Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 101/R/2010
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR împotriva sentinței civile nr. 2520 din 1 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții ȘCOALA CU CLASELE I VIII " " și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent - avocat din cadrul Baroului C, lipsind reprezentanții intimaților.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurentului depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială și concluzii scrise, arătând că nu are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele arătate în scris, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2520 din 01 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR, în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII " " și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art.50 alin.1 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Alineatul următor din același act normativ prevede expres că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin urmare nu este vorba de tranșe de vechime la salarizare, ci de trei tranșe suplimentare care se acordă fiecărui salariat în funcție de vechimea în activitatea în învățământ, tranșe care s-au acordat membrilor de sindicat în numele cărora s-a promovat prezenta acțiune.
Potrivit art. 167 din Legea 84/1995 privitor la învățământul preuniversitar, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe raza cărora își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii. Se face distincție între finanțarea de bază și cea complementară, acesta din urmă realizându-se din bugetele locale (art. 168 alin. 4 din Legea nr. 84/1995).
Alineatul 7 din același articol cuprinde o prevedere expresă referitor la baza de calcul a fondurilor alocate unităților de învățământ prin și din bugetele locale pentru finanțarea de bază, și care o reprezintă costul standard pe elev/ preșcolar, în funcție de numărul de posturi/cadre legal constituite. Determinarea costului standard pe elev/preșcolar se face conform Normelor gice.
Prin Hotărârea nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor -gice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, Anexa l-se reiau aceleași dispoziții în ceea ce privește finanțarea care se realizează potrivit art. 16 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Consiliul local, ca organ deliberativ al unității administrativ - teritoriale este cel care potrivit art. 28 din actul normativ de mai sus stabilește cuantumul fondurilor alocate fiecărei unități de învățământ pe baza unor indicatori, (este vorba de venituri stabilite prin legi anuale bugetare de stat care urmează procedura prevăzută de lege), iar art. 23 prevede că finanțarea complementară se efectuează în funcție de necesitățile de cheltuieli ale unităților de învățământ preuniversitar de stat la propunerea unităților de învățământ, iar fondurile se alocă de către finanțatori: bugetul de stat, bugetul local, agenți economici, pe baza documentelor justificative. Articolele care urmează pun în evidență modul în care se face repartizarea sumelor necesare funcționării unor astfel de unități de învățământ care sunt unități bugetare și prin urmare se impune finanțarea lor potrivit dispozițiilor legale.
Articolul 40 al. 2 din Hotărârea 2192/2004 prevede că după primirea sumelor de la bugetul de stat și bugetul județului, consiliile locale adaugă la sumele acestea și sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ, care se comunică unităților de învățământ.
Referitor la acest aspect trebuie reținut că prin Legea nr. 154/1998 se stabilesc coeficienții de multiplicare, de ierarhizare pentru funcțiile didactice din învățământ preșcolar, primar, gimnazial, liceal sau de maiștrii, dar Legea nr. 128/1997 a prevăzut cele trei tranșe de vechime suplimentare care nu au fost abrogate prin noile dispoziții, și prin urmare sunt aplicabile în speță.
Instanța reține că potrivit prevederilor art. 5 din nr.OG 15 din 30 ianuarie 2008 - privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, în coeficienții de multiplicare de nivel minim din anexele nr. 1.1 și 1.2, prevăzuți la ultimele două tranșe de vechime recunoscută de 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/20 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de <LLNK 11997 128 10 202 90 40>art. 90 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.În coeficienții de multiplicaredin anexa nr. 2, coeficienți de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ,sunt cuprinse și creșterile de 1/25din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de <LLNK 11997 128 10 202 50 40>art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Din analiza anexei 2 din nr.OG 15 din 30 ianuarie 2008, act care ia în considerare tranșele solicitate și prin comparare cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la aceleași tranșe de vechime din anexa 2 din nr.OG 11 din 31 ianuarie 2007 și din anexa 2 din nr.OG 4 din 12 ianuarie 2006, instanța a constatat că raportul dintre tranșele de vechime este constant, în fapt crescând doar valoarea respectivilor coeficienți.
Astfel, spre exemplificare, dacă se ia în considerare coeficientul de multiplicare prevăzut pentru tranșa de vechime 25-30 ani, respectiv 6,308 din nr.OG 15 din 30 ianuarie 2008 și se raportează la coeficientul pentru tranșa anterioară (22-25 ani, de 6,031) rezultă un grad de multiplicare de 1,0459. Respectivul raport se menține și dacă se fac operațiile respective în cazul coeficienților de multiplicare din nr.OG 4 din 12 ianuarie 2006 și nr.OG 11 din 31 ianuarie 2007 unde gradele de multiplicare sunt 1,0464, respectiv 1,0459, ceea ce rezultă că n coeficienții de multiplicare din anexa 2 sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Mai mult chiar, dacă se verifică matematic includerea creșterii de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, rezultă că atât în OG nr. 15 din 30 ianuarie 2008 cât și în nr.OG 4 din 12 ianuarie 2006 și nr.OG 11 din 31 ianuarie 2007 se respectă includerea respectivei tranșe.
Având în vedere anexele nr. 2 din OG nr. 15 din 30 ianuarie 2008, nr.OG 4 din 12 ianuarie 2006 și nr.OG 11 din 31 ianuarie 2007 instanța, în temeiul art.283 și urm.din Codul Muncii, a espins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber al Învățământului Preuniversitar, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul arată că potrivit art. 48 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare, numite în cuprinsul legii, iar potrivit art. 50 alin. 1 din aceeași lege, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pe de altă parte, subliniază reclamantul, începând cu data de 01.01.2008, prin nr.OG 15/2008 sporul suplimentului acordat cadrelor didactice cu o vechime în învățământ mai mare de 30 de ani a fost inclus în coeficientul de multiplicare.
În lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului, nu se poate considera că valoarea acestor 3 tranșe de vechime suplimentare prevederile art. 50 din Legea nr. 128/1997 sunt cuprinse în coeficienții de multiplicare din actele normative (OG nr. 4/2006, nr.OG 11/2006) privind salarizarea personalului din învățământ, știut fiind că unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge. Prin urmare, pe lângă creșterea naturală care există de la o tranșă la alta, pentru aceste 3 tranșe nou introduse s-a prevăzut o suplimentare.
Instanța de fond a considerat că se impune verificarea, prin calcule proprii, care a fost evoluția în timp a coeficientului de multiplicare pentru cadrele cu o vechime de peste 30 de ani în învățământ.
Apreciază însă că raționamentul instanței depășește cadrul procesual și nu respectă principiile care guvernează actul de justiție. Instanța afirmă că a verificat matematic includerea creșterii de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei "gradul de multiplicare" pentru celelalte tranșe de vechime. Reclamantul critică însă acest raționament deoarece calculele efectuate de instanță se referă la alte tranșe de vechime decât cele pentru care reclamantul a solicitat acordarea sporului de vechime suplimentar. Concret, instanța a calculat "gradul de multiplicare" pentru cei care au vechime în învățământ de 25 - 30 ani, pe când acțiunea introductivă, respectiv drepturile salariale solicitate sunt pentru cadre didactice cu o vechime cuprinsă între 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 de ani.
Doar de la data apariției nr.OG 15/2008 se poate afirma că în coeficientul de multiplicare, prevăzut la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35, 35-40 și peste 40 de ani în învățământ sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312.proc.civ. Legea nr. 168/1999, art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, nr.OG 4/2007, nr.OG 11/2007, nr.OG 15/2008, respectiv art. 167 din Legea nr. 84/1995.
Reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR a depus și concluzii scrise prin care a învederat că sporul solicitat prin acțiunea introductivă este prevăzut de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, nefiind abrogat prin nici un alt act normativ.
Astfel, prevederile legale sunt foarte clare: pe lângă tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază și de 3 tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 325 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare din cele 3 tranșe suplimentare de vechime, se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
În lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului, nu se poate considera că valoarea acestor 3 tranșe de vechime suplimentare prevederile art. 50 din Legea nr. 128/1997 sunt cuprinse în coeficienții de multiplicare din actele normative (OG nr. 4/2006, nr.OG 11/2006) privind salarizarea personalului din învățământ, știut fiind că unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea recursului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat.
Reclamantul Sindicatul Liber al Învățământului Preuniversitar a solicitat prin acțiunea introductivă de instanță obligarea pârâtei de rândul I la calculul și acordarea drepturilor salariale rezultate prin aplicarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, precum și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate dar cuvenite în baza acestui text de lege, pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, actualizate cu rata inflației. Totodată, s-a solicitat efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale membrilor sindicali reprezentați. Față de pârâtul Consiliul local al comunei, s-a solicitat obligarea la alocarea fondurilor necesare plății acestor sume. Au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Reclamantul a depus o precizare de acțiune prin care a specificat că solicită acordarea diferenței de drepturi salariale până la data de 31.12.2007, când, arată reclamantul, sporul solicitat a fost inclus în coeficientul de multiplicare în baza nr.OG 15/2008.
Potrivit prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997,
"(1) Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
(2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
În raport cu prevederile art. 287 Codul Muncii, "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".
În speță, pârâta Școala cu clasele I-VIII " " nu numai că nu a probat în condițiile art. 287 Codul Muncii aplicarea creșterii coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, ci chiar a recunoscut prin răspunsul la adresa înaintată de prima instanță că a acordat drepturile salariale conform nr.OG 15/2008, începând cu data de 01.01.2008, iar pentru anii 2006 și 2007 s-au aplicat prevederile nr.OG 11/2007 și ale nr.OG 4/2006.
Se pune deci problema dacă această creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime nu a fost inclusă în coeficienții de multiplicare în funcție de care se calculează salariile cadrelor didactice, singura situație în care această creștere ce se datora legal membrilor sindicali reprezentați de reclamant s-ar fi reflectat în salariul primit.
Din acest punct de vedere, se constată că doar prin art. 5 alin. 2 din nr.OG 15/2008 s-a prevăzut că "în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Anterior acestei ordonanțe, prin nr.OG 4/2006 și prin nr.OG 11/2007, acte normative ce au reglementat creșterile salariale acordate pentru anii 2006 și 2007 personalului didactic din învățământ, deși nu s-au adus modificări tranșelor suplimentare de vechime prevăzute în art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, nu s-a prevăzut includerea în coeficienții de multiplicare majorați a sporului cuvenit pentru aceste tranșe suplimentare de vechime.
În concluzie, Curtea constată că până la data de 1 februarie 2008, când a fost publicată în Monitorul Oficial nr.OG 15/2008, legiuitorul nu a prevăzut includerea creșterilor salariale solicitate prin prezenta acțiune în coeficienții de multiplicare folosiți la calcularea salariilor cadrelor didactice, astfel încât aceste creșteri nu au fost aplicate efectiv cadrelor didactice reprezentate în cauză, deși le erau legal datorate conform prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997.
Curtea nu va mai cerceta chestiunile legale aduse de pronunțarea deciziei nr. 983/2009 a Curții Constituționale, prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 din nr.OG 15/2008, raportat la împrejurarea că acest act normativ, nr.OG 15/2008, reglementează creșterile salariale acordate în anul 2008 personalului din învățământ, în timp ce reclamantul și-a limitat în timp pretențiile la perioada anilor 2006-2007.
Față de considerentele ce preced, Curtea constată întemeiată acțiunea și deci recursul, pe care urmează a-l admite în baza art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9.proc.civ. și în consecință, va admite acțiunea astfel cum a fost precizată, conform dispozitivului prezentei decizii.
Se constată în acest sens faptul că prin adeverința depusă, reclamantul a probat îndeplinirea condiției de vechime în învățământ de către membrii sindicali reprezentați (filele 6, 11-14 dosar fond).
Cât privește momentul de la care se cuvin aceste drepturi salariale cadrelor didactice reprezentate în litigiu, Curtea reține că acțiunea a fost înregistrată la data de 30 ianuarie 2009, astfel încât drepturile solicitate se cuvin, conform prevederilor art. 283 lit. c) Codul Muncii, pentru trei ani anterior introducerii acțiunii. Întrucât plata salariului se face întotdeauna pentru luna anterioară, acțiunea va fi admisă începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2006.
Cât privește actualizarea cu indicele de inflație, solicitată de reclamant și acordată prin prezenta decizie, Curtea apreciază că sumele datorate cu titlu de drepturi salariale și neacordate trebuie astfel actualizate pentru a se asigura deplina reparare a prejudiciului creat prin neplata unor drepturi legale, în conformitate și cu prevederile art. 78 alin. 1 Codul Muncii, text de lege cu valoare de principiu în ceea ce privește situația nelegalei neacordări a unor drepturi salariale, și care stipulează că în cazul concedierii efectuate în mod netemeinic și nelegal, instanța va obliga angajatorul la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate. Or, chiar dacă nu este vorba în speță de o nelegală concediere, rațiunea legii este aceeași, anume, integrala reparare a prejudiciului creat printr-o injustă neplată a unor drepturi salariale; știut fiind că salariul reprezintă de principiu sursa traiului zilnic al angajatului, apare ca legitimă solicitarea de a se actualiza cu rata inflației aceste sume, astfel încât puterea de cumpărare să se prezerve iar neplata la termen să nu diminueze importanța economică a acestor sume. De altfel, plata salariului este cel puțin lunară, astfel încât cu privire la orice drepturi de natură salarială, angajatorul este de drept în întârziere, potrivit art. 161 alin. 1 coroborat cu art. 155 Codul Muncii, situație în care actualizarea sumei de natură salarială neplătită la timp apare ca imperativă.
Totodată, va fi obligată pârâta de rând 1 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale salariaților menționați în acțiune, față de dispozițiile Decretului nr. 92/1976, iar pârâtul de rând 2 să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale stabilite.
Față de împrejurarea că prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare de pârâtul Consiliul local al comunei, iar pârâtul nu a formulat recurs, chestiunea calității sale procesuale rămâne dezlegată irevocabil de prima instanță, conform prevederilor art. 377 alin. 2 pct. 1.proc.civ. nefăcând obiectul recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR împotriva sentinței civile nr. 2520 din 01 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în tot, după cum urmează:
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA CU CLASELE I VIII " " și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și în consecință:
Obligă pârâta ȘCOALA CU CLASELE I VIII " " în calitate de angajator să calculeze salariaților, și drepturile salariale rezultate prin aplicarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare și să plătească aceste drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele care s-ar fi cuvenit prin aplicarea dispozițiilor art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, pentru perioada 01.01.2006-31.12.2007, actualizată cu indicele de inflație.
Obligă pârâta ȘCOALA CU CLASELE I-VIII " " să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale salariaților mai sus menționați.
Obligă pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ale reclamanților.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, - - - - - -
GREFIER,
Red.T/.
5 ex./27.01.2010
Jud.fond: și
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Cristina Mănăstireanu, Ioana
