Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 58/A/2009 | |
Ședința publică 18 februarie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTOR 2: Tania Antoaneta Nistor | - - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat spre examinare apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotrivasentinței civile nr. 582 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, privind și pe reclamanta având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de11 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.582 din 30 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanta împotriva pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și în consecință, a fost anulată dispoziția nr.861 din 4.02.2008 emisă de pârât.
S-a stabilit în favoarea reclamantei dreptul la despăgubiri în sumă de 72.400 euro, ce vor fi achitate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr.247/2005, pentru construcțiile demolate și terenul aferent acestora din imobilul situat în municipiul C-N, str.- - - (fostă str.-) nr.4, jud.C, înscris inițial în CF nr.3137 C, nr.top 8979.
A fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin dispoziția nr.861 din 4.02.2008, au fost respinse notificările nr.1294 din 7.08.2001, nr.1527 din 13.08.2001 și nr.2861 din 17.12.2001, privind acordarea măsurilor reparatorii sub formă de despăgubiri pentru construcțiile demolate și terenul aferent acestora din imobilul situat în C-N, str.- - - (fostă -) nr.4, înscris în CF nr.3137, nr.top 8979, pe motiv că imobilul a fost restituit în natură, fiind predat în posesie prin procesul-verbal de predare-primire nr.22 din 9.01.1997, întocmit în baza Hotărârii nr.231 din 27.11.1996 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr.112/1995.
Numai că prin hotărârea dată în baza Legii nr.112/1995, s-a restituit în natură partea din imobilul teren și construcții ce a fost liberă, însă fără ca reclamanta sau antecesorul ei să fi beneficiat de vreo măsură reparatorie pentru cele trei construcții demolate și pentru suprafața de 50 mp având destinația de trotuar și drum public.
reclamantei s-a referit la construcțiile demolate și la terenul în suprafață de 50 mp, solicitând răspicat despăgubiri în calitate de moștenitor al proprietarului tabular, în notificările formulate în termen și nu doar în anul 2003.
Prin cele trei notificări, antecesorul reclamantei a solicitat măsuri reparatorii pentru întreg imobilul a cărui componență rezultă din datele de carte funciară, fiind necontestat faptul că acesta a fost preluat în integralitatea lui de către Statul Român în baza Decretului nr.92/19950.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.10 alin.(1) din Legea nr.10/2001, s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtului, s-a anulat dispoziția primarului și s-a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri în sumă de 72.400 euro, pe baza expertizei tehnice efectuate de expertul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul municipiului C-N, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului, pârâtul a susținut că sentința apelată a fost dată cu încălcarea legii, deoarece prima instanță a stabilit în mod greșit că antecesorul reclamantei ar fi solicitat în termen acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate ce au fost situate în C-N, str.-.- nr.4, prin notificarea nr.2861/17.12.2001.
Chiar dacă antecesorul reclamantei nu a beneficiat de asistență juridică la data redactării notificării, aceasta este suficient de clară ca să nu lase loc pentru interpretări în ceea ce privește solicitarea concretă. Or entitatea învestită nu are prerogative în sensul interpretării unei solicitări, iar instanța nu poate acorda mai mult decât ceea ce s-a cerut prin cererea de chemare în judecată, situație în care nu se puteau acorda despăgubiri pentru imobilele demolate.
Prin soluția tribunalului, s-a ignorat principiulnemo censetur ignorare legem. Adresa nr.6907 din 3.02.2003 prin care antecesorul reclamantei a solicitat în mod expres acordarea de despăgubiri pentru cele trei încăperi demolate din casă, confirmă faptul că o astfel de cerere nu a fost formulată prin notificarea nr.2861/17.12.2001.
De asemenea a mai susținut apelantul, că prin sentința atacată, tribunalul a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri în sumă de 72.400 euro în condițiile legii speciale, or reclamanta nu a solicitat prin acțiune decât despăgubiri pentru construcțiile demolate, iar nu și pentru teren, astfel că prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Instanța nu putea acorda beneficiul Legii nr.10/2001 pentru terenul aferent construcțiilor demolate, câtă vreme s-a dispus restituirea lui în natură în baza Legii nr.112/1995, iar reclamanta nu a solicitat prin acțiune despăgubiri pentru teren.
Asupra cuantumului despăgubirilor, instanța competentă să se pronunțe este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art.19 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, iar nu secția civilă a tribunalului.
Soluția pronunțată contravine deciziei nr. LII din anul 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece despăgubirile trebuiau acordate conform art.16 și urm.din Legea nr.247/2005.
Intimata prin întâmpinare depusă la dosar, 11-13, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
reclamantei, defunctul, a formulat trei notificări în temeiul Legii nr.10/2001, în termenul legal: 1)notificarea nr.1294 din 8 august 2001 29, prin care a solicitat restituirea imobilului situat în-, înscris în CF nr.3137 C-N, nr.top 8979, respectiv 4 camere, bucătărie, băi, antreu, debara, garaj, pivniță, încăpere de 9 mp, de alimente; 2) notificarea nr.47984/3 din 14 august 2001 44, prin care a solicitat restituirea spațiilor libere din imobilul situat în str.-. -, înscris în CF nr.3137, nr.top 8979; 3) notificarea nr.75434/3 din 19 decembrie 2001 52, prin care a solicitat terenul de pe care a fost demolată casa de 50 mp, ocupat de trotuar și drum, teren în echivalent sau despăgubiri.
Aceste solicitări repetate, formulate de antecesorul reclamantei, sunt suficient de clare pentru ca entitatea învestită, să înțeleagă conținutul solicitărilor, iar dacă avea nelămuriri, îndoieli, etc. avea posibilitatea să îi solicite notificantului precizările necesare.
De la tatăl antecesorului reclamantei, numitul, s-a preluat imobilul situat în C-N,-, în temeiul Decretului nr.92/1950, poziția nr. 567 din anexa la decret, 11-12, înscris în CF nr. 3137 C-N, nr. top 8979.
Este vorba despre terenul și construcțiile demolate, care nu puteau fi restituite în temeiul Legii nr.10/2001. Or Legea nr.10/2001 consacră în art.1, art. 7, art. 9 și art. 11, principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Numai atitudinea ostilă a pârâtului față de urmașii fostului proprietar deposedat abuziv, îl determină să nu înțeleagă ce ar putea solicita o astfel de persoană. Regulile de interpretare a actelor juridice prevăzute în Codul civil, sunt aplicabile și în privința notificărilor, pentru ca acestea să fie interpretate în sensul ce pot avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce niciunul (art. 987 civ.).
Prin imobil se înțelege atât terenul cât și construcția situată pe acesta, în speță corpurile de construcții demolate după expropriere.
Organul administrativ-teritorial are evidența imobilelor din circumscripția lui, astfel că el cunoștea sau trebuia să cunoască exact ce imobile i-au fost preluate de la tatăl antecesorului reclamantei, ce construcții au fost demolate, pentru ce construcții s-au acordat despăgubiri în temeiul Legii nr.112/1995 și că obiectul notificărilor depuse în termen de tatăl reclamantei, se referă la construcțiile demolate și la suprafața de 50 mp teren ocupată în prezent de căi de comunicație.
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat anularea dispoziției privind respingerea notificărilor, nr.861/04.02.2008. Dacă prin notificări s-au solicitat măsuri reparatorii și pentru terenul pe care au fost amplasate construcțiile demolate, era absolut logic și legal ca prima instanță soluționând cauza pe fond, să aibă în vedere conținutul integral al solicitărilor cuprinse în notificările formulate de antecesorul ei. Așadar, nu corespunde realității că instanța ar fi acordat mai mult decât s-a cerut, așa cum susține în mod neîntemeiat apelantul. În cazul litigiilor la Legea nr.10/2001, nu avem o cerere introductivă de instanță, de drept comun, ci o plângere (contestație, acțiune), împotriva actului administrativ prin care s-a soluționat notificarea (notificările) depuse în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii.
Stabilirea dreptului reclamantei la despăgubiri în sumă de 72400 euro pentru construcțiile demolate și terenul aferent, nu contravine nici legii și nici practicii judiciare.
Instanța de judecată nu poate refuza administrarea probei cu expertiza tehnică de evaluare a imobilelor atunci când i se solicită, ceea ce nu înseamnă că se substituie în competențele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Decizia LII din 4 iunie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, a stabilit că prevederile cuprinse în art.16 din Legea nr.247/2005 nu se aplică dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Chiar dacă în forma actuală, legea nu mai prevede posibilitatea acordării despăgubirilor în bani nici măcar pentru construcții, întrucât Fondul Proprietatea nu funcționează într-o manieră susceptibilă de a fi privită ca echivalând cu acordarea efectivă a unei despăgubiri, natura despăgubirilor stabilite de prima instanță în favoarea reclamantei este în concordanță cu hotărârile CEDO: Ionescu României, Matache României, Faimblat României.
Competența instanței de contencios administrativ în soluționarea căii de atac împotriva deciziei adoptate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, este cunoscută și recunoscută de instanța de apel, numai că în speță nu este vorba de o acțiune împotriva unei asemenea decizii, ci de un apel în contra sentinței prin care a fost soluționată acțiunea (plângerea, contestația) împotriva dispoziției primarului emise în baza Legii nr.10/2001.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.296 pr.civ. se va respinge ca nefondat apelul pârâtului în contra sentinței tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, împotriva sentinței civile nr.582 din 30 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.DT:12.02.2009
Dact.CA: 27.02.2009 - 4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Tania Antoaneta Nistor
