Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1064/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1064/R/2009
Ședința publică din 28 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Adrian Repede
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, C, -, (), -A, -A, împotriva sentinței civile nr.1261 din 19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul civil nr-, privind și pe pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 martie 2009, prin registratura instanței, Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis notele de ședință depuse la dosar de către pârâtul intimat Ministerul Justiției și Libertăților la data de 23 ianuarie 2009.
De asemenea, se constată că prin memoriul de recurs reclamanții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Totodată, se constată că prin întâmpinarea formulată pârâtul intimat Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mas olicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1261 din 19 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a espins acțiunea civilă formulată de reclamanții, -, (), -A, C, -A, în contradictoriu cu pârâții: TRIBUNALUL MARAMUREȘ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, cererea reclamanților a fost întemeiată pe dispozițiile art. 19 alin.3 din Legea nr. 50/1996 - privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, potrivit cărora " grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a actelor comisiei pentru cetățeni, precum și cei care sunt secretari ai comisiilor de cercetare a averii beneficiază de indemnizația prevăzută la art. 15 alin.(1), care se aplică în mod corespunzător. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară.
Reclamanții recunosc că nu fac parte din categoria celor menționați în textul de lege și că nu desfășoară activitățile expres enumerate de legiuitor.
Principiile sistemului de salarizare aplicat în dreptul român sunt constituite după anumite reguli fundamentale printre care cea a salariului egal la muncă egală, cea a diferențierii salarizării după nivelul studiilor, după funcția îndeplinită, după cantitatea și calitatea muncii, precum și condițiile de muncă și în final cea a caracterului confidențial al salariului.
În conformitate cu prevederile art. 155 din Codul muncii " salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Salariul de bază este partea principală a salariului care se stabilește pentru fiecare salariat, în raport cu calificarea, importanța, complexitatea lucrărilor ce revin postului în care este încadrat, cu pregătirea și competența profesională. În schimb indemnizațiile, sporurile și adaosurile la salariul de bază se acordă numai în raport de rezultatele obținute, condițiile concrete în care se desfășoară activitatea și, după caz, vechimea în muncă.
, sporurile și indemnizațiile la salariul de bază formează partea variabilă a salariului deoarece se plătesc numai în raport cu performanțele individuale ale fiecărui salariat, respectiv rezultatele obținute în muncă, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite, pentru compensarea pe această cale a efortului depus în plus sau a riscului ridicat pe care îl presupune munca sau dacă experiența dobândită pe durata vechimii în muncă se concretizează în creșterea eficienței economice muncii prestate.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 al.2 din OG137/2000 cu modificările și completările la zi, neaplicarea indemnizației lunare de 10% din salariul de bază pentru tot personalul auxiliar neavând caracter discriminatoriu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții solicitândadmiterea căii de atac promovate și modificarea în tot a sentinței civilenr. 1261 din 19.11.2007 pronunțată în dosarul Tribunalului Maramureș nr-, în sensul admiterii acțiunii promovate.
În motivarea recursului s-a arătat că există o stare de discriminare în cadrul personalului auxiliar având în vedere că potrivit art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, re publicată, cu modificările ulterioare, respectiv nr.OG 83/2000 acordarea sporului de 10 % a fost prevăzută doar pentru anumite categorii de personal auxiliar, fără ca în acest sens să se fi prevăzut o anumită diferențiere de vechime, studii etc. toți având același statut, fișă a postului, creându-se în mod cert un tratament diferențiat.
S-au mai invocat dispozițiile art. 6 alin. 2 din Codul muncii, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 1 al. 2 din nr. 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea 27/2004, art. 53 al. 2 din Constituția României,
S-a mai învederat că iecare grefier, conform art. 38 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești aprobat prin Hotărârea 287/2005 a este repartizat pe compartimente auxiliare de specialitate diferite, astfel că, are ca activitate principală și permanentă cea corespunzătoare compartimentului respectiv în care a fost repartizat sau delegat, în toate situațiile însă, grefierii îndeplinesc una și aceeași muncă - de grefier - nu o alta de natură juridică diferită, o muncă normală, normată pentru acest sector, iar nu o muncă suplimentară întrucât prin operațiunea de repartizare, delegare se realizează doar stabilirea grefierului într-un anumit compartiment determinat de activitatea pentru care îi este normată o muncă specifică, ceea ce exclude o muncă suplimentară, peste normă. Nu este prevăzut pentru grefierii ce sunt repartizați la sectorul executări civile, penale, cercetarea averilor etc. exercitarea unei munci suplimentare, studii superioare, grad profesional diferit față de ceilalți grefieri, astfel că, este cert că suntem tratați diferențiat în funcție de criteriul discriminatoriu al sectorului, compartimentului în care sunt repartizați cu încălcarea principiului "pentru muncă egală și pregătire profesională, salariu egal", cu toate că îndeplinim aceeași muncă, cea de grefier.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și arte 3041Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 24 din 12 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (publicată în O nr. 894 din 30 decembrie 2008) s-a admis recursul în interesul legii stabilindu-se că dispozițiile <LLNK 11996 50 11 202 19 39>art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, și ale <LLNK 12007 8130 302 3 52>art. 3 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Conform art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă dezlegarea dată în drept problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe. Drept urmare, orice susțineri contrare ale recurenților urmează a fi înlăturate de instanța de recurs, tribunalul interpretând dispozițiile legale menționate anterior în sensul celor statuate de instanța supremă, astfel încât motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (3) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, C, -, (), -A, -A, și alții împotriva sentinței civile nr. 1261 din 19.11.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - PT. - -
în concediu medical
semnează prim-grefier
Red./Dact.
2 ex./19.05.2009
Jud.fond: și
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Adrian Repede
