Autorizare desființare lucrări (legea 50/1991). Decizia 55/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 55
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 3: Cristiana Angelescu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 704 din 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului I, având ca obiect autorizare desființare lucrări.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată; declarat în termen, motivat; recurentul a fost citat cu mențiunea de a timbra cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar; se solicită judecata în lipsă; prin serviciul de registratură s-a depus:
- întâmpinare formulată de intimatul Primarul municipiului I, cu duplicat;
- cerere formulată de recurentul prin care solicită acordarea unui termen de judecată pentru a-și angaja apărător.
Având în vedere că s-a solicitat de către intimatul Primarul municipiului I judecarea recursului și în lipsă și raportat la faptul că recurentul nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei puse în vedere prin citația a cărei dovadă se află la fila 6 dosar, instanța, din oficiu invocă excepția privind netimbrarea recursului.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de recurentul având în vedere că prioritar instanța trebuie să analizeze excepția netimbrării recursului.
Declarându-se dezbaterile închise,instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția netimbrării recursului.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față constată următoarele;
La data de 15.10.2008 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași cererea formulată de reclamantul Primarul Mun. I în contradictoriu cu pârâtul -, prin care reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtului la desființarea lucrarilor realizate fără a deține autorizație de construire, in-,. 9.parter,. 1.
În motivare, reclamantul a arătat că în urma verificărilor efectuate in teren s-a constatat faptul ca paratul a executat un balcon extins fata de cele de la etajele superioare, fără a deține autorizație de construire. Precizează ca, deși paratul a fost somat sa desființeze lucrările, fiind întocmit pe numele acestuia si un proces verbal de contravenție, acesta nu s-a supus măsurii dispuse prin procesul verbal de contravenție, astfel încât acțiunea este întemeiata.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 32 din Legea nr. 50/1991.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus în copie, referat întocmit de Direcția Juridica din cadrul Primăriei Mun. I, proces verbal de contravenție, nr. 64/08.05.2006.
Prin sentința civilă nr. 633 din 20.01.2009, Judecătoria Iașia admis acțiunea formulată de reclamantul Primarul municipiului I în contractoriu cu pârâtul, a obligat pârâtul la desființarea balconului extins, realizat fără a deține autorizație de construcție în-,. 9.. P,.1.
A reținut următoarele considerente:
Prin procesul - verbal de contravenție nr. 64/08.05.2006, încheiat de Primăria I, paratul - a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.000 RON pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 23 al.2. lit."a" din Legea nr.50/1991.
S-a reținut că paratul a executat la parterul blocului 9.. 1 din- un balcon extins fata de cele de la etajele superioare, fara a deține autorizație de construire. Data săvârșirii și cea a constatării faptei a fost menționată ca fiind 28.04.2006.
Prin același proces verbal s-a dispus ca paratul sa intre in legalitate prin obținerea autorizației de construire, in caz contrar, dezafectare pana la data de 15.07.2006.
Din declarația martorei rezultă că pârâtul nu a procedat la dezafectarea balconului, ci dimpotrivă, a executat reparații la balcon, acesta fiind locuibil.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, republicată, executarea lucrrilor de construcții este permis numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emis în condițiile prezentei legi, iar potrivit art. 3 alin. 1 lit.a, lucrrile de extindere a construcțiilor de orice fel se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementrilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.
Întrucât în speță, reclamanta, prin procesul verbal de contravenție, i-a pus în vedere pârâtului să intre în legalitate prin obținerea autorizației de construire până la data de 15.07.2006, iar acesta nu a facut dovada obținerii autorizației în condițiile art. 2 ind. 1 din Legea nr. 50/1991, republicată, instanța a constatat acțiunea întemeiată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel pârâtul care a criticat-o pentru următoarele motive:
Greșit a admis instanța de fond acțiunea. Cu actele depuse a dovedit că pentru balconul construit a depus la Primăria cerere pentru eliberarea unei autorizații de construire, Primăria Municipiului I eliberându-i certificat de urbanism nr. 2788/14.04.2005. La baza acestuia au stat expertiza tehnică, proiectul de intervenție. Construcția a fost necesară pentru că imobilul dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6227/10.10.2005 nu era dotat cu bucătărie, nu avea intrare-ieșire, spațiul locativ era insuficient familiei sale. Nu este culpa sa faptul că edificarea balconului s-a făcut mai înainte de eliberarea autorizației câtă vreme toată documentația a fost depusă la Primărie în acest scop. Nu a contestat procesul-verbal de contravenție pentru că i s-a sugerat că în această ipoteză cererea sa pentru eliberarea autorizației ar putea fi mult îngreunată ori chiar respinsă.
A achitat și amenda care i-a fost stabilită. Susține că a efectuat cheltuieli mari atât pentru edificarea balconului cât și pentru întocmirea documentației necesare, potrivit chitanțelor depuse la dosar.
Potrivit depoziției martorei - la care instanța de fond nu a făcut nici un fel de referire prin edificarea acestui balcon - a întărit structura de rezistență a blocului, întărind și susținând balcoanele de la etajele superioare, nu a prejudiciat structura de rezistență, dimpotrivă a sporit gradul de rezistență a acestuia.
Primarul Municipiului a declarat apel împotriva aceleiași sentințe prin care a invocat nepronunțarea instanței de fond asupra cererii de autorizare a acestuia ca autoritate administrativă să efectueze aceste lucrări de desființare pe cheltuiala pârâtului.
A solicitat și judecata în lipsă.
Primarul Municipiului Iaf ormulat întâmpinare față de apelul declarat de către pârât prin care a invocat netemeinicia acestuia. Susține Primarul faptul că autorizația de construcție din 2005 ca și certificatul de urbanism au fost eliberate pentru o altă lucrare, anume separare apartament, iar potrivit certificatului invocat de către apelant - acesta are, potrivit art. 6 alin 5 din Legea 50/1991, doar un rol de informare.
Prin construirea balconului a fost ocupat domeniul public al Municipiului
Demersurile apelantului pentru obținerea autorizației sunt tardive, inițiate după promovarea caii de atac.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 704 din 21 octombrie 2009 respins apelul declarat de pârârtul împotriva sentinței civile nr. 633 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că Primarul Municipiului I are la îndemână procedura reglementată de disp. art. 2812Cod pr.civilă pentru remedierea omisiunii instanței de fond de a se pronunța asupra unei cereri, procedură care nu are caracter alternativ față de promovarea căii de atac astfel că partea lezată procesuale prin această omisiune nu are drept de opțiune intre cererea de apel și cererea de completare a hotărârii. În ipoteza în care termenul de promovare a cererii de completare a fost depășit reclamantul are la îndemână calea revizuirii. În acest mod legiuitorul a înțeles ca omisiunea eventuală a instanței de a se pronunța asupra unei cereri să nu constituie cauză a reluării întreg ciclului procesual pentru întreg procesul.
S-a reținut că și apelul declarat de către pârât este nefondat.
Aspectele învederate de către apelantul relativ la împrejurările care au impus construcția balconului nu interesează pricina. Corect a apreciat instanța de fond că prin procesul verbal de contravenție, i s-a pus in vedere pârâtului să intre în legalitate prin obținerea autorizației de construire până la data de 15.07.2006, iar aceasta nu a făcut dovada obținerii autorizației în condițiile art. 2 ind. 1 din Legea nr. 50/1991. Consecința acestui fapt este determinată de lege, art. 28 alin 3 din Legea 50/1991. În judecata acestei pricini, dată fiind consecința prestabilită de legiuitor,obligarea la desființarea lucrării efectuate in lipsa autorizației obligatorii nu ține de aprecierea instanței, așa încât apărările apelantei potrivit căreia lucrarea era necesară, costurile acesteia au fost foarte mari, s- consolidat structura de rezistență a blocului sunt irelevante și nu vor fi analizate. Legiuitorul este cel care, prin disp. art. 28 alin 3 din Legea 50/1991, stabilit relația de cauzalitate dintre fapta sancționată contravențional pe de o parte și riscurile asupra structurii de rezistență și prejudiciile aduse peisajului arhitectural și urbanistic in general pe de altă parte.
În fine, nu s-a făcut dovada depunerii documentației pentru obținerea autorizației și nici a stadiului acesteia de rezolvare iar Tribunalul ia act de faptul că însăși apelantul precizează, cu cererea aflată la fila 20 dosar apel, că această documentație a fost înregistrată sub nr. 32915 din 8.04.2009, adică ulterior pronunțării sentinței Judecătoriei Iași. Simpla înregistrare a acestei documentații nu echivalează cu intrarea in legalitate potrivit procesului verbal de contravenție nr. 64 din 8.025.200, adică obținerea autorizației, procedură in privința căreia, contrar susținerilor apelantului, Primarul Mun. I nu poate fi culpabilizat având in vedere data înregistrării acesteia (8.04.2009) precizate chiar de beneficiar.
Pentru aceste motive în temeiul art. 295 cod pr.civilă s-a respins apelul ca nefondat și s-a păstrat sentința apelată ca legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând - o pe motiv că în mod greșit s-a respins apelul pe care l-a formulat, deoarece a dovedit că pentru construcția balconului a depus la Primăria municipiului I cerere pentru eliberarea unei autorizații de construire, iar Primăria municipiului I i-a eliberat certificat de urbanism nr. 2788/14.02.2005.
Se susține că la data întocmirii procesului verbal recurentul avea certificat de urbanism eliberat, toată documentația fiind depusă la Primărie pentru eliberarea autorizației și nu este culpa sa cu până la finalizarea construcției nu a fost emisă autorizație de construcție.
Recurentul susține că în acest balcon a amenajat o bucătărie, întrucât apartamentul este compus din două camere, fără bucătărie, are în întreținere doi copii minori, iar amenajarea bucătăriei a reprezentat un efort financiar mare având în vedere posibilitățile materiale pe care le are.
Recursul formulat de este netimbrat.
La primirea recursului și fixarea termenului de judecată, s-a dispus citarea recurentului cu mențiunea timbrării cu 4 lei noi taxă judiciară de timbru și 0,15 lei noi timbru judiciar,conform dispozițiilor art. 13 coroborate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997, actualizată și articolul 3 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995, actualizată, privind timbrul judiciar.
Pentru termenul de judecată din 03 februarie 2010, recurentul a fost legal citat cu mențiunea timbrării cu suma de 4 lei noi taxă judiciară de timbru și 0,15 lei noi timbru judiciar.
Cum recurentul nu a achitat nici o sumă cu titlu de taxă de timbru, la termenul din data de 03 februarie 2010 instanța, din oficiu, a invocat excepția privind netimbrarea recursului.
Așadar, nefăcându-se dovada timbrării, potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, se va examina excepția privind netimbrarea recursului.
Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.
Prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit, în raport cu prevederile Legii nr. 146/1996, recursul urmează a fi anulat ca netimbrat pentru următoarele aspecte:
În principiu, taxele de timbru se plătesc anticipat, astfel încât la primirea cererii trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 20 (2) din Legea nr. 146/1997, până la primul termen de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997," neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii ".
Potrivit art. 9 alin. 1 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar," cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător ",iar potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege," în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru ".
Faptul că, recurentul, care a fost legal citat cu mențiunea timbrării, nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea taxei de timbru, indiferent din ce motive, constituie motiv pentru anularea ca netimbrată a cererii formulate, fără a mai fi analizate aspectele invocate prin cererea de recurs.
În consecință,în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru și art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbru judiciar, urmează a se anula ca netimbrat recursul formulat de și a se menține decizia civilă nr.704 din 21 octombrie 2000 pronunțată de Tribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 704 din 21.10.2009 a Tribunalului Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 3.02.2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
și tehnoredactat
02 exemplare / 02 martie 2010
Tribunalul Iași:
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Viorica Olariu, Cristiana Angelescu
