Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1919/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1919/R/2009
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte al instanței
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Dana Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR împotriva sentinței civile nr. 1812 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe pârâții intimați LICEUL TEORETIC " " H și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI H, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurentului - avocat din cadrul Baroului C, lipsind reprezentanții intimatelor.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 06.10.2009, prin fax, și la 09.10.2009 prin serviciul de registratură al instanței, Primăria orașului Had epus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond.
Nefiind formulate cereri în probațiune, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că deși temeiul legal în baza căruia reclamantul și-a formulat acțiunea este Legea nr. 220/2007, instanța de fond s-a pronunțat conform Legii nr. 128/1997.
Instanța constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.812 din 15 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR, în contradictoriu cu pârâții LICEUL TEORETIC și CONSILIUL LOCAL AL ORASULUI H, având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Alineatul următor din același act normativ prevede expres că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. Prin urmare nu este vorba de tranșe de vechime la salarizare, ci de trei tranșe suplimentare care se acordă fiecărui salariat în funcție de vechimea în activitatea în învățământ, tranșe care nu s-au acordat membrilor de sindicat în numele cărora s-a promovat prezenta acțiune.
Potrivit art. 167 din Legea 84/1995 a învățământului și art. 40 alin. 2 din nr.HG 2192/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, Consiliul local este abilitat să aloce bugetul unității de învățământ din raza sa teritorială.
Prin Legea nr. 154/1998 se stabilesc coeficienții de multiplicare, de ierarhizare pentru funcțiile didactice din învățământ preșcolar, primar, gimnazial, liceal sau de maiștri, dar Legea nr. 128/1997 a prevăzut cele trei tranșe de vechime suplimentare care nu au fost abrogate prin noile dispoziții și prin urmare sunt aplicabile în speță. Instanța reține că potrivit prevederilor art. 5 din nr.OG 15 din 30 ianuarie 2008 - privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, în coeficienții de multiplicare de nivel minim din anexele nr. 1.1 și 1.2, prevăzuți la ultimele două tranșe de vechime recunoscută de 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/20 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de <LLNK 11997 128 10 202 90 40>art. 90 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.În coeficienții de multiplicaredin anexa nr. 2, coeficienți de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ,sunt cuprinse și creșterile de 1/25din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de <LLNK 11997 128 10 202 50 40>art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Din analiza anexei 2 din nr.OG 15 din 30 ianuarie 2008, act care ia în considerare tranșele solicitate și prin comparare cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la aceleași tranșe de vechime din anexa 2 din nr.OG 11 din 31 ianuarie 2007 și din anexa 2 din nr.OG 4 din 12 ianuarie 2006 instanța constată că raportul dintre tranșele de vechime este constant, în fapt crescând doar valoarea respectivilor coeficienți. Astfel, spre exemplificare, dacă se ia în considerare coeficientul de multiplicare prevăzut pentru tranșa de vechime 25-30 ani, respectiv 6,308 din nr.OG 15 din 30 ianuarie 2008 și se raportează la coeficientul pentru tranșa anterioară (22-25 ani, de 6,031) rezultă un grad de multiplicare de 1,0459. Respectivul raport se menține și dacă se fac operațiile respective în cazul coeficienților de multiplicare din nr.OG 4 din 12 ianuarie 2006 și nr.OG 11 din 31 ianuarie 2007 unde gradele de multiplicare sunt 1,0464, respectiv 1,0459, ceea ce rezultă că n coeficienții de multiplicare din anexa 2 sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Mai mult chiar, a precizat instanța de fond, dacă se verifică matematic includerea creșterii de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime rezultă că atât la OG nr. 15 din 30 ianuarie 2008 cât și la OG nr. 4 din 12 ianuarie 2006 și nr.OG 11 din 31 ianuarie 2007 se respectă includerea respectivei tranșe.
Având în vedere anexele nr. 2 din G nr. 15 din 30 ianuarie 2008, nr.OG 4 din 12 ianuarie 2006 și nr.OG 11 din 31 ianuarie 2007 instanța de fond a espins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR, solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul arată că potrivit art. 48 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare, numite în cuprinsul legii, iar potrivit art. 50 alin. 1 din aceeași lege, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pe de altă parte, subliniază reclamantul, începând cu data de 01.01.2008, prin nr.OG 15/2008 sporul suplimentului acordat cadrelor didactice cu o vechime în învățământ mai mare de 30 de ani a fost inclus în coeficientul de multiplicare.
În lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului, nu se poate considera că valoarea acestor 3 tranșe de vechime suplimentare prev. de art. 50 din Legea nr. 128/1997 sunt cuprinse în coeficienții de multiplicare din actele normative (OG nr. 4/2006, nr.OG 11/2006) privind salarizarea personalului din învățământ, știut fiind că unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge. Prin urmare, pe lângă creșterea naturală care există de la o tranșă la alta, pentru aceste 3 tranșe nou introduse s-a prevăzut o suplimentare.
A mai relevat reclamantul că instanța de fond a considerat că se impune verificarea, prin calcule proprii, care a fost evoluția în timp a coeficientului de multiplicare pentru cadrele cu o vechime de peste 30 de ani în învățământ.
Apreciază însă că raționamentul instanței depășește cadrul procesual și nu respectă principiile care guvernează actul de justiție. Instanța afirma că a verificat matematic includerea creșterii de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei "gradul de multiplicare" pentru celelalte tranșe de vechime. Reclamantul critică însă acest raționament deoarece calculele efectuate de instanță se referă la alte tranșe de vechime decât cele pentru care reclamantul a solicitat acordarea sporului de vechime suplimentar. Concret, instanța a calculat "gradul de multiplicare" pentru cei care au vechime în învățământ de 25 - 30 ani, pe când acțiunea introductivă, respectiv drepturile salariale solicitate sunt pentru cadre didactice cu o vechime cuprinsă între 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 de ani.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312.pr.civ. Legea nr. 168/1999, art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, nr.OG 4/2007, nr.OG 11/2007, nr.OG 15/2008, respectiv art. 167 din Legea nr. 84/1995.
Prin întâmpinare, pârâții PRIMARUL ORAȘULUI H și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI H au solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
S-a arătat în motivare că, raportat la prev. art. 38 din Legea nr. 215/2001, consiliul local asigură sprijinirea procesului de învățământ prin asigurarea cheltuielilor materiale, de investiții, de reparații și întreținere la imobilele unde unitățile școlare își desfășoară activitatea.
Cât privește drepturile salariale, sporuri și indemnizații de orice natură, nu sunt asigurate și nu sunt stabilite de consiliul local. Aceste sume sunt stabilite de unitățile școlare, sunt solicitate și sunt primite de la consiliile județene prin bugetele locale care le transmit unităților școlare. Fiecare buget local funcționează ca un intermediar între bugetul național și unitățile școlare propriu-zise. În nr.HG 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului de stat nu există nici o prevedere referitoare la presupuse competențe ale Consiliului local în a stabili cuantumul cheltuielilor de natură salarială.
Pe de altă parte, se apreciază că instanța de fond a statuat corect apreciind că s-au respectat întocmai prevederile Legii nr. 84/1995 și ale Legii nr. 128/1997.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Deși prin cererea de recurs, reclamanta recurentă a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță, la termenul de judecată în recurs a precizat că solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în considerarea faptului că prima instanță a soluționat o acțiune cu care nu fusese investită, ignorând petitele din cuprinsul acțiunii.
Cererea este fondată.
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului de rândul I să calculeze și să acorde drepturile salariale rezultate prin aplicarea coeficientului de multiplicare I pentru perioada 01.01.2007-01.08.2007, conform Legii nr. 220/2007; să plătească diferența de drepturi salariale dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele ce s-ar fi cuvenit prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 220/2007, pe aceeași perioadă, drepturi actualizate cu indicele de inflație; să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și evidențele salariale ale salariaților membri de sindicat reprezentați; apoi, obligarea pârâtului de rând 2 să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale stabilite și a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Așa cum s-a arătat în cele de mai sus, Tribunalul s-a pronunțat prin respingerea acțiunii, arătând în motivare că s-a solicitat obligarea pârâților la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 și dezvoltând apoi considerentele pentru care nu se pot acorda membrilor de sindicat reprezentați de către reclamant aceste tranșe tranșelor suplimentare de vechime.
Este evident, în aceste condiții, că instanța nu a soluționat pe fond acțiunea cu care a fost investită, ci din eroare s-a raportat la un alt tip de acțiune cu care instanțele au fost sesizate în aceeași perioadă. Or, în atare situație, se impune casarea sentinței pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru soluționarea în primă instanță a acțiunii formulate, în scopul de a nu fi lipsite părțile de un grad de jurisdicție.
Se au în vedere prevederile art. 312 alin. 1, 3 și 5.proc.civ. și ale Deciziei în interesul legii nr. XXI din 2006 pronunțată de Secțiile Unite al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR împotriva sentinței civile nr. 1.812 din 15 iunie 2009 în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică, azi 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./5 ex.
29.10.2009
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Ioana Tripon, Dana Cristina
