 14, sector 1, s-a constatat că apelantul - pârât nu a deținut autorizație de construire pentru lucrările de amenajări interioare executate la imobilul menționat mai sus.
În aceste condiții apelantul - pârât a fost sancționat contravențional prin procesul - verbal de contravenție nr. 66 din 04 aprilie 2007, stabilindu-se totodată obligația pentru acesta de oprire a lucrărilor și de intrare în legalitate prin obținerea autorizației de construire până la data de 20 iulie 2007.
Prin nota de constatare încheiată la data de 27 august 2007 s-a constatat că apelantul - pârât nu a obținut autorizația de construire.
În aceste condiții organul constatator a sesizat instanța de judecată cu obligarea apelantului la desființarea lucrărilor nelegal executate.
Faptul că apelantul - pârât a înțeles, într-un final, să iasă din pasivitate și să depună cererea de obținere a autorizației de construire abia la data de 07 decembrie 2007, nu are relevanță în cauză întrucât, așa cum s-a putut lesne observa, data depunerii cererii este ulterioară datei limită până la care acesta mai putea obține autorizația.
De asemenea, nici faptul că până în prezent apelantului - pârât nu i s-a soluționat cererea de obținere a autorizației de construire nu are importanță în prezenta cauză deoarece nesoluționarea acestei cereri este imputabilă, în primul rând, acestuia, care nu a înțeles să depună, o dată cu cererea, toate actele necesare în vederea soluționării cu celeritate a cererii sale. Or, nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
De altfel, apelantul - pârât nu a reușit să facă dovada demersurilor sale după momentul depunerii cererii la Primăria Sectorului 1 B în vederea obținerii autorizației de construire, în sensul depunerii tuturor actelor solicitate pentru soluționarea cererii sale.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod de procedură civilă, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei civilă nr. 534 din 24 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a formulat recurs pârâtul, prin care a solicitat să se admită recursul astfel cum a fost formulat, să se modifice în tot hotărârea atacată și rejudecând cauza în fond să se respingă cererea formulată ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma controlului efectuat de către inspectorii de specialitate la imobilul situat în B,-, bloc 33,. A,. 14, sector 1, s-a constatat că a efectuat lucrări de construire constând în existența unor lucrări de amenajare interioare, respectiv desființarea unui perete despărțitor dintre bucătărie și cameră, fiind încheiat procesul - verbal de constatare și sancționarea contravențională.
Din cuprinsul notei de constatare nr. - din 27 august 2007 Serviciului de Disciplină în Construcții rezultă că nu s-a conformat dispozițiilor prevăzute în procesul - verbal de contravenție, respectiv nu s-a conformat dispozițiilor prevăzute în procesul - verbal de contravenție, respectiv nu a obținut autorizația de constituire.
Instanța de fond a admis acțiunea și l-a obligat la desființarea construcțiilor nelegale edificate la imobilul situat în B,-, bloc 33,. A,. 14, sector 1, în termen de o lună de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Instanța de apel a respins apelul formulat de către ca nefondat, motivând că "faptul că apelantul - pârât a înțeles, într-un final, să iasă din pasivitate și să depună cererea de obținere a autorizației de construire abia la data de 07 decembrie 2007, nu are relevanță în cauză întrucât, așa cum se poate lesne observa, data depunerii cererii este ulterioară datei limita până la care acesta mai putea obține autorizația".
Recurentul învederează instanței faptul că pe data de 07 decembrie 2007 depus la Primăria Sectorului 1 B cerere de obținere a autorizației de construire, cererea fiind înregistrată sub nr. 47258.
Pe data de 22 ianuarie 2008 Primăria Sectorului 1 B i-a comunicat că, în vederea obținerii autorizației de construire, trebuie să completeze dosarul cu următoarele înscrisuri: încheiere de intabulare a actului de proprietate și documentația cadastrală intabulată în Cartea funciară; aviz; contract transport moloz încheiat cu o firmă de salubrizare abilitată; acordul Asociației de proprietari; dovada depunerii cererii pentru obținerea titlului de proprietate asupra terenului aferent apartamentului; taxă pentru autorizația de construire în valoare de 58 lei și taxă de timbru de arhitectură în valoare de 6 lei.
După ce s-a depus toate înscrisurile în completare la dosar, a fost asigurat că în cel mai scurt timp va obține autorizația de construire.
În opinia recurentului instanța de judecată trebuia să aibă în vedere la soluționarea prezentei cauze faptul că recurentul a depus toate diligențele necesare în vederea obținerii autorizației de construire și că demersurile întreprinse sunt în stare avansată de soluționare.
Prin urmare, nu poate fi reținută culpa recurentului și nu poate fi obligat la desființarea unor lucrări, efectuate la imobilul proprietate personală.
Împrejurarea că cererea de obținere a autorizației de construire a fost depusă abia la data de 07 decembrie 2007, data depunerii cererii fiind ulterioară datei până la care acesta mai putea obține autorizația, nu este de natură să înlăture posibilitatea menținerii lucrărilor efectuate de către recurent, deoarece verificarea legalității și temeiniciei măsurii de readucere a imobilului la starea inițială, solicitată prin acțiune, se face în urma administrări de probe, pe parcursul celor două grade de jurisdicție, iar în cadrul acestor probe titularul poate face dovada intrării în legalitate, prin urmare a netemeiniciei cererii de desființare a construcțiilor.
În soluționarea cauzei instanța de judecată avea obligația de a verifica faptul că recurentul a depus toată documentația necesară pentru eliberarea autorizației de construire și că primăria, dând dovada de dezinteres în soluționarea cererii formulate de recurent, tergiversează soluționarea cererii.
Recurentul solicită instanței de judecată să aibă în vedere și dispozițiile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 27 din 18 aprilie 2003 privind procedura aprobării tacite care prevăd ca "procedura aprobării tacite se aplică tuturor autorizațiilor emise de autoritățile administrației publice, cu excepția celor emise în domeniul activităților nucleare, a celor care privesc regimul armelor de foc, munițiilor și explozivilor, regimul drogurilor și precursorilor, precum și a autorizațiilor din domeniul siguranței naționale".
Așa cum a arătat anterior, recurentul pe data de 07 decembrie 2007 depus la Primăria Sectorului 1 B cerere de obținere a autorizației de construire, cererea fiind înregistrată sub nr. 47258, de un an de zile, Primăria Sectorului 1 B neeliberându-i autorizația de construire.
Potrivit art. 6 alin. 1 din OUG nr. 27/2003, "autorizația se consideră acordată sau, după caz, reînnoită dacă autoritatea administrației publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea sau reînnoirea respectivei autorizații", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol "dacă legea nu prevede un termen pentru soluționarea cererii de autorizație, autoritățile administrației publice sunt obligate să soluționeze cererea de autorizație în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia".
Recurentul solicită instanței de judecată să se constate că, potrivit OUG nr. 27/2003, autorizația de construire a fost acordată, întrucât Primăria Sectorului 1 B nu i-a răspuns în termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru emiterea autorizației de construire.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299, 304 pct. 9 și 312 Cod de procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Conform dispozițiilor legale, art. 3 alin. 1 coroborat cu art. 26 alin. 1 din legea 50/1991, obținerea autorizației de construire constituie o obligație legală premergătoare efectuării oricăror lucrări de construcție, nerespectarea acesteia atrăgând sancțiuni de natură contravențională, constând în amendă și obligația de a desființa lucrările de construcție executate nelegal.
Astfel, curtea apreciază că sunt nerelevante în cauză diligențele pe care recurentul le-ar fi făcut în vederea obținerii autorizației de construire, nu numai după data sancționării sale, ci chiar după termenul acordat pentru intrarea în legalitate, în primul rând întrucât acestea trebuiau să fie întreprinse anterior realizării lucrărilor de construire, și nu ulterior.
În acest context, este lipsit de relevanță orice efort depus de către recurent ulterior construirii și sancționării sale, acesta neputând fi considerate aspecte de natură a conduce la exonerarea sa de răspundere.
Prin urmare, nu poate fi primită apărarea pârâtului referitoare la incidența dispozițiilor art. 2 din OUG 27/2003 privind procedura aprobării tacite, întrucât o conduită prudentă și diligentă ar fi presupus abținerea de la efectuarea oricărui act de construire, și nu - așa cum s-a întâmplat în cazul recurentului - ridicarea ilegală a unei construcții urmată de pretențiile acestuia de obținere rapidă a autorizației.
Dar, mai mult, chiar dacă recurentul ar fi dovedit că anterior începerii lucrărilor de construcție ar fi întreprins măsuri pentru obținerea autorizației, neurmate de acest rezultat, acesta tot nu ar fi putut fi exonerat de răspundere invocând o astfel de apărare, întrucât, cum s-a arătat, respectarea legii ar fi presupus să construiască după obținerea autorizației, și nu anterior.
Desigur că, împotriva pasivității autorităților administrative, recurentul ar fi avut la îndemână instrumente juridice diverse pentru a acționa, conform dispozițiilor legale și nu calea urmată de recurent, o astfel de conduită expunându-l riscului sancționării contravenționale, cu toate consecințele care decurg din aceasta.
Pentru aceste considerente în baza art. 312. pr. civ. curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr. 534 din 24 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant Municipiul B Sectorul 1 prin Primarul Sectorului 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
.
2ex./21.10.2009
-3.-;
Jud.1.-
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
