Brevete de invenții. Decizia 56/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 56A
Ședința publică de la 18 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Andreea Vasile
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - reclamantă 2000 împotriva sentinței civile nr. 369F/17.03.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că la data de 18.02.2010 Administrația Finanțelor Publice Sector 1 Bac onfirmat preluarea debitelor SC 2000 SRL, în sumă de 500 lei, stabilite prin încheierea de ședință din data de 19.11.2009. se mai arată că apelanta - reclamantă nu a făcut dovada achitării suplimentului de onorariu pentru expertiză. La data de 17.02.2010, apărătorul intimatei - pârâte a depus cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și să fie avute în vedere concluziile scrise depuse la termenele de judecată anterioare.
Curtea, reținând solicitarea intimatei - pârâte de judecare a cauzei în lipsă, reține în pronunțare cererea de apel.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 2 iulie 2007, sub nr-, reclamanta " 2000 " SRL B chemat în judecată pârâta "", solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 EURO - echivalentul în lei la data plății efective - reprezentând prejudiciul cauzat de către pârâtă ca urmare exploatării fără drept a obiectului brevetului de invenție nr.-/2007 în perioada 30 aprilie - 30 iulie 2007; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că este titularul brevetului de invenție nr.-, având ca obiect "Procedeu de obținere a betoanelor celulare ușoare" iar pârâta, fără acordul reclamantei, folosește această invenție.
Procedând astfel, pârâta prejudiciat societatea reclamantă, valoarea prejudiciului ridicându-se la echivalentul în lei a 100.000 EURO.
În drept, reclamanta și- întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.64/1991, așa cum fost modificată și completată prin Legea nr.28/2007.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susținând că betonul celular pe care- produce această societate folosește rețetă diferită de cea cuprinsă în brevetul de invenție al cărui titular este reclamanta.
Cu privire la întinderea prejudiciului invocat de reclamantă s-a arătat că nu este justificat prin scăderea vânzărilor reclamantei, având în vedere că în perioada indicată aceasta din urmă nu a produs și nici nu a vândut betoane celulare fabricate potrivit rețetei folosite.
Prin sentința civilă nr. 369F/17.03.2008, a fost respinsă acțiunea astfel formulată, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Reclamanta este titulara brevetului de invenție nr.- din 30 aprilie 2007, emis de, având ca obiect "Procedeu de obținerea betoanelor celulare ușoare".
Prin răspunsul dat la interogatoriu de pârâta "", aceasta a susținut că, la fabricarea propriilor betoane ușoare, folosește altă tehnologie și o altă rețetă decât cea cuprinsă în brevetul de invenție aparținând reclamantei.
La solicitarea părților, s- efectuat o expertiză de specialitate.
Din concluziile expertizei astfel efectuate rezultă că pârâta, în activitatea sa de obținere betoanelor celulare ușoare, nu încalcă Brevetul de invenție nr.-, aparținând reclamantei " 2000 " B;
cele două procedee diferă prin: tipul și compoziția chimică a spumogenului (agentului spumant); modul de obținere spumei; automatizarea procesului tehnologic pentru obținerea betoanelor celulare ușoare; condițiile de prizare și decofrare.
Potrivit dispozițiilor art.33 din Legea nr.64/1991, modificată și completată prin Legea nr.28/2007, brevetul de invenție conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare pe întreaga durată de protecție a acestuia în care sens, printre altele, este interzisă fără consimțământul titularului utilizarea procedeului, precum și folosirea și oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri a produsului obținut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu.
Din probele administrate în cauză, rezultă că obiectul brevetului invocat de reclamantă este un procedeu, însă din aceleași probe nu rezultă că acest procedeu a fost încălcat în condițiile reglementate de art.33 lit.b din Legea nr.64/1991.
Așadar, lipsind unul dintre elementele esențiale ale răspunderii civile delictuale, așa cum aceasta este reglementată de art.998 și următoarele Cod civil, respectiv fapta ilicită, pârâta nu poate fi obligată către reclamantă să răspundă pentru acoperirea pretinsului prejudiciu, în condițiile reglementate de Legea nr.64/1991.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
În motivarea apelului se arată în esență că:
Instanța s-a pronunțat la termenul din 17.03.2008 la dosarul cauzei fiind o totală lipsă de procedură cu reclamanta, încălcându-se în acest fel dispozițiile art. 88, 89 și următoarele din codul d e procedură civilă.
La termenul din data de 03.03.2008, reclamanta - prin apărător ales - a pus concluzii orale pe cererea de recuzare a expertului desemnat în cauza, precum și pe nulitatea raportului de expertiză, iar instanța a arătat că nu se pronunța în ședință publică, urmând a se pronunța prin încheiere, nearătând în ședința publică care va fi următorul termen de judecată.
La data de 10.04.2008 a fost comunicată apelantei sentința civilă în discuție, împrejurare în care aceasta a observat că timp a mai fost acordat un termen de judecată, fără ca reclamanta să fie citată.
Mai arată apelanta că expertiza în baza căreia a fost pronunțată sentința apelată este lovită de nulitate absolută întrucât expertul a avut o atitudine subiectivă față de reclamantă, și, mai mult, acesta își spusese părerea anterior asupra unui litigiu similar.
De asemenea se susține că expertiza a fost efectuată în mod neprofesional, neluându-se în considerare revendicările din brevetul de invenție.
Expertul a analizat în realitate metode de lucru, și nu procedeul așa cum este el brevetat; dacă s-ar fi făcut o analiză temeinică, în spiritul dispozițiilor legale, cu privire la brevetele de invenție, s-ar fi putut lesne observa că pârâta folosește același procedeu în producția betonului celular ușor, pârâta înlocuind doar un singur element (substanța spumogenă) printr-un alt element echivalent cu cel din brevet.
Hotărârea conține - în susținerea apelantei - considerente în contradicție flagrantă cu dispozițiile art. 61 din Legea 64, atunci când se afirma că în realitate nu s-a făcut o încălcare a brevetului.
Este de observat că dispozițiile Legii 64/1991 sunt de strictă interpretare, și, în acest sens, arată apelanta că nu își explică în ca mod instanța a putut să respingă acțiunea, atât timp cât și în raportul de expertiză, fie el și nul, se arată că se produce beton celular ușor, produs finit obținut prin procedeul brevetat.
Legea acorda protecție și pentru produsul finit, astfel că era evident - în susținerea apelantei - că în cauză instanța ar fi trebuit, să dispună refacerea raportului de expertiză, în lumina dispozițiilor act. 211-212 c.
Apelanta critică hotărârea primei instanțe susținând și că este nulă, întrucât nu este motivată, fiind încălcate dispozițiile art. 261, respectiv: instanța a analizat cauza sub aspectul dispozițiilor act. 998 cod civil, și nu sub incidența Legii 64/1991, așa cum a fost formulată cererea de chemare în judecată, situație în care consideră apelanta că instanța nu a motivat în drept și în fapt hotărârea pronunțată. Simpla enumerare a conținutului unei dispoziții legale și a afirmației că fapta nu constituie o faptă ilicită echivalează în fapt cu o nemotivare a hotărârii, ceea ce conduce în mod neechivoc la neanalizarea fondului cauzei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 282 și urm.
Apel legal timbrat.
Intimata a formulat întâmpinare, pe această cale susținând în esență că este gratuită afirmația apelantei în sensul că exista un viciu de procedură la termenul de judecată la care s-a pronunțat sentința apelată, în condițiile în care reclamanta avea termenul în cunoștință potrivit art. 153.pr.civ.
Referitor la critica prin care se susține nulitatea raportului de expertiză, arată intimata că este nefondată pentru că nulitatea absolută nu se poate deduce din concluziile raportului de expertiză. Efectuarea unei expertiza similară nu înseamnă că expertul s-a mai pronunțat în cauza de față (în care urma să se compare procedeul brevetat de reclamantă cu rețeta utilizată de pârâtă).
Susține intimata că soluția primei instanțe este logică, și s-a dat cu aplicarea legii în raport de probatoriul ce s-a administrat. Astfel, consideră intimata că este nefondată critica prin care apelanta susține că s-ar fi făcut o greșită aplicare a art. 61 din Legea 64/1991.
Critica prin care s-a susținut nulitatea hotărârii apelate constituie - în susținerea intimatei - o afirmația gratuită, fără a fi în concordanță cu realitatea întregului ansamblu probator. Sentința este pe deplin motivată, instanța reținând corect - în raport de expertiza efectuată în cauză - că procedeele folosite de părți diferă.
În apel a fost administrată proba cu expertiză.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 295.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin declarația expresă făcută în ședința publică din data de 25.06.2009, apelanta a invederat instanței că nu înțelege să mai susțină primul motiv de apel - prin care reclama faptul că nu a fost legal citată pentru termenul de judecată la care s-a pronunțat sentința apelată.
Reținând că normele de procedură care interesează citarea sunt menite să apere interesele particulare ale părților implicate în proces, Curtea constată că în absența stăruinței apelantei reclamante de a valorifica pretinsa vătămare cauzată de modalitatea în care a fost citată pentru ultimul termen de judecată (în fața primei instanțe) nu mai există suportul legal pentru analiza acestui prim motiv de apel.
În ce privește critica prin care se susține nulitatea sentinței apelate pentru considerentul că nu ar fi motivată - corespunzător exigențelor art. 261.pr.civ. - Curtea apreciază că este nefondată față de conținutul considerentelor care se regăsesc în hotărâre.
Apelanta - în argumentarea acestui motiv de apel - face practic confuzie între situația unei raționament juridic greșit imputat instanței ce a pronunțat hotărârea atacată - ce poate fi supus evaluării instanței de control judiciar - și situația în care lipsește motivarea impusă prin dispozițiile art. 261 pct. 5 pr.civ. (într-o atare situație lipsind însuși suportul unei analize de legalitate și temeinicie din partea instanțelor de control judiciar).
În analiza fondului cauzei, Curtea urmează a avea în vedere expertiza efectuată în faza apelului, ținând seama pe de o parte de faptul că expertiza efectuată la judecata în fond a pricinii nu a fost realizată pe baza unor constatări personale făcute de expert cu ocazia efectuării acestei expertize, iar pe de altă parte de împrejurarea că expertiza ulterioară a fost efectuată de un număr superior de specialiști, respectiv 3, având astfel o forță probantă superioară primeia.
Astfel, potrivit raportului de expertiză întocmit în faza apelului, pârâta a folosit pentru realizarea produselor sale procedee care se suprapun peste revendicările din Brevetul - eliberat reclamantei la data de 30.04.2007, iar procedeul folosit de pârâtă a încălcat brevetul reclamantei.
În privința spumogenului utilizat de către pârâtă - - în procedeul de obținere a betonului celular ușor și a celui revendicat în brevetul reclamantei - C - experții desemnați au relevat faptul că sunt înrudiți din punct de vedere chimic, fiind produși prin hidroliza de resturi organice.
În raport de aceste constatări ale experților, Curtea apreciază că sunt nefondate apărările prin care pârâta-intimată susține că prin utilizarea spumogenului, care este diferit de cel conținut în revendicările brevetului reclamantei, procedeul pe care l-a folosit pentru realizarea de betoane celulare ușoare () nu s-ar suprapune peste revendicările Brevetului -.
Relevantă în speță este funcția spumogenului (utilizat de pârâtă) în procedeul de realizare a betoanelor celulare ușoare, funcție care este similară cu cea îndeplinită de spumogenul înrudit aflat în revendicările brevetului reclamantei, iar nu eventuale alte destinații comerciale - cum ar fi aceea de stingere a incendiilor - pe care le-ar mai putea aveaunul sau altul dintre acestea.
Reclamanta este, începând cu data de 30.05.2001, titulara Brevetului de invenție nr. - privind "procedeu de obținere a betoanelor celulare ușoare", iar potrivit art. 32 alin. 1 și alin. 2 lit. b din Legea 64/1991 "brevetul de invenție oferă titularului său un drept exclusiv de exploatare a invenției pe întreaga sa durată" respectiv "este interzisă, fără consimțământul titularului, utilizarea procedeului, precum și folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri a produsului obținut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu".
Având în vedere că, potrivit concluziilor probei științifice menționate, procedeul folosit de pârâta-intimată pentru realizarea de se suprapune revendicărilor din brevetul reclamantei, Curtea constată că pârâta, prin realizarea și comercializarea de în perioada legală de protecție a brevetului, a încălcat dreptul exclusiv consfințit prin normele enunțate în favoarea reclamantei titulare de brevet.
În privința prejudiciului cauzat reclamantei prin această conduită a pârâtei, Curtea constată că, deși prin cererea introductivă s-a afirmat înregistrarea unor scăderi semnificative a vânzărilor societății reclamante, nu s-au produs - corespunzător exigențelor impuse prin art. 1169.civ. - dovezi care să ateste o asemenea situație de fapt.
Potrivit art. 14 din OUG 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală "La cererea părții vătămate, instanța judecătorească competentă va ordona persoanei care cu intenție a desfășurat o activitate de contrafacere să plătească titularului dreptului încălcat daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care acesta l-a suferit, în mod real, ca urmare a încălcării săvârșite.
La stabilirea daunelor-interese instanța judecătorească va lua în considerare:
a) toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecințele economice negative, în special, pierderea câștigului suferită de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat și, după caz, elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat."
În absența unui probatoriu concludent și pertinent care să ateste consecințele economice negative, respectiv pierderea suferită de reclamantă, Curtea urmează a da eficiență celui de-al doilea criteriu de determinare a prejudiciului încercat de aceasta ca urmare a activității pârâtei, respectiv beneficiile realizate de aceasta din urmă. În acest sens vor fi avute în vedere relațiile comunicate prin adeverința nr. 6/02.11.2007 emisă de pârâtă (fila 31 dosar fond), potrivit căreia valoarea vânzărilor realizate în perioada 30.04.2007-30.07.2007 a fost - potrivit evidențelor contabile ale societății - de 22.560,54 lei.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea apreciază că este fondat apelul formulat de reclamanta-apelantă (corespunzător limitelor în care aceasta a înțeles să îl susțină, urmând a dispune, în baza art. 296.pr.civ. admiterea lui.
Va fi schimbată în parte sentința apelată, în sensul că va fi obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 22.560,54 lei cu titlu de despăgubiri.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 274.pr.civ. constatând că - în raport de soluția anterior reținută - pârâta apelantă este parte căzută în pretenții, va dispune obligarea acesteia la plata către reclamanta intimată a sumei de 1530,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru fond și apel, cheltuieli reprezentate de taxele judiciare de timbru și onorariile de expertiză avansate.
Curtea va constata pe de altă parte că apelanta, potrivit dispozițiilor luate prin încheierea de ședință din data de 25.06.2009, are obligația de a achita o diferență de onorariu de expertiză în sumă de 4500 lei, diferență de nu a fost achitată deși cauza a fost amânată de mai multe ori pentru acest singur motiv, și chiar i s-au aplicat în mod repetat sancțiuni procedurale.
Cum apelanta nu și-a îndeplinit această obligație procedurală, iar pricina se afla în stare de judecată, proba cu expertiză fiind deja administrată în cauză, Curtea - în respectul imperativului respectării unui termen rezonabil de soluționare a cauzei consacrat prin art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale - a procedat la soluționarea pricinii prin valorificarea și a acestei probe, urmând ca, potrivit dispozițiilor art. 22 din OUG 2/2000, să se comunice Biroului de Expertize de pe lângă Tribunalul București prezenta decizie și încheierea interlocutorie din data de 25.06.2009.
Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de către apelanta - reclamantă2000cu sediul ales la cab. Av. în B,-, parter,. 2, sector 2 împotriva sentinței civile nr. 369F/17.03.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă, cu sediul în comuna, sat, județul
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 22560,54 lei cu titlu de despăgubiri.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimata la plata către apelantă a sumei de 1530,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru fond și apel.
Constată că apelanta nu a achitat diferența din onorariul experților, și, diferență în cuantum de 4500 lei stabilită prin încheiere de ședință din data de 25.06.2009.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. GS
Tehnored. AP
4 ex. /
Tribunalul Ialomița - Secția civilă
Jud. fond:
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Andreea Vasile
