Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1044/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1044/R-CM
Ședința publică din 29 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Judecător: - -, președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul-ADMINISTRATOR AL SC. SRL,împotriva sentinței civile nr.78 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant, lipsind recurentul-pârât și intimata-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-reclamant, arată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat în cauză..
Curtea, față de aceste susțineri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca legală și temeinică, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și susținute oral în ședință publică.
CURTEA
Constată că, rin p. acțiunea civilă în conflict de drepturi înregistrată la data de 3.09.2008, reclamanții și în contradictoriu cu pârâta au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să respecte contractul individual de muncă și să le plătească suma de 250 lei lunar pentru fiecare începând cu data de 9 iunie 2008 și până la pronunțarea unei hotărârii sau reintegrarea în muncă; obligarea pârâtei să plătească concediile pe perioada 10 iunie 2008 - 23 iunie 2008, 25.06.2008 - 30.06.21008, 11.06.2008 - 30.06.2008, precum și concediile de odihnă pentru anul 2008 în sumă de 1000 lei, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost angajați la societatea intimată cu J de normă în funcție de ospătar, respectiv bucătar, în punctul de lucru Pensiunea, situată în Rm.V,-, începând cu anul 2005, iar în anul 2006, respectiv 2007, s-au încheiat contracte de muncă având un salariu de 250 lei fiecare. Au mai arată că nu au beneficiat în această perioadă de concediu de odihnă și nici nu li s-au plăti indemnizațiile de concediu.
Deși au avut nevoie de îngrijiri medicale și în acest sens au prezentat administratorului certificatele medicale, totuși nu li s-a achitat contravaloarea indemnizației pentru incapacitatea de muncă, iar în prezent carnetele de muncă se află la ITM V, dar societatea refuză să-și plătească contribuțiile și să le plătească salariile și indemnizațiile menționate mai sus.
Ulterior, reclamanții și-au completat cererea de chemare în judecată, în sensul că au solicitat obligarea intimatei să le plătească suma de 250 lei lunar pentru fiecare, iar începând cu data de 1.10.2008 să plătească suma de 324 lei lunar pentru fiecare, până la data executării efective a obligației.
Deși legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula apărări și nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.78 din 26 ianuarie 2009, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanți și a obligat pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanți suma de câte 250 lei lunar pentru perioada 9 iunie 2008 - 1 octombrie 2008 și suma de câte 324 lei lunar pentru perioada 1 octombrie 2008 și până la data executării hotărârii, suma reprezentând drepturi salariale.
A fost obligată pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanți drepturile bănești reprezentând indemnizația pentru incapacitatea temporară de muncă, potrivit certificatelor de concedii medicale seriile, nr.-, nr.-, nr.-, iar cererea privind cheltuielile de judecată a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Este de necontestat faptul că între reclamanți și pârâtă au existat raporturi juridice de dreptul muncii, această împrejurare de fapt fiind confirmată de statul de plată pe luna iunie 2008, în cadrul căreia figurează și reclamanții, dar și de decizia nr.4/29.10.2008 în temeiul căruia începând cu data de 1.10.2008 s-au modificat salariile de bază pentru personalul încadrat cu contract individual de muncă. Astfel, la pozițiile 5 și 6 apar și reclamanții cu un salariu de bază anterior în cuantum de 250 lei și un salariu de bază conform nr.HG1051/2008, începând cu data de 1.10.2008, de către 324 lei lunar.
Potrivit dispozițiilor art.163 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Cum, în speță, pârâta nu a produs dovezi în sensul achitării salariului cuvenit reclamanților începând cu luna iunie 2008, tribunalul a admis acest capăt de cerere și a fost obligată pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanți sumele datorate.
Conform prevederilor art.100 din Legea nr.19/2000, republicată și modificată, în sistemul public asigurații beneficiază de concediu medical și de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, dacă dovedesc incapacitatea temporară de muncă printr-un certificat medical, eliberat conform reglementărilor în vigoare. În baza acestui temei juridic a fost obligată pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanți și drepturile bănești reprezentând indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă potrivit certificatelor medicale depuse la dosarul cauzei.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs recurentul, în calitate de administrator al, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, în termeni generali, însă criticile sale pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- sentința pronunțată de instanța de fond este nulă, deoarece prin sentința nr.928/3.09.2008 a Tribunalului Vâlcea, Secția comercială, a fost introdusă în procedura insolvenței prevăzută de Legea nr.85/2006, iar acțiunea formulată de intimații-reclamanți a fost introdusă la data când s-a pronunțat starea de insolvență, respectiv 3.09.2009, iar reclamanții aveau cunoștință de această stare;
- prin faptul că recurenta nu a fost citată în mod legal, i-a fost încălcat dreptul la apărare și se putea demonstra faptul că intimații-reclamanți și-au primit drepturile salariale, situație față de care instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs este nefondat, deoarece citarea recurentei a avut loc în mod legal, situație care rezultă fără echivoc din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 13 din dosar, în sensul aplicării atât a ștampilei societății, precum și semnătura funcționarului însărcinată fiind cu primirea corespondenței.
Dacă societatea s-ar fi aflat în procedura insolvenței, prevăzută de Legea nr.85/2006, ar fi trebuit să încunoștințeze instanța despre această situație și s-ar fi procedat în continuare la citarea administratorului, situația fiind asemănătoare cu dispozițiile art.98 Cod pr.civilă, potrivit cu care schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății, sau alte împrejurări, cum este cazul în speță, procedura insolvenței, trebuie să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar sub pedeapsă neluării ei în seamă.
Însă, de remarcat este faptul că nu se poate susține în nici un mod că procedura de citare nu a fost îndeplinită în mod legal, iar prin acest fapt recurenta ar fi fost prejudiciată în drepturile sale procesuale, atâta vreme cât sediul fostei societăți, precum și al administratorului este în municipiul Rm.V,-, județul V (adresă dată de acesta în cererea de recurs).
De asemenea, nu se poate susține că intimații-reclamanți cunoșteau starea de insolvență a recurentei, fără a produce vreo dovadă în acest sens.
Nefondată este și cea de-a doua critică și anume aceea prin care se pretinde că le-au fost acordate drepturile bănești solicitate prin acțiune intimaților-reclamanți, deoarece în ședința din 10 aprilie 2009, instanța din oficiu a emis o adresă către recurenta-pârâtă în sensul de a face dovada faptului că intimații-reclamanți și-au primit drepturile bănești, însă recurenta nu s-a prezentat în fața instanței, nu a depus nici un fel de înscrisuri.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea ștatelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Cum în speță recurenta-pârâtă nu a produs nici un fel de dovezi în sensul achitării salariului cuvenit reclamanților începând cu luna iunie 2008, în mod corect s-a pronunțat prima instanță.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă și art.291 din Codul muncii, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul -administrator al, împotriva sentinței civile nr.78 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./1.06.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
