Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1062/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1062/R/2009
Ședința publică din 28 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Adrian Repede
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BNî mpotriva sentinței civile nr.213/F din 24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul civil nr-, privind și pe reclamanții, - și precum și pe pârâtul TRIBUNALUL BISTRIȚA -N vând ca obiect calcul drepturi salariale spor de risc 50 %.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 aprilie 2009, prin registratura instanței, reclamanții intimați și au depus la dosar note de ședință la care au anexat copia deciziei nr. 5782 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, copia sentinței nr. 42 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr-, copia deciziei nr. 1789 din 31 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, copia certificatului nr- din 14 aprilie 2009 eliberat de către Curtea de Apel Bacău, copia sentinței civile nr. 61 din 08 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, copia sentinței civile nr. 334 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- ( număr în format vechi 6012/2007).
De asemenea, se constată că prin memoriile de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea constată ambele recursuri în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.213/F din 24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul civil nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a admis, ca fiind întemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, - și împotriva pârâților Ministerul Justiției, TRIBUNALUL -N, Ministerului Economiei și Finanțelor, reprezentat în proces de DGFP B- și în consecință au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bistrița -N să calculeze și să plătească fiecărui reclamant sumele de bani ce reprezintă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, pentru perioada 01.10.2004-31.03.2008 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă a acestora.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Bistrița -N să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor și Economieisă aloce fondurilenecesare pentru plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, reclamanții, sunt judecători iar - și sunt asistenți judiciari la Tribunalul Bistrița -
Sporul de 50%, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este reglementat de art.47 din Legea 50/1996 și, la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, care există în aceeași formă și astăzi.
Drepturile salariale ale magistraților prevăzute în Legea nr.50/1996 au fost supuse în timp unor modificări, printre care unele efectuate fără respectarea dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă cuprinse în art. 114 alin.1 din Constituția României, respectiv art.115 alin.1 după revizuire.
Astfel, prin OG nr.83/2000, ordonanță simplă, s-a "modificat" Legea nr.50/1996, în sensul că prin aceasta a fost "abrogat" art.47 din Legea 50/1996.
Tribunalul reține însă că abrogările textelor legale din Legea nr.50/1996 dispuse prin această ordonanțăsunt neconforme cu Constituțiaîntrucât nu pot fi emise ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice și totodată încalcă și dispozițiile din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Potrivit art.72 alin.3 litera "e" din Constituție, anterior revizuirii, respectiv art.73 alin.3 litera "p" după revizuire, regimul raporturilor de muncă ale magistraților, din care face parte integrantă și salarizarea, se reglementează prin lege organică.
Articolul 4 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că "Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte" iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituția României.
În consecință și după adoptarea OG nr.83/2000, art.47 din Legea 50/1996 a rămas în vigoare și este în vigoare și în prezent, chiar dacă ulterior au fost adoptate și alte legi care reglementează salarizarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
În sensul celor anterior reținute de tribunal s-a pronunțat și ÎCCJ, care a fost chemată să realizeze interpretarea unitară a art.47 din Legea nr.50/1996, ca urmare a faptului că în practica judiciară s-au pronunțat soluții diferite cu privire la existența dreptului reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
De acest spor beneficiază și asistenții judiciari motivat de faptul că potrivit art.17 (1) din Ordonanța nr.83/2000, asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr.92/1992, cu modificările și completările ulterioare, sunt remunerați cu indemnizația lunară corespunzătoare unui judecător de judecătorie iar potrivit art.15 din OUG 177/2002 care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților consultanți s-a stabilit că aceștia beneficiază de indemnizația lunară prevăzută la anexa A pct.28-32 în funcție de vechimea în magistratură, respectiv a judecătorilor de la judecătorii. Aceleași criterii de salarizare sunt stabilite și prin Ordonanța nr.27/2006 la art.16.
Acordarea unui anumit spor judecătorilor fără ca acesta să fie acordat și asistenților judiciari ar reprezenta o discriminare ce nu are la bază un criteriu rațional, obiectiv, atâta timp cât potrivit textelor legale mai sus arătate asistenților judiciari li se aplică dispozițiile legale privind obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor.
Față de cele anterior arătate, tribunalul reține că este nejustificat refuzul pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul BN de a plăti reclamanților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, în procent de 50% indemnizația brută lunară, noțiunea de "salariu de bază" din art.47, fiind înlocuită de "indemnizația de încadrare brută lunară", prin art.44 din OUG nr.177/2002, după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
Sumele solicitate de reclamanți sunt drepturi bănești cu caracter salarial ce trebuiau executate succesiv de către pârâții MJ și tribunalul BN, prin plata lor lunară.
Cum data de efectuare a plății drepturilor salariale pentru personalul din justiție, din cadrul căruia fac parte și reclamanții, este 10 lunii în curs, pentru drepturile salariale aferente pentru întreaga lună precedentă, termenul de prescriere a dreptului la acțiune este distinct, pentru fiecare prestație succesivă și începe să curgă din data de 10 lunii pentru drepturile bănești aferente lunii precedente.
Acțiunea reclamanților pentru plata drepturilor restante începând cu data de 01.10.2004 la zi și în continuare, ce face obiectul prezentului dosar (pentru drepturile aferente perioadei anterioare acțiunea fiind disjunsă), deși a fost promovată la data de 19.10.2007, este în termen formulată pentru pretențiile aferente întregii luni octombrie 2004 și nu doar pentru cele de după această dată, scadența plății drepturilor aferente întregii luni octombrie fiind 10.11.2004.
Prin urmare acțiunea a fost admisă și pârâții MJ și Tribunalul BN au fost obligați să calculeze și să plătească fiecărui reclamant sumele de bani ce reprezintă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, pentru perioada01.10.2004-31.03.2008precumși în continuare, deoarece refuzul acestora de a achita aceste drepturi bănești este evident, rezultând și din faptul că deși din data de 10 martie 2008 s-a statuat în sensul că acest drept este și în prezent în ființă, pârâții au continuat să se opună admiterii acțiunii. Apare astfel justificat ă cererea reclamanților de a solicita plata unor drepturi bănești care încă nu au ajuns la scadență.
În baza art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii, sumele datorate fiecărui reclamant vor fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la plata efectivă a acestora, pentru a ase realiza o despăgubire integrală a reclamanților, ca urmare a neexecutării lor de bună voie, la scadență.
Totodată, Tribunalul Bistrița N fiind cel care deține carnetele de muncă ale reclamanților, în baza art.7 alin.2 din Decretul nr.92/1976, a fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale acestora.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MEF, tribunalul a reținut că nu este întemeiată urmând să o respingă.
Aceasta deoarece, potrivit art. 3 alin.1 litera A, pct.2 din HG nr.386/2007 privind organizarea și funcționarea, acesta elaborează proiectul bugetului de stat, a legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat iar, potrivit art.22 din Legea nr.388/2007 privind bugetul de stat pentru anul 2008, Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie să acopere cheltuielile privind despăgubirile stabilite ca fiind datorate în nume propriu sau în reprezentarea interesului statului pe baza hotărârii definitive ale instanțelor judecătorești, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat pe anul 2008.
Așa fiind, pârâtul MEF a fost obligatsă alocefondurile necesare efectuării plăților către reclamanți, inclusiv cele necesare angajatorului pentru plata contribuțiilor către diversele fonduri și impozitului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N în numele Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
Prin recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, iar în subsidiar, respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivare s-a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, în condițiile în care acesta nu are calitatea de angajator și, în consecință, nu are nici obligația de a plăti reclamanților drepturile bănești solicitate.
De asemenea, nici faptul ca Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat și proiectul legii de rectificare a bugetului, nu îi conferă acestuia calitate procesuală pasivă în această cauză, întrucât reclamanții nu se pot adresa direct Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca acesta să loce sumele de bani necesare drepturilor bănești solicitate.
Prin recursul declarat deMinisterul Justiției, se arată că hotărârea pronunțată de Tribunalul Bistrița -N este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,întrucât art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a fost abrogat total și explicit prin OG 83/2000, iar reclamanții nu au pierdut drepturile aferente sporului de risc decât formal, acesta fiind inclus în indemnizația unică.
S-a mai învederat că dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu este unul recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare, respectiv nu face obiectul dispozițiilor art. 41 din Constituție, art. 155 din Codul muncii, a Deciziei XXXVI din 07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii sau a Directivei Consiliului 89/391 din 12 iunie 1989.
Hotărârea instanței de fond a mai fost criticată și cu privire la acordarea sporurilor în continuare, întrucât pretențiile reclamanților de acordare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru viitor, nu au nici o bază legală. Totodată, solicită să se constate faptul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare și că instanța nu se poate pronunța asupra acordării pe viitor a sporului de stres, întrucât acesta reprezintă un drept eventual, care nu este născut și actual.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel constată că recursurile sunt nefondate, urmând să le respingă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice se reține că, art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționara Ministerului Finanțelor Publice (dispoziție care este similară cu reglementarea anterioară din HG 386/2007) "elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Public, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Drept urmare, se apreciază că interpretând corect dispozițiile legale menționate anterior, tribunalul a respins judicios excepția invocată, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Referitor la recursul declarat deMinisterul Justițieise reține că Prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
Prin urmare, Curtea constată că susținerile recurentului referitoare la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementa dreptul salarial pretins contravin deciziei menționate, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, motiv pentru care sunt apreciate ca neîntemeiate.
Conform art. 110 alin. (2) Cod procedură civilă se poate cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligații alimentare sau a altei prestațiuni periodice. Întrucât prestațiile salariale neacordate sunt periodice, acestea pot fi solicitate și înainte de termen conform dispoziției legale menționate anterior. De asemenea, dacă s-ar admite punctul de vedere al pârâtului Ministerul Justiției relativ la admiterea greșită a sporului pentru viitor ar însemna ca reclamanții să promoveze lunar acțiuni pe măsura derulării raporturilor de muncă, ceea ce în mod evident nu este acceptabil.
În consecință, Curtea de Apel apreciază că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nefiind întemeiat.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se vor respinge ca nefondate
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursurile declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 213 din 24 aprilie 2008 Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - PT. - -
în concediu medical
semnează prim-grefier
Red./Dact.
2 ex./19.05.2009
Jud.fond: și
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Adrian Repede
