Autorizarea executării obligației de a face (art. 580 ind.2 ). Decizia 343/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 343/R/2009 | |
Ședința publică 18 februarie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos Tania | - - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 604/A din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta, având ca obiect autorizarea executării obligației de a face (art. 5802Cod proc. civ.) - măsuri asigurătorii.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 4 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 8647/10.07.2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Masca și în consecință, pârâta fost obligată să plătească o amendă civilă în cuantum de 30 de lei pe zi de întârziere în favoarea statului până la executarea obligației prevăzută în sarcina acesteia în titlul executoriu sentința civilă nr. 5005/2007 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosarul nr-, așa cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 650/A/2007 a Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că pârâta a refuzat cu rea credință să pună în executare sentința civilă nr. 5005/2007, modificată prin decizia civilă nr. 650/A/2007 și să-i permită să ia fetița de la domiciliul mamei. Titlul executoriu are ca obiect obligația de " face", care nu poate fi îndeplinită numai de către pârâtă și potrivit art.5803alin.1 Cod proc.civ. fost obligată să plătească o amendă civilă în cuantum de 30 lei pe zi întârziere până la executarea obligației stabilită prin hotărârea irevocabilă.
A fost respinsă cererea reclamantului de fi obligată pârâta la plata unei garanții în cuantum de 5.000 lei, apreciind că instanța a dispus pe măsură reglementată de dreptul intern și, în consecință, garanția prevăzută de art.10 din Legea nr. 87/2007 nu se impunea.
Prin decizia civilă nr. 604/A/2008 a fost respins apelul declarat de reclamantul și a fost menținută sentința civilă nr. 8647/2009 a Judecătoriei Cluj -
Tribunalul a reținut că dispozițiile art.1 pct.2 din Legea nr. 87/2007 de ratificare Convenției asupra relațiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg, stipulează că garanțiile și măsurile asiguratorii pot fi luate în funcție de circumstanțele cauzei, judecătorul apreciind oportunitatea acestora.
În opinia tribunalului cumularea obligației pârâtei de a depune o garanție de 5000 lei cu amenda civilă stipulată pentru fiecare zi de întârziere, ar impune pârâtei o sarcină excesivă, de natură să afecteze minora, inclusiv prin prisma echilibrului financiar.
S-a apreciat că și amenda civilă stabilită și garanția au efect cominator, aplicarea uneia dintre cele două garanții fiind suficientă. Esențial în orice cauză care privește copilul este se da prioritate interesului superior al copilului, așa cum statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în practica constantă (cauza Ignaccolo Zenide contra României și Monory contra României) și s-a apreciat că măsura dispusă de prima instanță este suficientă, asigurându-se și apelantului cadrul necesar pentru păstrarea relațiilor personale cu fiica sa.
Împotriva acestei decizii formulat în termen legal recurs reclamantul, solicitând instanței admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii petitului privind obligarea pârâtei în temeiul art.10 paragraf 2 lit. liniuța a treia din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii din 2003, ratificată prin Legea nr. 87/2007 la depunerea unei garanții în cuantum de 5000 lei, în scopul asigurării punerii în executare a sentinței civile nr. 5005/2007 pronunțată de Judecătoria Cluj - și decizia civilă nr. 650/A/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj, pentru a respecta programul de vizitare minorei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul învederat instanței că stabilirea unei amenzi civile pârâtei nu este suficientă pentru a-și îndeplini obligațiile ce-i incumbă, întrucât și la această dată refuză să-și îndeplinească obligațiile stabilite prin hotărârile indicate.
Reclamantul a criticat susținerea tribunalului potrivit căreia depunerea unei garanții ar fi o sarcină excesivă pentru pârâtă, de natură afecta și minora prin dezechilibrul financiar produs, întrucât depunerea acestei garanții este o măsură menită să asigure că persoana la care locuiește copilul nu împiedică celălalt părinte să-și viziteze copilul.
Dacă debitorul obligației își îndeplinește obligația stabilită prin titlul executoriu, amenda de bani se reîntoarce în patrimoniul intimatei. Apoi dezechilibrul financiar nu poate fi reținut, deoarece recurentul oferă sprijin financiar fiicei și intimata are dezvoltată o afacere productivă.
Recurentul a apreciat că efectul cominator al depunerii unei garanții este mai eficient decât o amendă civilă, deoarece efectul acesteia este imediat, fapt ce rezultă din disp. art. 580 ind. 3 alin. 2 Cod proc. civ.
În condițiile în care unele măsuri luate de instanță au fost ineficiente, aceasta trebuie să ia alte măsuri adecvate scopului care trebuia atins.
Recurentul a apreciat că instanțele trebuie să adopte măsuri eficiente, având în vedere relațiile sociale care sunt protejate și urmările nerespectării obligațiilor instituite în sarcina intimatei, care pot fi devastatoare pentru dezvoltarea psihică minorului, care suportat destrămarea familial și i se refuză relaționarea cu unul dintre părinți.
S- considerat că măsura depunerii unei garanții este alternativă cu măsura amendării pârâtei, deci pot fi aplicate ambele garanții pentru îndeplinirea obligației.
În drept au fost invocate disp. art. 14 din 272/2004,art. 4 din Convenția din 15 mai asupra relațiilor personale care privesc copiii, art. 9 din Convenția cu privire la drepturile copilului, art. 8 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului, deoarece s- instituit o obligație cu caracter cominator, iar stabilirea garanței ar fi împovărătoare pentru intimată, în condițiile în care reclamantul achită doar 25% din venitul minim pe economie. Pârâta a arătat că reclamantul nu a făcut dovada că l- împiedicat pe acesta să pună în executare hotărârea privind relațiile personale.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor făcute, curtea reține următoarele:
Reclamantul este tatăl fetiței și prin sentința civilă nr. 5005/2007 pronunțată de Judecătoria Cluj -N și decizia civilă nr. 650/A/2007 pronunțată de Tribunalul Clujs -au stabilit relațiile personale dintre tată și fiică. Hotărârile amintite permit reclamantului să ia fetița de la domiciliul mamei, în intervalul orar stabilit, fără prezența acesteia.
Pârâta susține că nu s-a opus programului de vizitare stabilit de instanță, însă această susținere este parțial reală. Este adevărat că pârâta nu s-a opus ca reclamantul să viziteze fetița la domiciliul ei, dar s- opus ca tatăl să plece în vacanța de vară cu fetița fără că aceasta să-i însoțească, afirmație făcută în ședința publică din 3 iulie 2008 (154).
Lipsa de opoziție pârâtei este doar declarată atâta vreme cât l-a împiedicat pe reclamant să petreacă cu fetița sărbătorile de Paști plecând de la domiciliu (144-146).
Relațiile dintre reclamant și fiica sa intră în sfera vieții de familie, în sensul art.8 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale. În jurisprudența s-a reținut constant că pentru un părinte și pentru copilul său, a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți se destramă (cauza Johansen contra Norvegiei; cauza Lafargue contra României).
Așadar, deși există o hotărâre care reglementează relațiile personale privind copiii, pârâta refuză punerea în executare. Este de remarcat că punerea în executare unei hotărâri privind relațiile personale, presupune obligația de "a face", care poate fi executată numai de debitor.
Respectarea dreptului la viață familială impune statelor obligația pozitivă generală de mijloace de a asigura dezvoltarea unei vieți familiale normale și efective și în situația existenței unor conflicte între părinți cu privire la programul stabilit de instanță, pentru părintele căruia nu îi este încredințat copilul.
Legiuitorul român a prevăzut în art.580 Pr.Civ. posibilitatea aplicării unei amenzi civile pentru fiecare zi de întârziere, în favoarea statului, în ipoteza în care debitorul obligației nu își îndeplinește obligația de "a face". Apoi dacă debitorul nu-și îndeplinește obligația în termen de 6 luni instanța va fixa suma datorată statului, iar creditorul obligației are dreptul de a primi numai daune interese echivalente prejudiciului cauzat. Prin urmare, această amendă civilă stabilită în sarcina debitoarei reprezintă o cale indirectă și excepțională de executare a obligației stabilite prin hotărârile pre citate. Caracterul cominator al amenzii aplicate nu determinat-o pe pârâtă să-și schimbe atitudinea.
Ori, în practica, fiecărui stat îi revine obligația de se dota cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru asigura respectarea obligațiilor pozitive care i se impun conform art.8 Convenție.
În cauza Lafargue contra României, curtea apreciat că obligarea debitorului la plata unei amenzi, aplicate în temeiul art. 580.Pr.Civ. nu este considerată ca o măsură coercitivă suficientă, pentru că este vorba de o cale indirectă și excepțională de executare. Ținând seama de jurisprudența, curtea apreciază că în mod greșit a fost respinsă cererea reclamantului de a fi obligată pârâta să depună o garanție materială.
Având în vedere dificultățile care pot apărea la punerea în executare unei hotărâri privind relațiile personale, a fost adoptată Convenția - asupra relațiilor personale care privesc copiii - 2003 și ratificată de România prin Legea nr. 87/2007, care permite instanțelor interne luarea unor măsuri eficiente pentru a garanta executarea acestor hotărâri. Astfel în art. 10 al.2 a acestei convenții s-au stipulat următoarele ăsuri asigurătorii și garanții pentru asigurarea punerii în executare a hotărârii:
- supravegherea relațiilor personale;
- obligația pentru o persoană de a suporta cheltuielile de transport și de cazare pentru copil și, dacă se impune, pentru oricare altă persoană care îl însoțește;
- depunerea unei garanții de către persoana la care copilul locuiește în mod obișnuit, în scopul de a se asigura faptul că persoana care solicită relațiile personale nu este împiedicată să aibă astfel de relații;
- o amendă impusă persoanei cu care copilul locuiește de obicei, în cazul în care această persoană ar refuza să se conformeze hotărârii privind relațiile personale.
Aceste garanții pot fi luate cumulativ de instanță, în funcție de de fiecare cauză. Este real că depunerea unei garanții creează o presiune mai mare asupra bugetului pârâtei, însă efectul cominator imediat o poate determina pe debitoare să-și schimbe atitudinea.
Apreciind în abstract măsura depunerii unei garanții materiale, tribunalul a considerat că nu este oportună, deoarece s-ar impune intimatei o sarcină excesivă pentru pârâtă, de natură să-i afecteze echilibrul financiar. Interpretând în această manieră dispoziția legală prevăzută de Convenție, niciodată această măsură nu ar putea fi luată pentru nu dezechilibra financiar partea care nu-și execută obligația. Ceea ce omite sesiza tribunalul este împrejurarea că, suma este indisponibilizată doar temporar din patrimoniul pârâtei și perioada de timp în care, această sumă se va reîntoarce în patrimoniul acesteia, depinde numai de atitudinea pârâtei.
Prin urmare, în mod nelegal tribunalul respins cererea reclamantului ca pârâta să fie obligată la depunerea unei garanții în scopul executării sentinței, fiind incident motivul de modificare prev. de art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Deoarece comportamentul pârâtei a fost constant, de opunere la stabilirea relațiilor personale fără prezența acesteia (opunându-se constant la executarea mai multor ordonanțe președințiale și hotărârilor arătate), curtea apreciază că garanțiile solicitate de reclamant sunt de natură o determina pe pârâtă să-și îndeplinească obligațiile.
În ceea ce privește cuantumul garanției pe care trebuie să o achite pârâta, nu există nici un criteriu de determinare a acesteia, însă judecătorul nu poate să refuze să judece fără a fi acuzat de denegare de dreptate, pentru că legea nu prevede sau nu este destul de clară.
Potrivit art.20 alin.2 Constituție, pactele și tratatele cu privire la drepturile fundamentale ale constituției ratificate de Statul Român, fac parte din dreptul intern și se aplică cu prioritate.
Așadar, chiar dacă nu există o lege care să stabilească criterii pentru determinarea cuantumului garanției, convenția lăsând statului o marjă de apreciere, curtea consideră că trebuia să se raporteze la realitățile sociale, când fixează suma pe care pârâta va trebui să o depună ca și garanție. Reclamantul a susținut că pârâta a dezvoltat o afacere productivă, împrejurare necontestată de aceasta, motiv pentru care curtea va avea în vedere cuantumul venitului mediu pe economie-1.489 lei - decembrie 2008, potrivit Institutului Național de Statistică.
Prin urmare, la stabilirea cuantumului garanției pe care pârâta trebuie să o depună, se va avea în vedere echivalentul a două salarii medii nete pe economie -respectiv suma de 3000 lei. La stabilirea cuantumului garanției s-a avut în vedere că trebuie să se mențină proporționalitatea între efortul financiar și atingerea scopului, protejarea vieții de familie.
Interesul copilului este analizat de tribunal numai prin prisma echilibrului financiar pe care părintele trebuie să i-l ofere copilului, însă interesul copilului trebuie analizat și din perspectiva efectelor pe care le-ar avea o separare îndelungată de tatăl său. Copilul ar fi privat de dreptul de a-și cunoaște tatăl și de a-și petrece timpul cu acesta precum și dreptul de a-și cunoaște familia extinsă, obiceiurile și tradițiile specifice culturii paterne, iar reclamantul nu ar putea participa la evenimentele importante din viața fiicei sale, practic nu s-ar putea dezvolta o relație firească părinte-copil.
Sigur, instanța trebuie să pună în balanță interesul mamei și interesul copilului, care în această situație sunt divergente, însă apreciem că interesul copilului de fi împreună cu tatăl său este prioritar și mama trebuie să respecteefectivdreptul la viața de familie copilului și a reclamantului.
Având în vedere considerentele mai sus reținute, curtea în temeiul art.10 paragraf 2 Convenție, pct.9 Cod proc.civ. raportat la art.312 Cod proc.civ. va admite recursul reclamantului, în sensul că va modifica decizia civilă nr. 604/A/11.11.2008 pronunțată de tribunalul Cluj și, în consecință, va admite apelul reclamantului și va schimba în parte sentința civilă nr. 8647/2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, în sensul că va admite cererea reclamantului împotriva pârâtei Masca și, în consecință, va obliga pârâta să cosemneze la CEC, pe numele acesteia, suma de 3000 lei, la dispoziția instanței.
de consemnare va fi depusă la grefa Curții de Apel Cluj în termen de 5 zile de la comunicare. Această sumă consemnată cu titlu de garanție va putea fi eliberată pârâtei, dacă aceasta va face dovada că și-a îndeplinit obligațiile stipulate prin hotărâre.
În temeiul art.318 Cod proc.civ. raportat la art. 274 Cod proc.civ. pârâta va fi obligată la plata echivalentului 357 EURO la data plății, reprezentând onorariu avocațial în recurs ( 12) și 5,15 lei taxă judiciară de timbru (2 verso, 10).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 604/A/11.11.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinție civile nr. 8647/2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, în dosarul nr. 1312/2008, pe care o schimbă în parte și în consecință:
Admite acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Masca și în consecință obligă pârâta să consemneze la CEC, pe numele acesteia suma de 3000 lei cu titlu de garanție, la dispoziția instanței.
Obligă pârâta să depună recipisa de consemnare a sumei de 3000 lei la grefa Curții de Apel Cluj, în termen de 5 zile de la comunicare.
Menține celelalte dispoziții.
Obligă intimata să plătească recurentului suma de 5.15 lei (taxă judiciară de timbru) și echivalentul a 357 euro la data plății, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
3 ex/05.03.2009
Jud.apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA CIVILĂ
Ședința Camerei de consiliu din data de 13.03.2009
Instanța constituită din:
Președinte: - -
Judecător: - - -
: - -
Grefier: TARȚA
S-a luat în examinare din oficiu îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei civile nr.343/R/2009, pronunțată în dosarul civil nr-.
Prezenta s-a dat în camera de consiliu fără citarea părților.
CURTEA
Examinând Decizia civilă nr.343/R/2009, pronunțată în dosar nr-, curtea constată că dintr-o eroare de dactilografiere în dispozitivul deciziei s-a menționat că "obligă intimata să plătească recurentului." și nu "obligă intimata Masca să plătească recurentului"
Potrivit art.281 Pr.Civ. erorile sau omisiunile cu privire la nume, calitatea și susținerile părților. precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Verificând minuta deciziei, curtea constată că în minută s-a menționat numele intimatei obligate la cheltuieli de judecată și numai dintr-o eroare de dactilografiere au fost trecute în dispozitivul deciziei doar inițialele acesteia.
Având în vedere dispozițiile mai sus reținute, curtea din oficiu va dispune îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei civile nr. 343/R/2009 în sensul că "obligă intimata Masca să plătească recurentului" și nu "obligă intimata să plătească recurentului.", cum din eroare s-a dactilografiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
. eroarea materială din dispozitivul Deciziei civile nr.343/18.02.2009, pronunțate în dosarul civil nr-, în sensul că "obligă intimata Masca să plătească recurentului" și nu "obligă intimata să plătească recurentului.", cum din eroare s-a dactilografiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.03.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
