Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1066/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1066/R-CM
Ședința publică din 03 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.188/CM din data de 2.02.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns reprezentantul intimatului-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia, lider, în baza delegației de la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul intimatului-reclamant, lider, depune la dosar delegație și întâmpinare și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimatului-reclamant, lider, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond, ca fiind legală și temeinică, potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinarea de la dosar.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 30.09.2008, la Tribunalul Argeș, reclamanții și, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia, au chemat în judecată pe pârâții Comuna - prin Primar, Școala, Centrul Bugetar Grupul Școlar Ic, Inspectoratul Școlar al Județului A și Ministerul Educației Cercetării și T, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați:
- pârâții Școala, Inspectoratul Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore suplimentar;
- toți pârâții să plătească drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 23.02.2004, cu actualizarea sumelor în funcție de creșterea indicelui de inflație, până la data efectuării plății;
- să se dispună efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt încadrați în funcție didactică la Școala.
Potrivit art.45 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic " personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului."
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Au precizat reclamanții, că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2004 nu sunt prescrise, întrucât potrivit art.16 din Decretul 167/1958, privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, art.16 și art.17 din Decretul 167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005, OUG nr.17/2006.
La data de 27.10.2008 a formulat cerere de intervenție în interes propriu numita, reprezentată tot de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia, aceasta solicitând, în contradictoriu cu aceiași pârâți:
- obligarea pârâților Școala, Inspectoratul Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore suplimentar;
- obligarea tuturor pârâților să plătească drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 23.02.2004, cu actualizarea sumelor în funcție de creșterea indicelui de inflație, până la data efectuării plății;
- să se dispună efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în susținerea căreia a arătat că nu este angajatorul reclamanților și nu are obligația de a plăti acestora drepturile salariale solicitate în acțiune.
Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții Ministerul Educației, Cercetării și Taa rătat că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile di învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.2192/2004 prevede: "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de disp.art.166 Codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, s-a arătat de către Minister că Acordul invocat de reclamanți, aprobat prin nr.OUG17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, apărările pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T au fost de respingere a acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.43 lit.a și b din Legea nr.128/1997, învățătorii, educatoarele și institutorii sunt încadrați pe post și nu pe norma didactică care să poată fi redusă cu două ore.
Prin urmare, nu este posibil și legal să se reducă postul.
Mai mult, postul educatorilor, învățătorilor, institutorilor este format din ore diferite spre deosebire de norma didactică a profesorilor care cuprinde ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării înscrise pe diploma de absolvire sau de licență.
Activitatea celor dintâi implică efectuarea de ore diferite de citire, matematică, științele naturii, posturile fiind normate câte unul pentru fiecare grupă de copii, respectiv clase de elevi.
Prin sentința civilă nr.188/CM din 2 februarie 2009, Tribunalul Argeș a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și T și excepția prescrierii dreptului la acțiune.
A fost respinsă acțiunea principală și cererea de intervenție în nume propriu, față de Inspectoratul Școlar al Județului
A fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamanți și obligată pârâta Școala să plătească acestora și intervenientei drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal corespunzătoare perioadei octombrie 2001-23.02.2004, drepturi ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflatie la data plății efective.
Pârâta Școala a fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenientei.
A fost obligată pârâta Comuna să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
A fost respinsă cererea reclamanților și interveninetei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
"Analizând cu prioritate excepțiile invocate potrivit art.137 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și T este neîntemeiată, având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică.
În acest sens, instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
Excepția prescrierii dreptului material la acțiune a fost respinsă, având în vedere disp.art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958 privind întreruperea prescripției extinctive, prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de personal didactic, intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare, curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește, potrivit art.43 alin.1 lit.a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prevederile art.43 alin.1 lit.c din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice se referă și la învățământul preșcolar și școlar.
A se vedea în acest sens art.44 pct.1,2,3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ, conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1 fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic, rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamanților și intervenientei, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, data fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, cu presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora, conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege.
Față de aceste considerente și în raport de art.70-72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanța a admis în parte acțiunea principală și tot în parte cererea de intervenție în interes propriu.
În temeiul art.269 Codul muncii fost obligată pârâta Școala să plătească reclamanților și intervenientei în interes propriu drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal corespunzătoare perioadei octombrie 2001- 23.02.2004, drepturi ce urmează fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit art.161 pct.4 Codul muncii.
Totodată a fost obligată pârâta Comuna să vireze pârâtei Școala fondurile necesare achitării drepturilor salariale de mai sus.
În raport de disp.art.40 alin.2 lit. g din Codul muncii, coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din Decretul nr.92/1976, pârâta Școala a fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenientei.
Având în vedere că nici reclamanții și nici intervenienta nu au raporturi juridice de muncă cu Inspectoratul Școlar Județean A, a fost respinsă atât acțiunea principală, cât și cererea de intervenție formulate împotriva acestuia.
Întrucât la dosar nu s-au găsit dovezi privind cheltuielile efectuate de reclamanți sau intervenientă în prezenta cauză, solicitarea acestora în acest sens a fost respinsă."
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și, susținând că este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- Prima instanță în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, întrucât acesta nu are calitate de angajator față de reclamanți, nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, iar finanțarea acestor instituții începând cu anul 2001 se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea;
- În mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art.166 din Legea nr.53/2003, în speță dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile erau datorate, iar dreptul pretins de reclamanți este distinct de cel reglementat de nr.OUG17/2006 și de Ed. nr.3351/2006, în nici unul din aceste acte normative neexistând o recunoaștere din partea ministerului în ceea ce privește plata celor două ore efectuate suplimentar față de norma didactică;
- Pe fondul cauzei în mod neîntemeiat a fost admisă acțiunea, întrucât conform Legii nr.128/1997, învățătorii, educatorii și institutorii sunt încadrați pe post și nu pe normă didactică care să poată fi redusă cu două ore.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate, în raport cu actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Primul motiv de recurs, prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, este nefondat, întrucât norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și, potrivit art.12 din Legea învățământului nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, potrivit art.170 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului "modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin Hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice".
În aceste condiții, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
De fapt, acest pârât a fost chemat în judecată pentru considerentul ca hotărârea judecătorească obținută să-i fie opozabilă pentru că din hotărârea recurată rezultă că acesta nu a fost obligat în mod concret la plata unor sume față de reclamanți, ci s-a admis acțiunea în contradictoriu și cu acest recurent.
Motivul doi de recurs este nefondat, deoarece în mod corect instanța de fond a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune în raport de dispozițiile art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958 privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, fapt care rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și președinții Federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Potrivit art.166 alin.2 din Codul muncii, termenul de prescripție prevăzut la alin.1 este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Al treilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
Dreptul instituit pentru reclamanți de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres, fără nici o limitare sau condiționare.
Reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 pentru că îndeplinesc cele două condiții și întrucât reducerea normei didactice nu este posibilă, dată fiind stabilirea normei didactice pe clasă sau pe clase simultane, precum și existența unei programe ce trebuie respectate, în mod corect tribunalul a reținut că pentru orele pe care le prestează în plus față de norma didactică redusă la care ar avea dreptul, reclamanții sunt îndreptățiți la plată suplimentară.
Trebuie menționat faptul că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic.
Față de aceste considerente, în baza art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.188/CM din data de 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și pentru cauze cu minori și de familie.
, Pl.
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.2/19.06.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
