Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.922/R/2009
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte al instanței
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Dana Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR împotriva sentinței civile nr. 1815 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe pârâții intimați LICEUL TEORETIC " " G și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI G, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurentului - avocat din cadrul Baroului C, lipsind reprezentanții intimatelor.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta reclamantului recurent arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată, depunând totodată concluzii scrise solicitând a fi luate în considerare la soluționarea prezentei cauze.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.815 din data de 15 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a espins acțiunea formulată de către reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR, în contradictoriu cu pârâții LICEUL TEORETIC " " și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI G, având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat calcularea și acordare drepturilor salariale rezultate prin aplicarea coeficientului de multiplicare I pentru perioada 01.01.2007-01.08.2007 conform Legii nr. 220/2007 și plata diferențelor salariale retroactiv, respectiv începând cu data de 01.01.2007.
Pe perioada 01.01.2007-31.07.2007 pârâta de rândul Iaa plicat reclamanților coeficienții de multiplicare prevăzuți de nr.OG 11/2007, iar începând cu data de 01.08.2007 coeficienții de multiplicare prevăzuți de Legea nr. 220/2007.
A relevat instanța de fond că prin nr.OG 11/2007 s-au prevăzut creșterile salariale ce se vor acorda, începând cu luna ianuarie 2007, personalului didactic din învățământ salarizat potrivit Legii nr. 128/1997, precum și etapele de acordare a acestor creșteri salariale, iar prin Legea nr. 220/04.07.2007 s-a aprobat nr.OG 11/2007 și s-au prevăzut unele modificări.
Astfel, prin Legea nr. 220/2007 la pct. 2 se arată că Anexele nr. 1.1, 1.2, 2, 3, 4 și 5 se modifică, dar nu este prevăzută nici o reglementare expresă în ceea ce privește aplicarea retroactivă a coeficienților de multiplicare stabiliți prin lege.
Astfel, prin Legea nr. 220/2007 s-a aprobat nr.OG 11/2007 care și-a produs efectele pe perioada 01.01.2007-31.07.2007 și s-au modificat anexele, modificare care operează începând cu data de 01.08.2007, așa cum în mod corect a reținut pârâta de rândul 1 potrivit principiului neretroactivității legii în timp.
Potrivit normelor de tehnică legislativă, legile intră în vigoare în termen de 3 zile de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României.
Dispozițiile de modificare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de baza, identificandu-se cu acesta, potrivit art. 60 din Legea nr. 24/2000.
Astfel, orice modificare a dispozițiilor legale se aplică doar după data intrării lor în vigoare și nu se pot aplica retroactiv așa cum a solicitat reclamanta în numele membrilor de sindicat pe care îi reprezintă.
Legea nr. 220/2007 a fost publicată în Monitorul Oficial al României din 17.07.2007, astfel că modificările prevăzute în acest act normativ se pot aplica începând cu drepturile salariale acordate pentru luna august 2007.
A menționat instanța de fond că în lipsa unei reglementări exprese a faptului că diferențele salariale rezultate din modificarea coeficienților de multiplicare în cauză se acordă retroactiv, începând cu data de 01.01.2007, nu se poate interpreta astfel voința legiuitorului, deoarece s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile.
Raportat la considerentele arătate mai sus, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recursreclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că nr.OG 11/2007 prevede că în cursul anului 2007 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ se majorează prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare, în 3 etape și anume: 1 ianuarie - 31 martie 2007, 1 aprilie - 30 septembrie 2007 și 1 octombrie - 31 decembrie 2007.
de multiplicare sunt detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcție didactică, pentru cadrele didactice cu grad I fiind în anexa 2.
Potrivit art. 9 din nr.OG 11/2007 prevederile ordonanței se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Legea nr. 220/2007 prin care s-a aprobat nr.OG 11/2007 (privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic în învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/2007 privind statutul personalului didactic) nu numai că nu a modificat etapele de creștere pentru cadrele didactice cu grad didactic, dar mai mult decât atât, a stipulat încă o dată în conținutul său cele 3 etape prevăzute în ordonanță: 1 ianuarie - 31 martie 2007; 1 aprilie - 30 septembrie 2007; 1 octombrie - 31 decembrie 2007. Astfel, legea dispune fără echivoc că aceste creșteri salariale sunt pentru anul 2007.
A mai arătat în motivare reclamantul că Guvernul este abilitat de a emite ordonanțe, acestea având valoare de lege din momentul intrării lor în vigoare. Prin Legea nr. 220/2007 a fost aprobată ordonanța emisă (OG nr. 11/2007), astfel că modificările aduse prin lege ordonanței au intrat în vigoare din momentul emiterii ordonanței.
În cazul de față, apreciază reclamantul, nu ne găsim în situația unei legi civile care retroactivează, ci în cazul unui act normativ cu o putere temporară, aprobat prin lege.
Dispozițiile modificatoare ale coeficienților de multiplicare detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcție didactică din Legea nr. 220/2007 se încorporează în actul de bază, nr.OG 11/2007, identificându-se cu acesta, de la data intrării în vigoare, respectiv 1 ianuarie 2007, conform art. 9 din ordonanță.
În drept, s-a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, art. 312.pr.civ. Legea nr. 168/1999, nr.OG 11/2007 și Legea nr. 220/2007, respectiv art. 167 din Legea nr. 84/1995.
Totodată, reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR a formulat și concluzii scrise.
Se arată în cuprinsul acestora că problema litigioasă este dacă acei coeficienți de multiplicare, astfel cum au fost modificați prin Legea nr. 220/2007, se aplică de la data de 1 ianuarie 2007, fără a se aduce atingere principiului neretroactivității legii, prev. de art. 2 alin. 2 și art. 15 din Constituția României.
Pe de altă parte, se arată că, dacă legiuitorul ar fi dorit ca noii coeficienți de multiplicare stabiliți prin lege să se aplice de la data publicării acesteia în monitor, prin încălcarea celor 3 etape de majorare a salariilor, această intenție s-ar fi materializat expres în cuprinsul legii.
De asemenea, dacă intenția legiuitorului ar fi fost ca noii coeficienți să se aplice doar începând cu luna august 2007, reclamantul apreciază că actul normativ nu ar fi reiterat cele 3 etape de majorare salariale, ci într-un mod mult mai simplist, ar fi specificat concret că se aprobă ordonanța, cu modificarea că începând cu drepturile salariale ale lunii august, noii coeficienți de multiplicare sunt cuprinși în anexe.
Teza ar fi creat niște inconveniente majorare în calculul drepturilor salariale, deoarece: legea a apărut în monitorul oficial la mijlocul lunii iulie, urmând ca noii coeficienți să se aplice începând cu data de 20 iulie 2007; pentru luna iulie 2007 salarizarea trebuia să se facă diferit, respectiv pentru primele 20 de zile salariul trebuia să se raporteze la coeficienții stabiliți prin ordonanță, iar următoarele 10 zile salariul trebuia să se raporteze la coeficienții stabiliți prin lege.
Aplicarea noilor coeficienți de multiplicare stabiliți prin lege doar începând cu luna august 2007, ar genera o stare de inechitate și discriminare în cadrul aceleiași categorii socio-profesionale. Astfel, unele cadre didactice ar beneficia de 3 etape de majorări salariale pe anul 2007: ianuarie, martie aprilie - septembrie, octombrie - decembrie, iar alte categorii didactice ar beneficia de 4 etape de majorări pe anul 2007, respectiv ianuarie, martie aprilie - iulie, august - septembrie, octombrie - decembrie.
În consecință, a apreciat reclamantul, raportat la dispozițiile art. 101, 11 și art. 58 din Legea nr. 24/2000, nr.OG 11/2007, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 220/2007, majorările salariale trebuie aplicate de la data stabilită în cuprinsul său prin art. 9, adică de la 1 ianuarie 2007.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Chestiunea esențială în soluționarea prezentului recurs o constituie stabilirea dacă prevederile Legii nr. 220/2007 entru p. aprobarea <LLNK 12007 11130 301 0 33>Ordonanței Guvernului nr. 11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit <LLNK 11997 128 10 201 0 18>Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic se pot aplica începând cu data de 01.01.2007, sau acestea au o aplicare doar pentru viitor, adică, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, în trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, când legea intră în vigoare.
Nu poate fi acreditată teza propusă de reclamanți, cum că tehnica legislativă folosită la elaborarea Legii nr. 220/2007 ar permite interpretarea acesteia în sensul aplicării coeficienților de multiplicare majorați cu începere de la data de 01.01.2007. Această modalitate de interpretare încalcă principiul neretroactivității legii, stabilit prin dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, conform cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Este adevărat că în redactarea Legii nr. 220/2007 apare o anume inadvertență, anume, faptul că legea, deși intră în vigoare la data de 20 iulie 2007 (în raport de publicarea sa la 17 iulie 2007), reia în cuprinsul său, fără a aduce modificări față de varianta inițială din nr.OG 11/2007, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, diferită în funcție de etapele de creșteri salariale stabilite prin nr.OG 11/2007, referindu-se astfel și la perioada anterioară intrării sale în vigoare:
"Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 ianuarie - martie 2007 = 221,307 lei
Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 aprilie - septembrie 2007 = 225,733 lei
Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 octombrie - decembrie 2007 = 230,247 lei".
Totuși, din această împrejurare nu se poate trage concluzia că legea ar deveni aplicabilă pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Inadvertența menționată nu constituie decât reluarea redundantă a unei statuări din cuprinsul nr.OG 11/2007, fără a-i aduce nici o modificare sub acest aspect. Or, nu se poate accepta interpretarea că această repetare ar avea ca efect aplicarea retroactivă a legii, prin deducerea unei exprimări indirecte a voinței legiuitorului, în sensul că acesta ar fi intenționat aplicarea coeficienților de multiplicare majorați prin Legea nr. 220/2007 de la începutul anului, lăsând să se înțeleagă acest lucru într-un mod indirect, prin reluarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000 aferent lunilor ianuarie - iulie în cuprinsul legii.
Ceea ce solicită reclamantul pentru cadrele didactice enumerate în petitul acțiunii este aplicarea coeficienților de multiplicare majorați prin Legea nr. 220/2007 față de nr.OG 11/2007, cu începere de la data de 01.01.2007, fapt care nu este cu nimic justificat. coeficienți majorați trebuie aplicați doar după data de 20.07.2007, când Legea nr. 220/2007 a intrat în vigoare.
Argumentul reclamantului cum că legea ar face corp comun cu ordonanța de guvern pe care o modifică este inconsistent, având în vedere că nu se poate deduce identitatea pe care reclamantul o reclamă între nr.OG 11/2007 și legea de aprobare, atâta timp cât Legea nr. 220/2007 a adus modificări acestei ordonanțe. Modificările menționate sunt operante doar de la data intrării în vigoare a legii, rămânând ca pentru perioada anterioară, drepturile salariale ale cadrelor didactice să fie calculate în concordanță cu prevederile nr.OG 11/2007.
Fiecare din cele două acte normative are efecte specifice, iar în lipsa unei stipulări precise, nici o dispoziție legală nu autorizează aplicarea retroactivă a unor modificări legislative, fie chiar survenite prin legea ce aprobă cu modificări o ordonanță de guvern. Nu există un atare principiu în drept, dimpotrivă, principiul este cel al neretroactivității. De aceea, chiar în prezența unei eventuale statuări în sensul aplicării retroactive a unor dispoziții modificatoare, s-ar fi impus sesizarea Curții Constituționale a României pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Faptul că articolul 9 al nr.OG 11/2007, prin care se stipulează că "Prevederile prezentei ordonanțe se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.", nu a suferit nici o modificare prin Legea nr. 220/2007 nu semnifică modificarea datei intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007, aceasta rămânând legată de data publicării sale în Monitorul Oficial al României.
Pe de altă parte, inconvenientele practice aduse de modalitatea de redactare a actelor normative (cum sunt cele enumerate de reclamantul recurent, anume, salarizarea diferită pentru primele două decade ale lunii iulie față de ultima decadă, precum și diferențierile create între anumite categorii aflate sub incidența legii) nu constituie un motiv întemeiat pentru interpretarea legii în sensul propus de reclamanți; așa cum s-a arătat mai sus, solicitarea reclamanților se bazează pe o interpretare a legii în contra dispozițiilor constituționale, ce nu poate fi admisă pentru a preveni anumite inconveniente practice date de aplicarea legii.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază temeinică și legală soluția primei instanțe raportat la perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007, doar pentru perioada cuprinsă între 20 iulie și 31 iulie 2007 acțiunea fiind întemeiată, întrucât această perioadă este ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007, astfel încât trebuie acordate drepturile salariale majorate prin lege. Așa fiind, raportat la această perioadă, recursul va fi admis în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 raporta la art. 304 pct. 9.proc.civ. cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și cu obligarea angajatorului la plata diferențelor salariale dintre drepturile stabilite prin dispozițiile Legii nr. 220/2007, corespunzătoare coeficienților de multiplicare majorați față de OG nr. 11/2007 și cele efectiv încasate pentru perioada 20 iulie 2007 - 31 iulie 2007, drepturi actualizate cu indicele de inflație.
Totodată, va fi obligat pârâtul de rând 1 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale salariaților menționați anterior, iar pârâtul de rând 2 să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale stabilite.
Se rețin, în acest sens, dispozițiile Decretului nr. 92/1976, iar față de pârâtul Consiliul local al mun. G, cele ale art. 167 din Legea nr. 84/1995, conform cărora:
"1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
(2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
(3) Finanțarea de bază asigura desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
.
(5) Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuieli de personal".
Nu pot fi reținute apărările formulate de Consiliul local al mun. G în fața primei instanțe, apărări necenzurate la fond față de soluția de respingere a acțiunii în ansamblu.
Singurele apărări invocate de acest pârât vizează lipsa capacității juridice și a calității procesuale pasive.
Raportat la prima dintre acestea, Curtea reține că, deși Consiliul local nu are personalitate juridică și buget propriu, el reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică și patrimoniu propriu.
Este evident că împrocesuarea Consiliului local al municipiului G s-a făcut tocmai în considerarea calității acestuia de organ deliberativ al unității administrativ teritoriale, deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese în mod neîndoielnic din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Astfel, prin acțiune se solicită drepturi salariale de către cadrele didactice or, raportat la această solicitare, devin incidente prevederile legale mai sus citate, anume, art. 167 din Legea nr. 84/1995.
Ca urmare, este evident că ceea ce urmărește reclamantul este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 Consiliul Local este cel care aproba, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamant pentru a solicita în contradictoriu cu acest pârât admiterea acțiunii.
Raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea reține că admiterea acțiunii față de acest pârât se datorează nu calității sale de ordonator de credite (calitate pe care o are într-adevăr, primarul) ci, așa cum s-a arătat mai sus, calității de organ deliberativ în măsură să aprobe bugetul local și care astfel, în reprezentarea unității administrativ teritoriale, are abilitatea de a asigura sumele necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Faptul că angajatorul nu a solicitat plata drepturilor salariale solicitate prin acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale nu poate fi imputat cadrelor didactice reprezentate de către sindicat și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâtul Consiliul local al mun. G, întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, fiind în sarcina acestui pârât să facă demersurile pentru a obține alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR împotriva sentinței civile nr. 1.815 din 15 iunie 2009 în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că:
Admite în parte acțiunea reclamantului SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR în contradictoriu cu pârâții LICEUL TEORETIC " " și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI.
Obligă pârâtul de rând 1 să calculeze și să plătească salariaților, diferențele salariale dintre drepturile stabilite prin dispozițiile Legii nr. 220/2007, corespunzătoare coeficienților de multiplicare majorați față de OG nr. 11/2007 și cele efectiv încasate pentru perioada 20 iulie 2007 - 31 iulie 2007, drepturi actualizate cu indicele de inflație.
Obligă pârâtul de rând 1 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale salariaților menționați anterior.
Obligă pârâtul de rând 2 să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale stabilite.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică, din 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./6 ex. /27.10.2009
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Ioana Tripon, Dana Cristina
